Alin Seserman: O săptămână cu useliştii care ne conduc. Ştiţi ce-mi place cel mai mult la ei?

Dacă ei sunt singurii incompetenţi aflaţi în acest moment în funcţii publice numite politic, suntem un popor salvat. A fost incompetenţă de la un capăt la altul a instituţiilor, iar principalul responsabil e Ponta. Anul trecut, în Letonia, premierul a demisionat fiindcă s-a prăbuşit un mall. Poliţia lucrează la trei ipoteze cu privire la cauzele accidentului şi care ar fi legate de conceperea construcţiei, construirea acesteia şi instalarea unor elemente pe acoperiş. Deşi era o construcţie privată, decizia premierului a fost demisia. Comunicatul oficial este: Guvernul îşi asumă responsabilitatea politică pentru tragedie.

Ştiţi ce-mi place cel mai mult la uselişti? Când au o problemă cu oamenii lor care au fost promovaţi în funcţii publice, ei sunt primii care ţipă fără întrerupere, zile în şir, le cer demisia, spun că nu au ce căuta acolo. Fraţilor, dar cine i-a pus acolo? Câţi trebuie să moară ca să schimbăm legea asta cu numitul în funcţii. Şi spun foarte direct că asta e valabil şi pentru cei care vor să vină la putere. Am spus public în urmă cu cîteva luni că vreau ca PDL să-şi asume public, cu subiect şi predicat, că vom susţine o lege prin care toate funcţiile publice cu excepţia celor alese să fie scoase la concurs ca la bacalaureat.

Am citit un articol despre situaţia şantierelor din unităţile de învăţământ, în care unul dintre inspectori, ne explică, cât de catastrofal au gestionat chiar ei, inspectoratul şcolar împreună cu Ministerul Educaţiei, această situaţie. În 2007 ministerul a deschis mii de şantiere în şcoli fără nici un fel de calcul. Asistam atunci la conferinţe de presă nesfârşite în care se explica cum ne dezvoltăm nelimitat. În urmă cu vreo câteva luni, un senator USL din judeţ foarte preocupat şi-a interpelat colegul ministru şi cu mult patos cerea explicaţii faţă de situaţia grea din unele şcoli. Ministerul a răspuns foarte clar. Că sunt depăşiţi de situaţie în privinţa costurilor. Ca o paranteză, ştiaţi că atunci când duduia economia au fost deschise şantiere noi(pe lângă cele începute) pentru care sunt necesari aproape 150 de ani să le finalizăm (în condiţiile bugetului de azi)? Acum, Inspectoratul, la fel ca şi ministerul le-a spus că Guvernul nu le finanţează şantierele şi să se descurce cum pot. În şedinţa comisiei de buget de joi, lucrurile astea  din perspectiva aceleiaşi instituţii stăteau cu totul altfel. Nu ştiu ce s-a întâmplat până…vineri. Am întrebat-o pe doamna preşedinte a comisiei de buget-finanţe, consilier-inspector Tabără, de ce nu finalizăm lucrarea la corpul de şcoală generală de la Liviu Rebreanu şi de ce trebuie ca un şantier, care este de fapt o reparaţie, să dureze ani de zile. Am zis să alocăm banii necesari pentru finalizare. Din nou am primit un răspuns cu teoria finanţărilor de la Guvern. Adică să dormi liniştit, Guvernul lucrează pentru tine. Guvernul nu a dat bani nici până acum la L. Rebreanu, nu dă nici acum şi nici nu trebuie să dea celor care au bani. Oameni buni, Primăria Bistriţa a rămas cu 190 miliarde lei (vechi) necheltuiţi în 2013 de tandemul uselist condus de Ovidiu Creţu (vă imaginaţi cum au înţeles unii să combată criza). Recordul din 2010 când 170 de miliarde au rămas necheltuiţi, a fost depăşit de aceşti superincompetenţi care conduc oraşul.

În fine, în ziua de vineri, 24 ianuarie (Ziua Unirii), după amiază, Consiliul Judeţean a organizat dezbatere publică pe bugetul instituţiei. De ce nu a participat aproape nimeni, este uşor de înţeles. Nu ştiu ce dorinţe şi-au pus conducătorii în pelerinajele lor spirituale, însă dispreţul făţiş pentru cetăţeni este evident. Mai mult, vicepreşedintele responsabil de cheile instituţiei mi-a spus oficial că nu e corect ca eu să particip. Dacă tot nu era altcineva acolo, cu excepţia presei, omul ar fi vrut să-şi înceapă weekend-ul. Era ora 15. În lipsa preşedintelui, probabil că era extenuat din pricina dublei  responsabilităţi. Le-am  mulţumit că din marea împărţeală, municipiului îi revine anual suma de 1 milion de lei. Totodată i-am informat că municipiul, condus tot de ei, nu-şi cheltuie nici fondurile proprii. Mai mult le-am sugerat să ne ceară sprijinul, dacă au nevoie binenţeles, pentru a-şi finanţa obiectivele care sunt urgente şi care se află pe teritoriul oraşului. Pe mine, ca cetăţean al oraşului, mă interesează să am servicii medicale de calitate, iar dacă ei, cei de la Consiliul Judeţean, au nevoie de bani la spitale, trebuie ajutaţi. O treime din utilizatorii Spitalului Judeţean sunt bistriţeni, aşa că nu trebuie aşteptat ani de zile pentru ca această instituţie care aparţine CJ BN să fie la un nivel ridicat al serviciilor şi mai ales al dotărilor. Acolo lucrurile s-au îmbunătăţit semnificativ în ultimii cinci ani, dar mai sunt multe de făcut, iar pe deasupra costurile de întreţinere sunt foarte mari. În alte oraşe, acestea aparţin municipalităţii. Ideea e că trebuie stabilite priorităţile pe care le avem împreună şi să acţionăm în consecinţă. De asemenea le-am spus că centrele de cultură, judeţean şi local, nu trebuie să fie întreprinderi concurente; fiecare cu evenimente proprii, cu aceleaşi evenimente derulate la intervale de o săptămână. Nu mai ştiu ei cum să se întreacă în acţiuni . Eu am crezut că instituţia Centrul Judeţean pentru Cultură este o instituţie suport pentru cea de la municipiu în organizarea evenimentelor noastre. Nu i-am văzut bucuroşi faţă de expunerea mea şi nu ştiu ce vor face. Probabil ce au făcut şi până acum.

În fine, încheiem săptămâna ca-n poveştile de iarnă. Drumurile noastre, toate, sunt acoperite cu multă zăpadă şi pentru a evita costurile cu deszăpezirea cât mai mult posibil, edilii noştri vor aştepta ca zăpada să se topească, iar noi, până atunci, să ne bucurăm cu toţii.

 Alin Seserman, consilier municipal PDL