Așa școală, așa elevi

L-am văzut pe acest domn ținând un discurs la deschiderea festivă a Balcaniadei de informatică și mi-am dat seama că, nu numai că nu are nimic de spus, dar acest „nimic” îl exprimă într-un mod de-a dreptul caraghios. Văzându-l acolo, la tribună, mi-am amintit că am discutat recent cu un părinte care a fost la dânsul în audiență și căruia i-ar fi spus: „Duceți-vă dracului cu școala voastră că m-am săturat de voi!” și apoi l-a scos afară. Exprimare academică de-a dreptul, de un rafinament cultural greu de atins dacă nu ești un intelectual veritabil.

Acest domn conduce un Inspectorat Școlar Județean care pretinde că mai mult „îndrumă” decât controlează. Așadar, păstorește un sistem în care 60% dintre elevii care au făcut douăspreze clase sunt incapabili să treacă examenul maturității.

Cu siguranță că au și copiii vina lor. Au mizat pe faptul că vor copia, că vor da bani profesorilor evaluatori sau mici atenții care să le asigure confortul în timpul corectării (așa cum știm că s-a întâmplat cu regularitate la Beclean, de exemplu, unde inspectorul general își păstrează influența și autoritatea și în zilele noastre) și, după ani în care au mai „servit” câte o lucrare sau li s-a șoptit la tablă, își vor lua fericiți diplomele și vor merge la „facultă” pe banii părinților. După câteva zile de mers îmbrăcați decent pe la școală, vor putea să-și arunce hainele, își vor pune costumele de baie și, de pe marginea piscinei, vor povesti cât de ușor au copiat, cum „fraiera” de profă care-i supraveghea a stat de „șase” și cum au ajuns ei, peste noapte, studenți la management, marketing și relații internaționale.

Cu siguranță că nu putem generaliza. Nu toți absolvenții de liceu gândesc și procedează astfel, dar marea majoritate așa face.

Să ne amintim că, în urmă cu 10-15 ani, elevii dădeau examen să intre în clasa a IX-a, unii îl mai și picau și nu era isteria asta, apoi mai dădeau un examen de treapta a II-a și, în final, un examen de Bacalaureat cu cinci probe. Dacă vă aduceți aminte, proba orală de Limba și literatura română era cu note și nu luai cu una cu două nouă sau zece. Urma apoi un examen greu la facultate pe care puțini îl luau din prima încercare și alți ani cu multă trudă pe la facultăți de stat. Dacă voiai să ai licență, nici într-un caz nu puteai lucra în timp ce la facultate erau cursuri, seminarii și laboratoare. Azi e simplu tot. Din clasa întâi până la absolvirea facultății. Numai dacă nu vrea, un tânăr nu face colecții de diplome și nu are trei masterate și, evident, măcar un doctorat. Nu contează dacă poate, dacă îl duce capul. Cel mai mult contează dacă părinții au bani să-i plătească rata 1,2, 3, etc. Orice se face cu bani astăzi, iar exemplul doctorandului Vasile Marc, ce și-a susținut teza la Universitatea Oradea este unul cât se poate de reprezentativ. Ce Cluj? Ce București, Iași sau Timișoara? Doctoratul se poate lua oriunde atât timp cât nimeni nu se mai întreabă cum și de ce.

Vremurile pe care le trăim sunt unele în care am ajuns să nu ne mai mire nimic. Învățământul e unul din cele mai politizate segmente. Profesorii au vrut să conducă județe, să fie administratori publici, șefi mari cu mașină la scară. S-au folosit de naivitatea altora și au transmis mesajul că aproape nimeni nu mai poate fi director sau director-adjunct dacă nu face parte dintr-un partid. Cei de la vârful ISJ, preocupați să aibă de partea lor un lot disciplinat aducător de voturi, de asemenea au lăsat impresia că, dacă nu slujești partidul, acesta te face praf în orice moment și te lasă fără slujbă. Acești oameni păstoresc un sistem care a dat greș, la fel ca noi toți, o societate bolnavă în care e greu de găsit un leac după ce timp de 20 de ani ne-am tratat numai după ureche.

Cristiana Sabău