Marți sărbătorim Ziua Națională a României, așa că merită să ne amintim că, acum 102 ani, mulți oameni chiar și de pe aceste meleaguri, mânați de un puternic sentiment patriotic, au pus umărul la realizarea Marii Uniri sau au participat alături de alți 100.000 la evenimentul de la Alba Iulia.
”Ca și delegați, în baza Credenționalelor, au mers 62 de persoane, 11 persoane din județul nostru reprezentau alte cercuri din Transilvania, cum ar fi Sibiul sau Brașov. Din memorialistică, am aflat că undeva la 5000-6000 de persoane din județul Năsăud, alături de cei 62 de delegați, au mers la Alba Iulia”, a spus cercetătorul dr. Cornelia Vlașin, șeful Serviciului Județean al Arhivelor Naționale Bistrița-Năsăud.
Filonul patriotic în zona noastră nu a apărut peste noapte.
”Am fost surprinsă de toate acțiunile premergătoare de pe la 1900 când toți intelectualii satului, învățători, medici, au acționat pentru a crea acest filon patriotic. Unii intelectuali și-au pus la dispoziție averile pentru a-i școli în cultura și limba română pe fiii satului. Un medic din zona Becleanului, timp de 15 ani, a organizat întâlniri ale Societății ASZTRA în toate satele din zona Becleanului pentru că, în 23 de comune românești, nu exista nicio școală în limba română. Pentru ca acei copii să nu uite cultura și limba română, organiza astfel de ședințe ale Astrei unde se citeau poezii, se scria românește și astfel era cultivat sentimentul patriotic”, a spus dr. Cornelia Vlașin.
Alt element care a contat în cultivarea dorinței pentru Marea Unire în această zonă a fost presiunea guvernului maghiar de după 1867.
”Dacă Imperiul Habsburgic a acționat cumva diplomatic, adică populația era încurajată să învețe în limba română și să aibă o identitate națională, după 1867 presiunea guvernului maghiar a fost foarte puternică. Să nu uităm că se impunea studiul în limba maghiară de la 3 ani, de la grădiniță, fără a da posibilitatea școlilor confesionale după 1890 să mai predea în limba română. Au tăiat toate subvențiile, iar ca o școală confesională să studieze, trebuia să ceară un ajutor guvernamental, iar condiția acordării lui era practic aceea să renunțe la a preda în limba română în favoarea limbii oficiale a statului maghiar”, a mai spus Cornelia Vlașin.
În acele vremuri tulburi, Asociația ASTRA a jucat un rol hotărâtor în păstrarea identității și culturii românești. Începând cu 1910, erau acordate burse copiilor săraci ca să poată studia chiar în străinătate.
”Când citesc documentele respective rămân surprinsă de sumele pe care le acordau acești oameni copiilor cu posibilități materiale. În zona Năsăudului existau fondurile grănicerești care au susținut ridicarea intelectualității românești. Organele de conducere ale fondurilor grănicerești erau numite pro bono. Toți banii pe care îi obțineau din închirierea unor clădiri, din exploatarea pădurii erau dați sub forma unor burse. Din evidențele noastre, până în 1918, numai pentru învățământul superior, s-au acordat burse pentru 2600 de tineri ca să nu mai vorbim despre ajutoarele pentru învățământul primar sau pentru cel meșteșugăresc, pentru că ei au susținut și crearea unei pături meșteșugărești la nivelul satelor din zona Năsăudului și nu numai. După fondurile Episcopiei de Blaj, fondurile grănicerești erau cele mai importante de la nivelul Transilvaniei”, a mai spus dr. Vlașin.
Dintre cei care au realizat Marea Unire, bursieri ai fondurilor grănicești au fost Solomon Haliță, Victor Onișor sau Eneas Grapini. Acesta din urmă era un copil de țărani săraci și care a ajuns să urmeze Universitatea Tehnică la Budapesta și a lucrat la realizarea căii ferate Ilva Mică-Vatra Dornei.
”Cam 90% dintre acești oameni aveau doctoratul în diverse domenii, științe juridice, în medicină, în literatură, aveau așadar o calitate umană și profesională superioară. Acest lucru se vede după 1918 când intelectualitatea năsăudeană a participat la organizarea învățământului universitar de la Cluj: Nicolae Drăgan – care a fost și primar al Clujului pe care l-a și modernizat -, Victor Onișor și alții”, a spus Cornelia Vlașin.
Astfel, și intelectualitatea din zona noastră a fost implicată în realizarea actului de la 1 Decembrie.
”Solomon Haliță și Laurențiu Oana – alt intelectual de excepție care a primit bursă din partea fondurilor grăcinerești și a urmat Facultatea de Drept cu doctorat în Drept – au jucat un rol esențial în realizarea actului de la 1 Decembrie. Ei au fost cei care au purtat mesajul Guvernului român de la Iași – fiind desemnați de I.C. Brătianu să întrețină legătura cu Consiliul Național Român de la Arad. Enea Grapini era membru al acestui consiliu, fiind unul dintre cei 6 socialiști care făceau parte din el. De asemenea, Victor Onișor a ținut legătura din partea Consiliului Național Român cu Armata Română care nu a intrat în Transilvania decât după actul de la 1 Decembrie tocmai ca să nu se considere că actul de la 1 Decembrie a fost realizat sub presiunea armată. Au așteptat ca poporul să-și exprime voința într-o adunare publică pe baza unor Credenționale. Avem peste 1200 de delegați la Alba Iulia din întreaga Transilvanie pe baza unor Credenționale, dar alegerea fiecărui delegat s-a făcut de altele mii. Din partea cercului electoral Bistrița au fost desemnate cinci persoane, dar ele au fost alese de alte câteva mii, un act democratic autentic, acesta fiind unul din argumente, atunci când s-au încheiat tratatele de pace la Paris. S-a spus că actul de la 1 Decembrie nu a fost impus, ci un act democratic datorat unor alegeri libere prin care acele persoane au fost desemnate. A fost o măsură inteligentă că, într-adevăr, Armata Română a așteptat pe crestele Carpaților și așa s-a realizat actul de la 1 Decembrie”, a mai spus Cornelia Vlașin.
Un rol deosebit de important în realizarea Marii Uniri au avut și oamenii simpli din zona noastră.
”Există foarte multe mărturii despre implicarea femeilor de la țară pentru realizarea Unirii. Au croșetat ciorapi, mănuși și fulare care au ajuns la soldații care se întorceau de pe front și veneau spre casă sau au pregătit merinde pentru cei care au mers la Alba Iulia. Au mers cu căruțele, unii dintre ei cu trenurile. Au plecat de pe Valea Someșului și din Bistrița, s-au întâlnit la Beclean, iar o garnitură de tren a mers spre Alba Iulia. Să nu uităm că era iarnă, era frig”, a spus Cornelia Vlașin.
Din păcate, din cauza cenzurii comuniste, aceste pagini de istorie autentică nu au ajuns la multe dintre generații, nici măcar la cea actuală.
”Rămâne ca o mare parte din cele întâmplate să fie aduse la cunoștința publicului. Tânăra generație este foarte interesată de aceste lucruri minunate. Noi ne-am dori ca și istoria să fie cunoscută în baza acestor documente. Una e să înveți despre o personalitate istorică văzându-i semnătura pe un document emis și alta e să ți se predea la clasă static. În Germania, orele de istorie se desfășoară jumătate la Arhive, jumătate în sala de curs și atunci mesajul este altfel perceput, dar există deschidere ca generația de astăzi să recupereze aceste informații”, a mai spus ea.
Anul acesta, în lipsa altor evenimente publice, Serviciul Județean al Arhivelor Naționale a decis s prezinte pe pagina pe Facebook informații despre intelectualii din zona noastră care au realizat Marea Unire.
Eneas Grapini
„Ulterior, după patru ani de suferințe, la instaurarea regimului bolșevic în țară, i se retrage pensia pentru limită de vârstă și i se refuză orice loc de muncă, întreaga familie rămânând muritoare de foame. Astfel că, este nevoit să facă un compromis care să-i salveze familia, și, în urma unei misiuni în Ardeal, în care, cu durere și împotriva convingerilor sale, este nevoit să scop pledeze pentru noul regim.
Moare la București, uitat de cei pentru care a luptat și a suferit, așa cum se întâmplă, se pare, tuturor eroilor ce au acceptat sacrificiul pe Sfântul Altar al patriei…”
Doamna Cornelia Vlasin ilustreaza perfect proverbul care zice ca „omul sfinteste locul”!
Multumesc!
Au trecut 2 ani de la Centenarul Marii Uniri din 1 Decembrie, 1918 si orasul Bistrita nu are un monument evocator al actului istoric amplasat în Piața Unirii, desi bistritenii au fost participanti activi la marele act istoric din 1 decembrie, 1918 de la Alba Iulia.
Cu toate că la inceputul anului 2018, Primăria Bistrița a lansat un concurs de solutii pentru realizarea unui monument evocator al actului istoric din 1 Decembrie 1918, amplasat în Piața Unirii, prin care să fie celebrat Centenarul Marii Uniri, lucru acesta nu s-a materializat. De aceea, in locul bustului lui Cuza, care nu are nici o legatură cu Piata Unirii din Bistrita ar trebui ridicat un Monument al Unirii in forma unui obelisc placat cu marmura cu inăltimea totala (soclul + obeliscul propriuzis) de 1918 cm . Obeliscul propriuzis de la soclu până la vârf ar trebui să aibă 1600 cm (anul primei uniri sub Mihai Viteazul), iar impreună cu soclul de la bază de 3,18 m să se ridice la 1918 cm (anul Marii Uniri). Pe soclu se va putea monta un basorelief din bronz executat dupa imaginea cu Marea Adunare de la Alba Iulia, avându-i in prim plan pe episcopii Iuliu Hossu si Miron Cristea . Pe trei dintre laturile obeliscului se vor putea amplasa efigiile din bronz ale domnitorilor Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza si Regele Ferdinand. Pe cea de-a 4-a latură trwebuie să fie trecute numele delegatilor din Bistrita-Nasaud participanti la Marea Adunare din 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, dând astfel o notă de personalizare a monumentului pentru Bistrita-Năsăud.
Este absolut necesar ca actuala administratie a orasului Bistrita să ridice in Piata Unirii un monument evocator al Marii Uniri din 1918 in locul bustului lui Cuza, pe care un primar incult l-a mutat aici de la IJP in anul 2012, fără să stie că numele pietei nu are nimic in comun cu „Mica Unire” din 1859.
Iată si numele delegatilor alesi din JUDEȚUL BISTRIȚA-NĂSĂUD si convocați la Adunarea Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918:
1) CERCUL BISTRITA:
Dr. Gabriel Tripon, Bistrița;
Dr. Dionisie Longin, Bistrița;
Dr. Petre Poruțiu, Bistrița;
Mihai Dorofteiu, Bistrița;
Ioan Cotoc, Nușfalău.
2) CERCUL NASAUD:
Eliseu Dan, Borgosuseni;
Ioan Păcurariu, Năsăud;
Dr. Victor Onișor, Bistrița;
Laurențiu Oanea, Rodna Veche;
Ion Cătărig Zăgrean, Năsăud;
Victor Motogna, Mocod;
Valer Vârtic, Mocod.
La 2 septembrie 1916 conducerea intelectuala si politica a romanilor bistriteni s-a prezentat la Casa Comitatului (Prefectura) din Bistrita pentru a-i inmana ispanului (prefectului) o declaratia de loialitate a romanilor bistriteni fata de guvernul de la Budapesta si imparatul de la Viena. Delegatia a fost condusa de dr. Gabriel Tripon, dr. Vasile Pahone, Alexandru Halita si Dionisie Vaida.
Deci 5 zile dupa de ce Regatul Romaniei declarase razboi Puterilor Centrale, acel care avea sa conduca mai tarziu delegatia romanilor bistriteni la 1 decembrie 1918 la Alba Iulia, se declara loial autoritatilor de la Budapesta!
De ce nu publica cei de la Arhivele Statului Bistrita-Nasaud si aceasta declaratie?
Nu au pe nimeni , care sa o traduca din limba maghiara in limba romana? Sau a disparut in mod misterios?
Istoria nu consta doar din acte de glorie si vitejie ci si din acte de oportunism si lasitate!
D-le Paul,
Ziceti ca la Alba Iulia a fost in prim plan si Miron Cristea. Atunci de ce nu a citit el proclamatia de la 1 decembrie 1918? De ce a a citit-o episcopul greco-catolic Iuliu Hossu?
Raspunsul este foarte simplu. Fiindca Miron Cristea a tradat in august/septembrie 1916 cauza romanilor!
In circulara Bisericii Ortodoxe nr. 2602 din 1916 semnata de Vasile Mangra, Mitropolit ortodox al Ardealului, Miron Cristea, episcop ortodox de Caransebes si Ioan Papp, episcop ortodox de Arad, soldatii romani care trecusera Carpatii, erau numiti „lacuste in haine militare”, „sub cuvant ca vin sa ne slobozeasca, vin sa ne faca robii muscalilor, vin infratiti cu hoardele rusesti, vin sa ne fure mosia agonisita de mosii si parintii nostrii cu sudori de sange! Unde este si in ce se arata patriotismul vostru, romani ucigatori de frati?”
Deci Miron Cristea i-a facut pe soldatii romani in 1916 „ucigatori de frati”! De aceea a citit Iuliu Hossu proclamatia de la 1 decembrie 1918!!
Circulara Bisericii Ortodoxe Nr. 2602/1916 din Ardeal, Banat si Crisana este unul din cele mai josnice documente din istoria acestei biserici, doar comparabila cu adresele de solidaritate trimise de BOR lui Nicolae Ceausescu!
Iosif, remarci corecte. Dar nu te otara asa, frate. Putem discuta la calm. Apreciez pe fond ce spui. Voiam sa zic ca noi eram o minoritate in imperiu. Toti erau minortati. Asta era natura imperiului.