Am ales. Iată ce aş vrea eu să (nu) culegem

Dacă aş fi primar timp de opt ani şi nici un sfert din populaţie nu s-ar deranja în ziua scrutinului să vină şi să mă voteze, mi-aş pune nişte semne de întrebare foarte mari. Cifrele arată că al treilea mandat al primarului Bistriţei este girat de 16,7% de populaţia cu drept de vot din oraş, în condiţiile în care aproape 70% dintre locuitori au spus, prin neprezentarea la scrutin, că puţin le pasă de oraşul în care trăiesc şi de cei care îl conduc.

Când eram profesoară, eram foarte supărată să văd că elevii din clasă vorbesc între ei sau nu sunt atenţi în timp ce eu predam. Mă supăram eu pe ei, dar adevăratele reproşuri mi le făceam mie. Însemna că nu le spuneam lucruri interesante care să-i facă să fie atenţi. Faptul că, după opt ani, primarul în funcţie îi face atenţi doar pe 12.825 de oameni dintre cei 77.221 cu drept de vot e un lucru foarte grav. Înseamnă că undeva a greşit. Nu undeva, în mai multe locuri. Ştiu povestea că e ultimul său mandat ca şi reprezentant al PSD. Tocmai de aceea, mi-e teamă că va aplica formula „după mine, potopul”, aşa că voi spune, în cele ce urmează, ce nu mi-a plăcut la administraţia Creţu în toţi aceşti ani şi ce mi-aş dori să nu mai trăiesc în perioada următoare. Poate măcar în ceasul al 12-lea mă aude cineva.

În primul rând, nu mi-a plăcut obsesivul „aşa vreau eu” care se aplică peste tot, începând de la culorile în care sunt vopsite blocurile, până la cortul odios montat pe pietonal, struţii de pe străzi, ouăle din pomi şi sensurile giratorii din doi în doi paşi. Acest „aşa vreau eu” pe mine, ca locuitor al oraşului, mă agasează. Într-o comunitate nu trebuie să fie cum vrea unul singur, ci cum vrea majoritatea. Eu vreau să se ţină cont de părerea arhitecţilor, a artiştilor, a ecologiştilor, a oamenilor afectaţi de toate aceste decizii şi cărora le pasă de oraşul lor. Dacă trei sunt interesaţi, vin la dezbatere publică şi îţi cer să renunţi la ele, renunţă! Tu primarule, nu-i jigni, nu-i umili. Restul nu te bagă în seamă, sunt inerţi. Nu te votează, nu le pasă de nimic.

Nu se poate să ţipe cartiere întregi că nu mai suportă gropile de pe străzi, iar tu să faci pârtie. Nu se poate ca un sat întreg să nu aibă apă, iar tu să-i dai drumul să curgă în neştire pe străzile din centru. Nu se poate ca un oraş întreg să protesteze un an că nu vrea şosea de centură prin Pădurea Codrişor, iar tu să insişti că pe acolo va trece că aşa vrei tu. Nu se poate să-ţi ceară toţi iubitorii de animale să eliberezi bietele veveriţe prizoniere într-o cuşcă în parc şi tu să mai faci un gard. Ce eşti? Primarul nostru sau duşmanul nostru? Eu încă nu am înţeles exact.

Administraţia Creţu a mai dat dovadă de o totală lipsă de comunicare cu omul de rând, reprezentat întâmplător şi de presă, liantul între populaţie şi administraţie. Ca ziarişti, timp de opt ani a trebuit să bântuim dintr-un colţ în altul al oraşului ca să aflăm ce mai face municipalitatea cu banii noştri şi să ne chinuim să aflăm de ce, în cât timp, cât costă. Puţinele conferinţe de presă se întâmplă după un scenariu halucinant: ziariştii primesc un SMS că peste o oră primarul ţine conferinţă, de regulă la prânz când toată lumea e la masă. Alergăm cu toţii ca nebunii, rareori se întâmplă să nu aşteptăm vreo 40 de minute până îşi aduce aminte că ne-a convocat, vorbeşte alte 50 de minute, iar eventualele întrebări de la capătul discursului infinit – care nu sunt altceva decât ecoul problemelor cu care se confruntă oamenii –  şi mai rar  primesc răspuns. Dacă aşa procedează edilul cu nişte oameni care sunt comunicatori şi formatori de opinie, sincer nici nu vreau să îmi imaginez de ce tratament au parte restul. Cert este că primarul niciodată nu consideră acest dialog cu presa (implicit cu opinia publică) unul important. Vorbeşte când vrea, despre ce vrea, răspunde la ce întrebări vrea. La fel procedează şi în Consiliul Local. Observaţiile consilierilor opoziţiei sunt mereu luate la mişto în loc să fie tratate cu seriozitate şi respect ca venind din partea unor oameni care îi reprezintă pe alţii, cei care i-au ales. Când vrei să vorbeşti doar tu, când nu asculţi pe nimeni şi de nimeni e mai mult decât evident de ce faci doar ce te taie capul. Mi-e groază de cei încă patru ani în care se va întâmpla la fel sau şi mai şi acum că nu mai există nicio miză.

O altă dovadă evidentă a preţului pus pe comunicare este felul odios cum arată pagina web a Primăriei Bistriţa căreia i-aş da, fără teama să greşesc, calificativul de cea mai urâtă şi mai lipsită de sens. Dacă le-ar păsa administratorilor de ieri şi de azi ai oraşului cât de cât de imaginea lui în ţară şi în lume, la ea ar lucra după modelul Sibiu, de exemplu, nu la agăţat ouă în copaci şi la montat figurine din plastic cât e oraşul de mare. Am văzut în timpul campaniei electorale aşa-zisele „audienţe online” şi mi-am adus aminte de vechiul site al Primăriei care avea o secţiune „Mesajul tău”. Aici oamenii puteau scrie. De opt ani de când e primar, Ovidiu Creţu a dat dispoziţie să dispară. Acum că a trecut campania, vom mai vedea audienţe online la anul şi la mulţi ani şi conferinţe din haşti în Paşti.

Slavă Domnului că a fost an electoral că altfel nu ne scăpam nici anul acesta de cort, nici de căsuţele de pe lângă biserică, nici de altele. De teamă că îl va costa electoral, primarul nu a „dat dispoziţie” să fie montat gardul în jurul cuştii odioase pentru veveriţe decât după ce a câştigat, că măsurătorile le făcuseră de când lumea. Vedeţi, lucrurile astea nu îmi plac pentru că ele spun ceva despre ce ne aşteaptă şi de azi încolo: aceleaşi investiţii în lucruri abramburiste, aceeaşi lipsă de soluţii pentru criza locurilor de parcare, aceleaşi drumuri sparte în care nu investim că nu ne aduc bani înapoi la buget, aceleaşi blocuri colorate în fel şi chip, aceeaşi lipsă de bun gust în materie de fântâni arteziene sau ce naiba se va mai face.

Sinceră să fiu chiar nu mă miră faptul că 83,3% din populaţia cu drept de vot a Bistriţei a demonstrat, prin lipsa de participare la vot sau vot negativ împotriva primarului de ieri şi de azi, că nu e deloc entuziasmată de nimic din toate acestea. PSD şi-a asumat această candidatură, acum cred că e 100% responsabilitatea acestui partid şi stă în puterea lui să ne afunde mai tare pe drumul acesta sau să ne scoată la liman, impunându-se în Consiliul Local chiar şi peste voinţa primarului care l-a luat pe „aşa vreau eu” în braţe. Începutul e bun. Încă din zorii celui de-al treilea mandat, primarul ar fi vrut să pună ce viceprimar vrea el, iar partidul i-a dat peste nas. Sper să o ţină tot aşa, altfel e vai de oraş.