Atât de jos s-a ajuns

Actuala campanie electorală s-a desfăşurat mai mult pe Facebook. Acolo am văzut primari de la PDL aplaudând frenetic întâlnirile Alianţei electorale PSD-UNPR-PC şi apoi fotografiindu-se, îmbrăcaţi în portocaliu, cu militanţii dreptei. Ce vă spune tabloul acesta? Mie că unii edili şi-au extirpat temporar coloana vertebrală pentru mai multă elasticitate fiindcă puţin le pasă de alegerile acestea. Nu candidează ei, nu au de pus rude şi prieteni pe listele de consilieri sau în posturi cheie, aşa că liderii de partide de la judeţ nu au decât să se descurce dacă ţin la jilţurile lor. Până în 2016 când vin alegerile locale este timp berechet pentru repoziţionare. Primarii ştiu lucrul acesta, iar dacă le ceri unora să joace la zece capete o fac fără ezitare. Nu m-ar fi mirat dacă aş fi văzut fotografiile primarilor şi pe bannerele roşii, şi pe cele portocalii, şi pe cele galbene. Pentru echidistanţă!

În opinia mea însă, nu are nicio importanţă pe cine susţine primarul sau pretinde că susţine. Nici într-un caz fotografia atârnată pe stâlpi nu va influenţa decizia unui nehotărât. Sunt 100% convinsă de asta! Chiar şi la ţară, oamenii au început să înţeleagă că primarul nu e Dumnezeu pe pământ şi că, dacă ai puţină minte în cap îl dovedeşti fără doar şi poate invocând două-trei articole de legi de care nu a auzit în viaţa lui sau arătându-i pe telefon numărul de la DNA, salvat preventiv. E noua sperietoare cu care pui pe oricine cu botul pe labe, părerea mea, mai ales pe aleşi.

Mai grav şi mai compromiţător mi se pare amestecul preoţilor în toată această poveste electorală. Am o vagă presimţire că, de dragul unor turnuri încă neterminate, vârâte strategic între blocuri, unii vor strecura în predicile de duminica viitoare cuvinte de laudă la adresa unor sau altora dintre politicieni, sfaturi calde, părinteşti, îndemnuri sfinte către enoriaşi, vor încerca să-şi folosească toată influenţa ca să-şi onoreze obligaţia „morală” către mai marii vremii. Atât de jos s-a ajuns încât în duminica în care ar trebui să vorbească despre vindecarea orbului din naştere, mulţi vor încerca să le deschidă ochii enoriaşilor în legătură cu politicienii providenţiali ai vremii, obsedaţi de scoruri, însetaţi de putere. Exact atât de jos s-a ajuns.

Probabil că, în schema electorală mai sunt incluse şi alte categorii profesionale, cum ar fi angajaţi în diverse instituţii ale statului care pot tăia şi spânzura măcar teoretic fiindcă practic nimeni nu poate face nimic mai mult decât îi permite legea şi priceperea.

Eu cred însă că ar fi absurd ca şi la două decenii şi jumătate de la Revoluţie noi să mergem la vot ca turma, să nu ne folosim mintea, discernământul, să nu avem măcar atâta demnitate încât să alegem singuri binele sau răul.

Personal nu am nicio problemă cu cei care încearcă să manipuleze. Am, în schimb, o mare problemă cu cei care se lasă manipulaţi. Dacă vom continua să ne temem de primar, de preoţi, de bătaia lui Dumnezeu, de autorităţi atât de slab pregătite încât nu pot să ne convingă, ci trebuie să ne manipuleze, atunci chiar ne merităm soarta.

Cristiana Sabău