Nu mă opreşte nimeni să vă relatez ce am văzut. O mulţime de oameni s-a repezit spre câteva containere în care angajaţii magazinului au pus portocale. O altă mulţime s-a repezit la mormanul de găleţi şi a început operaţiunea de umplere a acestora. Aşa cum am scris şi în ştire, nimeni nu a cântărit fructele, premianţi fiind, de departe, cei care au reuşit să umple cel mai bine spaţiile goale dintre portocale. Şi credeţi-mă că nu a fost deloc uşor. Îţi trebuia niscaiva îndemânare să potriveşti portocală lângă portocală, să faci o piramidă şi să dai impresia finală că atâtea au încăput. Doar nu erai să plăteşti o găleată în care să pui o singură portocală! Doamne fereşte de aşa prostie!
Dacă aş fi văzut o mare de săraci luptând pentru fructe mai că aş fi avut puţină compasiune şi înţelegere. Vă garantez însă că 90% dintre cei care năvăliseră pe containere erau domni şi doamne, frumos îmbrăcaţi, cu carduri în portofele care s-au chinuit mult şi bine să ţină fructele pe bandă, la casele de marcat, ca nu cumva cineva să le atragă atenţia că au pus mai multe decât trebuia.
Eu nu spun că nu e bine să profiţi de o ofertă. În capitalismul sălbatic în care trăim şi noi e chiar o prostie să nu profiţi. Plătim destule produse la suprapreţ. Nu zice nimeni că nu ai voie să umpli găleata aşa cum scrie clar în ofertă. Eu altceva observ şi nu mă pot abţine să nu comentez: dorinţa noastră de a lua mereu ceva în plus, de a fi mai deştepţi şi mai şmecheri decât ofertantul, de a-l păcăli cumva, măcar preţ de o portocală.
Operaţiunea „să umplem găleţile până la refuz” vine după operaţiunea „să cumpărăm toată carnea din magazin, toţi cozonacii, toată berea şi tot vinul”, să mâncăm şi să bem de Crăciun şi Revelion că doar odată în an sunt sărbătorile astea. Nu contează că nu ne-am plătit ratele la bancă, întreţinerea la bloc, că luăm bani cu împrumut, să murim, dar să murim sătui.
Evident că, după sărbătorile în care s-a mâncat mai mult noaptea la ore complet anormale pentru organismul uman, multor oameni li s-a făcut o greaţă teribilă de cârnaţi, sarmale şi alte prăjeli. Mormanul de cumpărături transformat în diverse preparate sofisticate a ajuns la coşul de gunoi în timp ce lumea a dat alţi bani pentru medicamente. Lăcomia costă întotdeauna mai mult decât bani, de regulă se contabilizează şi în sănătate pierdută.
Privindu-i pe cei care umpleau găleţi cu portocale, mi-am dat seama că unii o făceau de dragul preţului, alţii al fructelor, alţii de dragul găleţilor gratuite şi, în final, toţi din cauza lăcomiei. Au luat mai mult decât trebuia, aşa încât nu au făcut altceva decât să confirme spusa: ce au unii în plus le lipseşte altora.
Aşteptăm cu interes deschiderea noului Lidl, ocazie cu care vom vedea, probabil, o altă faţă a lăcomiei. Oamenii se vor bate pentru tigăi, pentru mături sau pentru maşini de găurit de care, evident, au mai puţină nevoie decât îşi dau seama. Lăcomia le spune că, dacă e la ofertă, atunci trebuie să-şi ia cel puţin două.
Cristiana Sabău
da nu e niciun motiv de mirare, e o stare de fapt… din pacate
Nu ştiu dacă e o stare de fapt sau o atitudine care spune foarte multe despre noi, ca oameni, ca popor. Lăcomia e un păcat.
çe ati ratat d-na Cristiana e lacomia la mustar. intr-o poza de-a dvs. se vede cum se cumpara la noi mustarul La Minut: cu baxul :))
Cred că cei care cumpără muştar cu baxul de fapt îl revând în magazine săteşti.
acelasi lucru cred ca au facut si disperatii cu portocalele. cine-si lua baxuri de mustar ducea si citricele cu galeata vrac la vanzare
Posibil. Nu cred că le revindeau la acelaşi preţ.
Articol BRILIANT!
La mai multe, cu asemenea relatari, am si ras dar m-a si cutremurat ideea lacomiei, plus faza cu cardurile si bine imbracati, geniala! Asta vad si eu in multe magazine, iar de sarbatori am stat si nu imi venea sa cred se luptau cu RAFTURILE, luat orice si bagau in cos! JEsus………………………
Deci asta era? Mergeam pe trotuarul stâng, uşor absent, şi mi-a sărit în ochi o domnişoară care ducea…nu-mi venea să cred, o găleată cu portocale! Am râs cu toată gura, mi-a plăcut la nebunie ideea, să mergi acasă cu o găleată de portocale, ca şi cum tocmai le-ai fi cules din livadă, ca şi cum ai locui în Grecia insulară, plină de soare şi de mare şi de portocali..
Dacă m-aş fi prins la timp de unde şi cum, sigur aş fi plecat spre casă cu o găleată cu portocale. Aşa, de amorul iernii.
daca iei o portocala
si-o dezbraci in pielea goala
ca sa-i vezi miezul adanc
peste care ingeri plang
cu capsune-n loc de ochi
si aripi de foi de plopi
se intampla sa uiti totul…
P.S. Sa vedem si partile pozitive al campaniei…:O)
Si tot de Emil Brumaru ( hobbitul :O) ), ca sa ne-nveselim, pentru toti amantii de la Kaufland:
M-ai inselat c-o portocala!
Si tu si ea, in pielea goala,
Erati in camera impura
Cand v-am surprins gura in gura,
Deasupra dansa si alaturi
Vesmintele-i, coji printre paturi,
Mai transpirau dorinti din pori
Naintea marei dezmierdari
Cu tot dichisul si alaiul.
Apoi m-ai inselat cu ceaiul !
imi place dl. Macete . daca le-ati fi scris dvs. era perfect !!! poate alta data .
Ager mai esti !
Am crezut ca te pot trage pe sfoara / m-ai dat gata cu lecturile tale.
Cristiana tu chiar te crezi ce spui?……tu ai asistat intamplator?….tu vanezi asemenea momente …..nu te vezi ce speriata esti in poza?…………
1. „Întâmplător” pentru că am trecut din întâmplare pe la Kaufland. Fiţi sigură că nu m-a sunat nimeni să mă invite să asist la spectacolul grotesc.
2. Vânez astfel de momente fiindcă sunt jurnalist. Dacă aş fi agricultor, aş da cu sapa.
3. Asta cu speriatul chiar nu o înţeleg. Sunt mai speriată decât aţi fi dumneavoastră dacă v-aş spune cine sunteţi cu adevărat?
Tot caut poza,dar n-o gasesc…Zi-mi si mie,unde-i speriata? Si ce tare as vrea sa-ti vad fata ,de te-ar deconspira!:))