Botiș a dezamăgit o întreagă generație și cred că mai multe partide

L-am cunoscut în anii 90 când era consilier local din partea Partidului Ecologist. Era personajul preferat al presei. Veșnic spunea lucrurilor pe nume și cucerea prin intransigența sa. Partidul Ecologist a fost doar o punte de lansare. L-a părăsit de îndată ce a simțit gustul puterii trecând la PSD. Și acolo a făcut impresie bună când s-a luat la trântă cu dinozaurii din generația Viorel Pupeză și Gheorghe Șanta. Din nou presa a fost de partea lui și l-a susținut cu toată convingerea că va reuși.

Am crezut în el, un om de afaceri tânăr, cu o familie frumoasă, un om care nu numai spunea lucruri, dar se întâmpla să le facă și să-i iasă bine. Ceva s-a întâmplat în PSD de partidul nu l-a mai susținut pe Botiș. E posibil să fi fost din cauza lui. E posibil ca vina să fie a celorlalți. Nu știu decât că din viceprimar a ajuns șef la AJOFM unde făcea pe apoliticul, deși toți știam că e o mască. Tuturor ni s-a părut ciudat că Botiș social-democratul e menținut în continuare în funcția de director al AJOFM chiar în timpul guvernării PDL. E adevărat că scuza invocată era aceea că e un profesionist. Dar cui din politică i-a păsat vreodată de ei? Nimănui. Când un partid a ajuns la putere a ras tot ca să-și pună oamenii lui. Tot! Așadar Botiș era menținut în funcție cu un scop. L-am aflat în 2008: trebuia să candideze și să ajungă deputat smulgând voturi din Bistrița cea care nu l-a mai votat pe fostul primar PDL Vasile Moldovan pentru un nou mandat. Nu l-a mai votat fiindcă s-a săturat de afacerile edilului, de scuza jenantă cu Biserica Evanghelică. Bistrița nu a mai suportat.

Cu voturile rromilor momiți cu plase cu mâncare sau pur și simplu ale oamenilor care au apreciat munca lui de viceprimar, Botiș a ajuns deputat PDL, unul modern, cu site pe care promitea pensii de 300 de euro ca să dau un singur exemplu. Au promis toți și cu atât au rămas. Pensionarilor li s-au tăiat pensiile. Oamenii s-au adunat la sediul PDL să se plângă, iar Botiș a ieșit curajos să stea de vorbă cu ei. Le-a explicat că e greu, că nu sunt bani, că altfel țara se scufundă. Personal, aș fi băgat și eu mâna în buzunar să donez ceva pentru țară atât de mult m-a impresionat toată istorisirea lui. Pe pensionari, la fel. Au plecat convinși că fără banii reținuți din sărăcia lor țara se scufundă. L-au crezut pe Botiș.

Iar Botiș a ajuns ministru, ministrul care dă pensii, care hotărăște că mamele nu au nevoie de bani să-și crească pruncii, nici săracii de un ajutor din partea statului. Botiș a ajuns ministru și ne-a spus să muncim dacă vrem să câștigăm bani. Eu, personal, l-am crezut. Am crezut că trăiesc la fel ca unul care nu are nici șapte clase fiindcă nu muncesc destul. Chiar m-a chinuit gândul acesta. Nu l-am criticat nici atunci când a zis de bibilici, când a dat citate din Biblie, deși, între noi fie vorba, mi s-au părut mai mult decât nepotrivite. Mi-am zis în sinea mea că nu e ușor să fii ministru, că nu e obligatoriu să ai tot timpul răspunsurile la tine, că poți fi obosit și incoerent și ai voie.

Botiș ne-a vorbit de performanță și mie mi s-au aprins beculețele. În sfârșit, mi-am zis, cineva a decis să aprecieze și biata performanță. Dar nu-mi dau seama dacă Ioan Nelu Botiș înțelege sensul acestui termen. Ce performanță a punctat dânsul ca să ajungă ministru? A trecut de la un partid la altul și a luat locul altora care au muncit cinstit inclusiv lipind afișe. Performanța lui a fost aceea că a sărit etape, a faultat colegi, a trecut dintr-o parte în alta unde i-a convenit și i s-a oferit mai mult. A ajuns ministrul Muncii nu pentru că e cel mai bun din țara asta, ci pentru că l-a propulsat un partid, al treilea partid din viața lui. Nu știu ce mă face să cred că s-ar înscrie și în Partidul Poporului (în caz că mai există) dacă Dan Diaconescu i-ar propune să fie premier. Acestea nu sunt performanțe. Sunt șmecherii la fel de jalnice precum cea care l-a făcvut să piardă totul într-o clipă. Cred că s-a făcut un soi de dreptate prin plecarea lui din Ministerul Muncii fiindcă una a spus, alta a făcut. Ne-a spus că trebuie să înțelegem că e criză când soția lui primea 84 de milioane de lei vechi printr-o șmecherie. Și nu doar ea. Toți ceilalți care au avut privilegiul să fie în „gașca” sa. Niște performanți? Poate mai degrabă niște șmecheri.

Botiș m-a dezamăgit mi mult decât a reușit să mă dezamăgească Vasile Moldovan, fostul primar. M-a dezamăgit fiindcă am crezut în el și în curajul lui, curaj care s-a dovedit acela de a băga cât mai adânc mâna în sacul cu bani să ia numai pentru sine. Păcat. Sper să nu ne mai ceară vreodată votul. E „șansa lui la demnitate” pe care sper să o ia în serios.

Apreciez faptul că și-a dat demisia. Îmi pare rău că nu îl pot aplauda acum când iese din scenă. Spectacolul pe care l-a dat a fost unul jalnic.

Cristiana Sabău