Asociația Părinților din CNLR, îngrijorată: Crețu, mod de abordare nefericit

Asociaţia Părinţilor din Colegiul Naţional “Liviu Rebreanu” – REBIS Bistriţa își precizează poziția vizavi de o problemă care a devenit de actualitate și anume paza în unităţile şcolare:

”Opinia exprimată de către primarul mun. Bistriţa, domnul Ovidiu Creţu, în emisiunea “Impact” din dată de 23 februarie 2016 (AS TV), în legătură cu necesitatea asigurării pazei în unităţile de învăţământ vs incidentul care a avut loc în incinta şantierului din vecinătatea  Colegiului Naţional “Liviu Rebreanu”, în dată de 10 martie 2016.

Domnul Ovidiu Creţu a susţinut cu vehemenţă, în cadrul emisiunii susamintite, inutilitatea instituirii vreunui sistem de pază pentru instituţiile de învăţământ din Bistriţa, având în vedere următoarele argumente: paznicii (angajaţii firmelor de pază) nu pot rezolva diferendele ivite între elevii din cadrul şcolilor; aceste diferende trebuie gestionate de către cadrele didactice şi conducerea instituţiilor de învăţământ, care au această abilitate; în cazul intervenţiei unor persoane din afară, este suficientă apelarea numărului de urgenţă şi intervenţia poliţiei va fi eficientă şi suficientă, în asemenea situaţii; prezenţa paznicilor “înarmaţi” cu bastoane, în curtea sau pe coridoarele instituţiilor de învăţământ creează o atmosfera improprie, de adevărată închisoare şi “Bistriţa nu este un oraş al puşcăriilor”. Este absolut anacronică o asemenea imagine şi ar constitui o jignire pentru şcolile bistritene; în şcolile europene nu există sistem de pază; eventual ar fi necesară o echipare cu camere de luat vederi, în interiorul şi în curtea instituţiei, un astfel de sistem de supraveghere fiind util şi suficient.

Având în vedere cele de mai sus, raportat la faptul că în cadrul asociaţiei noastre s-a hotărât (la nivel de Adunare Generală) instituirea unui sistem de pază – considerat ca fiind necesar şi util, apreciem că se impune exprimarea unui punct de vedere, raportat la opinia domnului primar Ovidiu Creţu:

– În primul rând se impune a preciza faptul că serviciile prestate de către firma de pază constau în pază incintei (curţii) instituţiei de învăţământ şi nu a imobilelor în care se desfășoara cursurile, angajaţii acestor firme neavând acces în aceste imobile.

– Incintele instituiilor de învăţământ, în funcţie de specific (acesta fiind şi cazul concret al  colegiului nostru) pot avea mai multe căi de acces, acestea nefiind închise publicului larg; este inutil a exemplifica sau motiva că, pe parcursul programului şcolar, orice persoană poate intra în această incinta şi, mai mult, în imobilul unde se desfăşoară activităţile şcolare şi unde există “un elev de serviciu la poartă” care, eventual poate îndruma persoanele interesate spre sala profesorală, direcţiune, etc.

– În cazul accesului unor persoane indezirabile, în curtea sau imobilele în care se desfăşoară cursurile, ar fi tardiv sau aproape inutil, în unele situaţii, să se apeleze la vreun număr de urgenţă, pentru că intervenţia organelor specializate ale statului ar putea fi acordată după finalizarea unor evenimente nedorite.

– Asigurarea pazei, în viziunea părinţilor din cadrul asociaţiei noastre, nu priveşte rezolvarea diferendelor între elevii colegiului – în curtea sau cu atât mai mult, în imobilele instituţiei de învăţământ (într-adevăr, aceste diferende se impune a fi mediate de către cadrele didactice, atunci când este cazul).

– Scopul şi necesitatea prezenţei angajaţilor unei firme de pază este acela de a preveni accesul persoanelor indezirabile în incinta colegiului şi, eventual, apelarea de urgenţă la serviciile publice şi alertarea conducerii colegiului, atunci când se impune.

Cu alte cuvinte, părinţii au avut în vedere diferendele sau evenimentele nedorite care ar putea fi create de către terţe persoane, străine de colegiu, şi nu posibilele diferende care ar putea interveni între elevii din cadrul şcolii.

Modul în care domnul primar a încercat să îndepărteze atenţia de la problemele reale care se ridică, raportat la necesitatea creşterii siguranţei în unităţile şcolare, îl apreciem ca nefericit. Cele două probleme pe care dânsul s-a axat – exclusivitatea diferendelor între elevi şi atmosfera de “puşcărie” dată de paznicii care patrulează cu bastoane de cauciuc pe coridoare, sunt false probleme (după cum precizăm, angajaţii firmelor de pază nu au acces în incinte şi părinţii vizează diferendele create de terţi). Faptul că ne dorim să devenim un oraş european nu are nicio legătură cu faptul că printre cetăţenii urbei există şi excepţii.

În fine, incidentul care a avut loc în data de 10 martie 2016, în incinta şantierului din vecinătatea Colegiului Naţional “Liviu Rebreanu”, apreciem că explică fără echivoc îngrijorarea părinţilor şi justifică, fără drept de apel, necesitatea creşterii siguranţei în unităţile şcolare.

Privitor la acest incident, pentru o corectă informare a opiniei publice, se impune să precizăm faptul că acesta nu a avut loc în curtea colegiului. Persoana care a vandalizat bunurile de pe şantier şi a agresat poliţistul din echipa de intervenţie a pătruns în incinta şantierului dinspre parcul dendrologic (probabil prin escaladarea gardului). Reprezentanţii asociaţiei s-au informat în aceeaşi zi, luând legătura şi cu angajatul firmei de pază şi cu conducerea colegiului: respectiva persoană nu a fost prezentă nici în curte şi nici nu a traversat corpul A (singurul în activitate), prezenţa ei fiind sesizată direct de către angajaţii societăţii care realizează reabilitarea campusului.

Acest caz a fost unul fericit pentru elevi şi cadrele didactice, dar cu urmări tragice pentru unul dintre poliţiştii din cadrul echipei de intervenţie. Probabil agresorul nu a pătruns prin curtea colegiului, tocmai pentru că acolo există un paznic – îmbrăcat în uniforma firmei de pază şi înarmat cu bastonul de cauciuc. Nu dorim a da de înţeles că nu ar fi putut ataca inclusiv pe acest paznic, dar se pare că interesul sau a fost îndreptat spre şantier (din fericire !). Ce este cert însă, este faptul că prezenţa paznicului l-ar fi încurcat şi cu certitudine alertarea organelor de ordine s-ar fi produs mai rapid, dacă pătrundea în curte şi ar fi fost luat la întrebări.

Credem însă că nu ar fi fost necesar acest incident pentru a dovedi că opinia noastră şi nu a administraţiei publice este una realistă.

Mai mult, există prevederi legale care obligă autorităţile administraţiei publice locale, precum şi alte instituţii ale statului, să se preocupe îndeaproape şi să asigure creşterea  siguranţei în unităţile şcolare şi – surpriză ! – legea statuează că acestea sunt atribuţiile acestor autorităţi. Nefiind în Bangladesh (pentru a cita, încă o dată, afirmaţiile din emisiunea susamintita), credem că legea trebuie respectată.

Redam mai jos, extras din Legea nr. 35/2007 actualizată (modificat prin Legea nr. 29/2010):

ART. 1 Siguranţa în unităţile de învăţământ se realizează sub coordonarea prefectului şi este în responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice locale, a inspectoratelor şcolare, a Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau a inspectoratelor judeţene de poliţie, a Direcţiei Generale de Jandarmi a Municipiului Bucureşti ori a inspectoratelor judeţene de jandarmerie şi a unităţilor şcolare.

ART. 2 La nivelul municipiului Bucureşti şi al fiecărui judeţ, sub coordonarea prefectului, se elaborează sistemul-cadru de asigurare a protecţiei unităţilor şcolare, a siguranţei elevilor şi a personalului didactic de către reprezentanţii inspectoratului şcolar, ai Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau ai inspectoratului de poliţie judeţean, ai Direcţiei Generale de Jandarmi a Municipiului Bucureşti ori ai inspectoratului de jandarmi judeţean şi ai autorităţii administraţiei publice locale, care se aprobă de prefect.

ART. 4 (1) Consiliile judeţene, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi consiliile locale alocă, în limita bugetelor aprobate, resurse financiare necesare pentru realizarea împrejmuirilor, securizarea clădirilor unităţilor de învăţământ, pentru iluminat şi pentru alte măsuri prin care creşte siguranţa unităţilor şcolare, la solicitarea consiliului de administraţie al unităţilor şcolare, cu sprijinul de specialitate acordat de poliţie, conform prevederilor privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, cu modificările şi completările ulterioare”.