Breteaua între nicăieri şi niciunde

Ca una care am transformat rugămintea „faceţi un teren de sport în Subcetate” într-un refren pe care l-am cântat şi primarului Ovidiu Creţu, şi viceprimarilor, cam toţi locuitori ai cartierului, dar şi consilierilor de la toate partidele, evident degeaba, am descoperit breteaua într-o zi când am observat că e prea multă linişte în cartier. Toată puştimea– sunt câteva sute de copii- îşi găsise, în sfârşit, loc de joacă: pe asfaltul proaspăt turnat de firma Construct Perom între Tărpiului şi cartierul Subcetate. Au utilizat nişte bucăţi mari de beton pe post de porţi, au desenat cu cretă, au făcut teren ca la carte. Pe pavelele de pe margine şi-au găsit loc şi supoterii ca şi munţii de coji de seminţe sparte seară de seară, într-o veselie.

Într-o zi, după ce au plecat copiii, mi-am zis că nu ar fi rău să utiliez şi eu zona închisă traficului rutier pentru puţină mişcare. Am tot alergat pe asfaltul nou până într-o seară când mi s-a făcut oarecum silă fiindcă era plin de răhăţei urât mirositori de puradei. Bieţii copii, care locuiesc în blocurile sociale din apropiere, au avut nevoi şi nu s-au mai dus până acasă. L-am surprins chiar eu, în exerciţiu, pe unul dintre ei şi mi s-a cam tăiat cu alergatul în zonă. Totuşi, apucasem înainte să mă uit cu atenţie la calitatea asfaltului şi am văzut găuri, denivelări, urme de ulei. Eram pregătită să i le arăt astăzi domnului primar care anunţase că inaugurează palma de asfalt în prezenţa jurnaliştilor şi să-l întreb dacă nu are de gând să penalizeze firma Construct Perom care şi-a bătut joc în asemenea hal de banii publici, deloc puţini, 1,4 milioane de lei, 14 miliarde lei vechi. Nu am apucat. Domnul primar s-a enervat, a făcut cale întoarsă, a tunat şi fulgerat la adresa companiei şi nu a mai invitat presa la nicio inaugurare.

Eu m-am dus totuşi să văd ce l-a înfuriat pe primar – convinsă fiind că nu a apucat să vadă detaliile care m-au oripilat pe mine – şi am găsit un grup de doamne care studia zarea. Le-am întrebat dacă sunt de la Primăria Bistriţa şi le-am spus lor ce aveam de gând să-i spun şi primarului: că e absurd să dai 1,4 milioane de lei pe un drum pe care nu poţi merge prea departe, care se termină „brusc, subit şi dintr-o dată” fix în dreptul blocurilor sociale, acolo unde începe un altul care duce spre Geoplast, la fel de bizar, tot o palmă cu blovani, alta cu asfalt. Extrem de arogantă, una dintre doamnele din comisie s-a zburilt puţin la mine că nu e treaba mea, că una, că alta. I-am răspuns, şi mai zburlită, că e treaba mea fiindcă sunt bani publici şi mă număr printre cei care-şi plătesc taxele şi sunt extrem de interesată pe ce se cheltuiesc aceşti bani.

Nu o să vă consum timpul relatându-vă ce dispute verbale am avut cu dânsa fiindcă nu are sens. Îngrijorător mi se pare faptul că noi plătim oameni care gestionează bugetul comun – banii noştri ai tuturor – şi cărora puţin le pasă de ce se întâmplă cu ei. Probabil doamna cu pricina era nervoasă că azi, fiind vineri, nu a putut pleca mai repede acasă, că nu s-a recepţionat şi urma asta de asfalt ca să nu mai aibă ea dureri de cap. Într-un soi de complicitate ciudată cu patronul Construct Perom – cel puţin aşa mi s-a părut – a luat-o la pas să caute groapa de care i-am spus eu, dar când m-am îndepărtat a făcut cale întoarsă. Ce grijă pentru cheltuirea eficientă a banului public? Să fim serioşi!

Salut faptul că primarul Ovidiu Creţu nu a vrut să recepţioneze lucrarea de doi bani pentru care Construct Perom a emis o factură uriaşă, însă, pe de altă parte, nu-i dau nicio circumstanţă atenuantă pentru investiţia pe care a făcut-o din bani publici. E clar că jumătate din cartierul Subcetate e încă şantier, că nu se pot face străzi până nu ştii câte blocuri mai ridici şi unde, dacă faci racorduri de apă, canalizare, electricitate (a făcut Vasile Moldovan cu bani luaţi împrumut şi vedem azi cum arată toate străzile, inclusiv Subcetate, toate peticite cap-coadă). În aceste condiţii de ce să faci cu prioritate un drum care începe de nicăieri şi nu duce niciunde? Nu era mai bine să fi făcut terenul de sport cu pricina şi să asfaltăm cei 500 de metri (vă daţi seama cât a costat metrul de asfalt, peste 200 de milioane de vechi vechi?) când e gata tot şi avem de ce lega breteaua?

Aşa, ne-au căzut jos pantalonii ca la puradeii care au „sfinţit” drumul înaintea autorităţilor parcă ştiind ei ceva.

Cristiana Sabău