Când ai furat puțin, dar totuși prea mult

”Se întâmplă lucruri mult mai grave în lumea aceasta decât că o directoare conduce mașina școlii ca și cum ar fi a ei personală. Sigur o urăște cineva și îi vrea funcția”. Asta am înțeles citind comentariile care s-au postat la știrea despre urmărirea penală a doamnei din fruntea Liceului Agricol Bistrița. Reacții de acest tip întâlnim la tot pasul în țara noastră în care să furi de la stat – ca și cum statul al fi ar nimănui – e un sport național.

Până la urmă, avem și un proverb ”hoțul neprins e negustor cinstit”. Probabil că tocmai de aceea suntem tentați să-i considerăm pe toți cei care procedează precum doamna sau chiar mai rău niște oameni onorabili, demni să ne reprezinte și să ia decizii în numele nostru.

Dacă sunt politicieni – iar cei mai mulți sunt sau au tangență cu mediul politic – îi votăm de câte ori candidează și le dăm pe mâini alte și alte bunuri ale societății noastre de care se folosesc ca și cum ar fi ale lor.

Pentru că subiectul principal de dezbatere este mașina de serviciu folosită cu scop personal trebuie să recunoaștem că nu există campanie electorală în care să nu apară candidatul sau șeful de partid cu mașina instituției și cu angajatul plătit de noi toți de la buget pe post de fotograf și de postac. Nu e zi în care să mergem la vreun supermaket din oraș în care să nu vedem măcar o mașină cu număr PC…, în traducere liberă Primăria Comunei…., și nu e sfințire sau eveniment la care să nu descalece vreun șef de la județ dintr-un 4×4 cu număr de instituție. Istoria recentă ne-a demonstrat că mașinile de serviciu sunt bune de mers la schi inclusiv în Austria, la vânătoare, la nunți, botezuri și cumetrii. Dacă șeful instituției mai e și vreun președinte al comitetului pentru situații de urgență – și toți primarii sunt – are umbrela perfectă sub care să se ascundă când îl întreabă cineva ”ce cauți, domnule, cu mașina parcată în fața porții sau la magazinul din Bistrița?”. El poate răspunde: ”Să sar în ajutorul comunității în caz de nevoie!”. Se întâmplă o dată pe an cel mult sau nici atât de des. Oricum, până acum, nu știu să se fi revoltat cineva sau să-i fi bătut obrazul măcar unui politician pentru utilizarea abuzivă a mașinilor, telefoanelor, computerelor cumpărate din banii noștri și pentru întreținerea cărora plătim taxe la buget. Niciodată. În schimb, covorul roșu l-au așternut poporenii recunoscători, iar de votat, i-au votat de fiecare dată.

De ce este gravă totuși fapta directoarei, deși pare un nimic față de dezmățul politicienilor? Pentru că ea nu are nicio scuză din categoria ”președintele comitetului pentru situații de urgență”, pentru că e profesoară și pentru că menirea ei în această lume – atunci când a ales profesia de dascăl și misiunea de director de școală – este aceea de a fi un model pentru elevi, pentru colegi, pentru societate. Când simți că nu poți face lucrul acesta, trebuie să te dai singur la o parte, să nu aștepți ancheta penală, nici controlul judiciar. Depune-ți candidatura și du-te la beneficii mai mari pentru care nu ești criticat, ci votat în țara asta.

În urmă cu mulți ani, eram revoltată și eu că face închisoare cineva care fură o găină, celebrul exemplu. Era, în opinia mea, ca și a multora, un furt nevinovat, motivat de foame. Nu este așa, mi s-a explicat, mai ales când fapta e consecința unei premeditări. Dacă omul trece zi de zi de lângă curtea altuia și vede găina, studiază locul prin care ar putea intra, momentul când curtea nu e supravegheată de stăpân și dă apoi iama și o ia – indiferent de motivul pentru care o face – are un comportament deviant, periculos pentru societate. În cazul lui poate fi valabil proverbul ”cine fură azi un ou mâine fură un bou”. Mâine va vedea un animal mai mare, apoi altceva și mai mare. Nu va conta ale cui sunt, le va lua, iar de aici până a-i da cuiva în cap dacă îl oprește sau îl vede e numai un pas.

Așa și cu toți directorașii aceștia puși de partide în tot felul de funcții pe care, evident, nu le meritau și nici nu se pricepeau să le îndeplinească. Într-o zi au văzut mașina nouă a școlii stând acolo, în curte, fără instructor care-i învețe pe copii să o conducă. Decât să caute instructor și să autorizeze mașina – treabă complicată – în mintea directorașului protejat de partid intră gândul că mai bine ar conduce-o chiar el, că, în fond, el e șeful. Și uite-așa, urcă la volan, apoi o dă unui om de încredere, recte soțul, apoi merge până la Cluj la mall – că ce mare lucru? – și tot așa. Obișnuința de a folosi lucrul care nu e al tău devine a doua natură a omului care vine la pachet cu indolența, cu dezinteresul pentru a face școala mai atractivă și mai performantă.

Chiar m-am întrebat, de fiecare dată când am călcat pragul Liceului Agricol Bistrița, cum crede cineva că ar putea fi atractiv pentru copii când arată ca o fermă părăsită și murdară, cu gardurile căzute, cu bălării cât omul de mari, cu utilaje vechi abandonate, fără flori, fără animale, fără viață? Școala aceasta cu o tradiție atât de veche în agricultură merita mâna unui gospodar care să o transforme într-o oază de verdeață și de frumusețe. Nu știu cum de a avut parte numai de niște conducători care parcă au săpat pe lângă zidurile ei doar, doar se va prăbuși.

Azi înțeleg de ce nu s-a făcut nimic. Ultima directoare era ocupată de propria grădină pe care și-o întreținea – se pare – cu unelte pe care le plătea din banii școlii. Se poate ceva mai penibil și mai odios de atât? Nu cred. Totuși, directorii de școli au salarii de peste 8000 de lei lunar, iar dacă nu le ajung banii nici așa, să se ducă în privat și să facă business, nu să cumpere lopeți pe banii școlii. E atât de penibil totul încât chiar mi-e greu să mai scriu ceva.

Eu cred că cea mai tristă parte din această poveste este că oamenii aceștia care ar trebui să-i facă pe copii să crească și să înflorească, să le placă școala și meseria pe care și-o aleg, ocupă fără rost posturi doar ca să-i ofilească pe cei aflați în floarea vârstei. În cazul acestei doamne nu cred că există altă opțiune decât să se reorienteze rapid și să lase locul unui om dedicat cu adevărat profesiei sale.