Săptămâna trecută am avut un accident pe strada General Grigore Bălan în care o şcoală de şoferi bloca ilustrul sens de o palmă. Mulţumesc încă o dată din inimă celor care au făcut sensuri giratorii pentru mame cu cărucioare (nu văd cine altcineva mai poate circula în condiţii de siguranţă în astfel de sensuri), poliţiştilor care le permit novicilor cu o oră de şofat la bord să blocheze traficul circulând cu 0,1 la oră, dar mai ales domnului Creţiu care a amplasat, strategic, o trecere de pietoni la un metru de parodia de sens din care m-a grăbit să ies ca să nu stau 4 ore în spatele şcolii de şoferi. Cu lumina soarelui în ochi nu am apucat să văd că maşina din faţa mea a pus frână brusc şi ne-am ciocnit. Dacă tot am asigurare full casco, mi-am zis să o folosesc. Ei aş, credeţi că şi-au zis şi asiguratorii acelaşi lucru? Nici vorbă. Parcă au o strategie bine pusă la punct să te facă să fii descurajat în halul în care să te duci, să-ţi iei maşina şi să o repari pe banii tăi.
Primul lucru pe care l-am făcut a fost să merg la sediul firmei la care m-am asigurat să-mi facă cineva evaluarea daunelor. Zis şi făcut. Numai că la vechiul sediu bătea vântul. Pe uşă scria doar atât: BCR Asigurări s-a mutat la sediul Omniasig (cu care aveam să aflu că a şi fuzionat de la 1 mai). La noul sediu, o domnişoară destul de derutată m-a informat că, în cazul în care vreau să-mi evalueze cineva daunele, trebuie să sun la un număr scurt la Bucureşti să mă programeze, dar că, fiind ora 17.00, nu mai are rost până a doua zi dimineaţa. Cum nu mi-a inspirat absolut nicio încredere domnişoara cu pricina, am venit acasă, am căutat pe internet şi am văzut că acel call center avea program nonstop. Am insistat şi, după vreo 40 de minute, mi-a răspuns cineva. M-a programat a doua zi la „constatări”. M-am prezentat la ora cu pricina la locul indicat, Dacia Service de pe Calea Moldovei, unde, ce să vezi, constatarea o face o altă firmă, nicidecum cele două care au fuzionat. Mă rog, treaba lor mi-am zis. Lucrurile au mers relativ repede, am completat hârtii, am făcut desene şi, după o jumătate de oră, eram la service cu maşina bucuroasă că o voi repara repede. Nu m-a ţinut mult bucuria asta. Aveam să aflu de la service că nu-i chiar aşa de simplu. Ca să se poată apuca de lucru, e nevoie de un aviz de la firma de asigurări, iar fuziunea a adus cu sine o hăbăuceală maximă aşa încât nimeni nu ştia cine trebuie să-l dea. Am lăsat maşina în speranţa că poate se va găsi totuşi cineva care să-mi facă acest favor maxim. Am sperat degeaba. După trei zile, dosarul meu nu era validat aveam să aflu zilnic, la telefon, în timp ce-i stresam pe cei de la service care nu aveau nicio vină, de altfel. Oamenii nu se puteau apuca de lucru decât cu certitudinea că cineva plăteşte. Aveam să aflu de la ei că asiguratorul lucrează, la rândul lui, doar cu 2-3 firme de piese şi că acestea livrează ce li se comandă exact atunci când au chef şi dacă au chef, aşa încât o reparaţie de tablă poate dura săptămâni. Oribil!
Vă daţi seama cum stau lucrurile, nu? Ca asigurat trebuie să plăteşti prompt şi la zi toate poliţele. Nu e nicio problemă în sistem când ai tu de dat bani. Toate sistemele de încasat merg, separat, fuzionate, cum sunt. Problema intervine în momentul în care asiguratorul are de dat 0,0005 bani. Atunci nimic nu mai merge cu viteza cu care ţi se iau ţie banii. Totul trebuie atent calculat fiindcă tu, ca asigurat, nu trebuie să primeşti nimic. Trebuie doar să dai. E la fel cu poliţele de asigurare pentru casă. Te fraieresc să închei una „ieftină”, dar care nu are prevăzute toate posibilele incidente, iar când ţi se întâmplă ceva constaţi că exact respectiva cauză nu e prevăzută în contract, aşa că tu plăteşti şi poliţa, şi daunele, iar ei rămân cu banii.
Nişte şarlatani cu costume şi cravată, asta sunt firmele de asigurări din moment ce nu au cel mai mic respect faţă de clienţii lor şi acest respect îl traduc prin repectarea dreptului la informare corectă. Eu, ca şi plătitor de poliţă de asigurare, trebuie să ştiu DACĂ asiguratorul îmi va despăgubi reparaţiile şi CÂND o va face pentru ca să iau o decizie corectă şi în cunoştinţă de cauză, să ştiu ce am de făcut. Numai că, în acest caz, asiguratorul meu iniţial şi anume BCR Asigurări a devenit Omniasig între timp, aşa încât joacă ping-pong cu nervii şi pe banii mei ceea ce este total incorect ca mod de lucru, iar într-o ţară în care există legi şi reguli şmecherii în costume nu ar mai avea dreptul să funcţioneze în aceste condiţii. Sunt convinsă că nu mi se întâmplă numai mie astfel de mizerii, sunt convinsă că nimeni nu este informat la timp dacă şi când asiguratorul îi repară maşina.
Care e concluzia mea după o săptămână în care am dat zeci de telefoane? Că, decât să te asiguri full casco în ţara asta, mai bine pui lună de lună banii într-o cutie ca să-i ai în caz de nevoie. Asigurare în România egal minciună, nesimţire, bătaie de joc, tot ce vreţi. Dacă nu se întâmplă nimic în următoarele două zile, mă duc, îmi iau maşina din service, o repar pe banii mei şi mă angajez să fac o mega contra campanie împotriva celor două firme de asigurări care şi-au bătut joc de mine ca şi client care plăteşte full casco la maşină de cel puţin şase ani lună de lună şi fără să trimit banii de la Ana la Caiafa, ci direct în conturile lor.
Cristiana Sabău
Daca, de obicei, sunt obisnuit sa citesc in publicatia dumneavoastra on-line stiri preponderent legate de viata celebritatilor locale, legate de frecusul politic de toate mamele si felurile, de evenimente sau non-evenimente ce trebuie sa ajunga la cunostinta cititorilor, iata ca acum, urmare a unui accident banal, de care din nefericire ati avut parte, pot sa va urez: bine ati venit in lumea reala!
Puteti sa ma credeti pe cuvant ca foarte putine dintre personalitatile Bistritei despre care scrieti s-ar fi confruntat cu ceea ce vi se intampla dumneavoastra. Si-ar fi trimis aghiotantii si se rezolva rapid. Ati iesit prin aceasta intamplare din lumea celor despre care scrieti, ce sunt platiti pentru inalte functii de reprezentare a cetatenilor in diveresele forme de administrare a statului si ati intrat in lumea privata, unde, probabil ca va asteptati ca lucrurile sa fie mai eficiente, fara hatisuri si poticneli. Asa ar fi normal sa fie.
Va veti fi asteptat ca apeland la o firma cu un atat de mare renume precum B.C.R., care nu demult a trecut sub tutela austriaca, lucrurile sa decurga in cel mai firesc mod, nemteste cum se zice. O fi asa in Austria asa, poate, nu zic nu, dar aici procedura austriaca sigur ca s-a molipsit de cea romaneasca si a devenit greoaie si enervanta. Ba mai mult, s-a mai si unificat din dorinta de marire cu o alta societate, descendenta din mareata, alta data, Bancorex . Ori, in opinia mea, cum spune o vorba neaosa romaneasca, hotul se teme de hoti, cred ca sunteti tratata pe nedrept cu suspiciune, de parca ati intra in categoria aceea de smecheri de Romanica, ce incheie asigurari full casco si care, cu complicitatea unor persoane din interiorul societatilor de asigurare, pun la cale vanzarea masinii si exportul acesteia spre tari mai exotice, declarandu-o furata, ca mai apoi sa incaseze fara probleme valoarea asigurarii.
Stiti totusi ce este curios si enervant in acerlasi timp: dependenta decizionala de centru, de Bucuresti. Ca si in politica, miticii trebuie sa isi dea cu parerea, sa dea aprobare, sa fie toata lumea constienta ca fara aportul lor nimic nu se poate in tara asta. Oare cat ne mai trebuie sa ne trezim ca sa realizam ca trebuie sa descentralizam odata si odata modul de luare a deciziilor. Cred ca era mai accesibila rezolvarea problemei prin Viena decat prin Bucuresti, desi, firesc ar fi fost ca persoana careia i-ati incredintat banii de asigurare sa va poata direct ajuta, ca oaresce munca de convingere a dus ca sa va faceti o asigurare de acest gen.
Tot clamam in luarea deciziilor principiul subsidiaritatii. Dar pana cand ne place sa ne ploconim atat la propriu cat si in orice alt mod fata de centru, lucrurile au putine sanse de schimbare. Reprezentarea imediata a intereselor noastre ar trebui sa fie cat mai apropiata de locul unde am ales sa traim, iar centrul sa fie preocupat doar de cele ce nu suporta divizare, dar pentru asta ar trebui sa avem o altfel de gandire si o altfel de atitudine, nu de periferici revoltati fata de centru ci de oameni care sunt in stare sa poata sa-si determine singuri pozitia, responsabili fata de tot ceea ce aleg sa li se intample si cu putere de a schimba in permanenta tot ceea tinde sa creeze discomfort si abuz de pozitie dominanta.
Natia asta, dupa mai bine de 20 de ani, inca se chinuie sa desfinteze centralismul democratic promovat de comunisti si tare greu se lasa convinsa ca i-ar fi mult mai bine fara el.
Credeţi-mă că trăiesc zi de zi în viaţa reală. Am citit cu interes tot ce aţi scris şi mă întristez când îmi dau seama că, la noi, totul e clientelism, la stat, în privat, peste tot.
Va cred ca traiti ca privat in viata reala… dar prin natura meseriei va invartiti in lumea aceea ce nu prea are de a face cu realitatea vietii oamenilor de rand, desi o clameaza mereu, manipulandu-o cat se poate de ordinar.
Numele Nesimtirii in asigurari la Bistrita se numeste Allianz Tiriac
A, deci se poate şi mai rău… Chiar voiam să întreb dacă există vreo firmă serioasă în domeniu.
A fost. BCR Asigurari a fost firma serioasa. Eu nu am avut probleme.. Probabil ca obiceiurile proaste le-a luat de la Omniasig sau poate nu si-au revenit dupa fuziune. Tot la ei am asigurat dar prin brokerul meu de asigurari. Sper sa nu am probleme. Le dau o sansa. Sper sa iti rezolve problema.
Sfat: inainte de a face o asigurare intrebati la service care firme de asigurare platesc. Service-urile sunt cele mai bine informate si interesate sa isi ia banii si sa aiba de lucru. Fiecare service iti poate spune cat mai are de incasat de la firmele de asigurari si au topuri ale datornicilor Ca jurnalist,.poate le afli si le faci publice.. Sa avem si noi o imagine…globala.
Se poate chiar si mai rau.BT Asigurari.Adica Banca Transilvania.
Dupa un an in care am platit un sfert din salarul meu, luna de luna, la timp, ca sa fiu sigura ca in cazul in care voi avea probleme, se vor rezolva fara indoiala…
Am asteptat doua saptamani ca sa aflu ca dosarul meu nu a ajuns unde trebuie, asta in conditiile in treceam zilnic pe la biroul lor.Dupa ce am depus o „plangere”la Bucuresti, la sediul central, am fost contactata de reprezentatii de la Bistrita care mi-au spus, foarte nonsalant, ca piesa mea, a ajuns, din greseala, la Sibiu.Insa, daca doresc o rezolvare rapida, ar fi bine sa imi retrag plangerea( adica sa fac o contraplangere?::)) si sa”atest” ca, nervoasa fiind, am pus mana pe telefon si am sunat la Bucuresti, desi nu aveam motive serioase sa fac asta…..
Judecati voi!