De ce este important să votăm? În primul rând pentru că este dreptul nostru, dar şi o obligaţie de cetăţeni (locuitori ai cetăţii), responsabili, fie că ne place sau nu, de alegerea celor care ne conduc. Este adevărat că obligaţia este una de natură morală, dar mi se pare mult mai importantă decât o constrângere. Trăim într-o fragilă democraţie, dar aceasta este condusă de regula „majoritatea decide”. Dacă vom sta acasă convinşi că absenţa noastră este cel mai mare vot de blam dat clasei politice nu vom rezolva nimic. Vor merge alţii şi vor vota, iar noi, cu toţii, vom suporta apoi consecinţele. Vi se pare o perspectivă bună? Mie, nu.
Din păcate, scrutinul nu este un sfat al bătrânilor în care înţelepţii oraşului să decidă care este cel mai bun dintre ei, cel capabil să conducă urbea. Scrutinul democratic îi pune pe acelaşi palier pe analfabeţii capabili doar să desluşească desene cu doctorii în varii domenii. Dacă prima categorie va ieşi la vot masiv, iar mega inteligenţele vor sta acasă, cu toţii vom suporta consecinţele. Tocmai de aceea, indiferent dacă ne place sau nu de cineva care şi-a trecut numele pe buletinul de vot, trebuie să mergem şi să ne spunem părerea.
Ştiu că ceea ce urmează să spun sună lipsit de sens pentru mulţi, dar este purul adevăr. Doar o dată la patru ani, părerea fiecăruia dintre noi despre politică şi politicieni contează cu adevărat. E mai puţin important ce scriem şi ce comentăm pe la colţuri. Suntem cu adevărat mai puternici decât ei atunci când avem o ştampilă mică în mână şi o aplicăm pe numele cuiva. Atunci exprimăm acele păreri de care probabil nu a ţinut nimeni cont în ultimii patru ani. Nu ar fi o nesăbuinţă totală să ratăm această ocazie? Eu cred că da.
Veţi spune că toţi sunt o apă şi un pământ şi că nu merită să facem efortul de a ieşi din casă pentru a le da din nou puterea de a ne conduce. Poate că, pe alocuri, aveţi dreptate. Cu toate acestea, dacă existau alţii mai buni i-am fi văzut şi am fi aflat despre ei.
Ştiu mulţi oameni capabili, dar care nu vor să facă politică, nu vor să conducă nimic altceva decât afacerile lor. Pe buletinele de vot îi vom găsi pe cei care vor. Să ştiţi că nu e tocmai simplu nici acest lucru, să investeşti bani, timp, aşteptări într-o campanie electorală, să lupţi cu cei care lansează minciuni la adresa ta şi a familiei tale, să discuţi zilnic despre aceleaşi lucruri, să dai mâna cu mii de necunoscuţi, să zâmbeşti când nu-ţi vine, să fii amabil când, în realitate, eşti furios. Chiar nu este.
Am văzut diverse îndemnuri spre final de campanie. „Votează cu inima!” este unul dintre ele. Ca să facem alegeri înţelepte e nevoie de discernământ, nu de inimă (în sensul sentimental al termenului). Puneţi-vă mintea la contribuţie înainte să folosiţi arma cea mai puternică, votul. Faceţi alegeri corecte şi nu lăsaţi pe nimeni să vă fure acest drept sau să vă manipuleze. Indiferent de alegere, măcar veţi avea satisfacţia că nu v-a luat nimeni acest drept.
Cristiana Sabău
Rezumand ce ati scris dv, votul unui prost = votul unui destept, dar votul a 100 de destepti care nu voteaza =/=cu votul unui prost ce voteaza!
Legea partidelor politice spune: “Prin activitatea lor, partidele politice promovează valorile şi interesele naţionale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, … şi stimulează participarea cetăţenilor la scrutinuri, potrivit legii.” Tot legea obligă la înfinţarea partidelor unui număr minim de membri, care potrivit legiuitorului ar asigura prin funcţionarea lor, accesul cetăţeanului la sistemul democratic de a alege şi a fi ales. Acest sistem nu funcţionează la noi.
Împărţire comunităţii în “noi” si “alţii” nu doar ca nu are “perspectivă bună” dar nici nu va asigura pe viitor conducători de valoare comunităţii, sau societaţii în ansamblu. Nu valoarea culturală a alegătorului genereaza conducători eficienţi, ci un sistem democratic real ar permite celor mai buni să participe şi să fie aleşi. Eu sunt convins ca un om mai puţin educat, îsi poate recunoaşte interesul în valoarea unui ales, când acesta într-adevar are capacitatea unui bun conducător, dar nu şi când acesta este emanaţia unei găşti numită partid politic.