Mare e grădina Domnului şi mulţi absolvenţi de Teologie se fac de minune în ea, dar am impresia că unii nici măcar nu îşi dau seama. Printre ei, l-aş plasa în pole position pe Vasile Borş, candidatul din 2012 al ex-PDL la funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean cu care a defilat Ioan Oltean prin tot judeţul să-l arate lumii ce om de ispravă e.
În ciuda poziţiei relativ ingrate a PDL de la vremea aceea, când s-a tras linie, la finish, Vasile Borş i-a suflat bine în ceafă actualului preşedinte Radu Moldovan. Dacă era scos mai repede la încălzire mai că ajungea el primul la cheile de la Touareg şi făcea naveta cu el până taman la Maieru, că aşa îi place maşinii 4×4: să umble pe drumuri rele să-şi arate puterea tracţiunii integrale. Dar nu a fost să fie, iar Vasile Borş s-a simţit brusc “marginalizat”. Mare noroc a avut că s-a găsit un loc pentru el în fantomaticul PMP, partid ale cărui mere păreau iniţial de aur, dar s-au dovedit în final nişte biete poame pline cu viermi. Până să îşi dea seama singur de asta, Vasile Borş a vrut să se înfrupte şi din mere, şi din funcţiile în care l-a propulsat PDL. Între timp, duminica, la biserica din sat, cânta la strană, job neplătit.
Că tot veni vorba de biserică, după ce s-ar fi retras din prima linie a politicii se spune că Vasile Borş a umblat cu jalba în proţap la PSD, iar partidul pentru el la Mitropolie, pentru ca să primească parohie. Scuzaţi rima! Era cât pe ce să o şi obţină, dacă politica, „ochiul dracului”, nu i-ar fi părut mai tentantă. Aşa că, în octombrie 2014, în regăsim cu un microfon în mână într-o mare roşie, „întărind echipa PSD”. Mesajul zilei a fost următorul, ne informa atunci partidul lui Radu Moldovan într-un jurnal de campanie : ”Să nu uităm! Guvernul PDL-Băsescu a crescut TVA, a tăiat salarii, a impozitat pensii, a închis spitale. 700.000 români şi-au pierdut locul de muncă, iar economia a intrat în colaps! Guvernul PDL-Băsescu a umilit românii! (…)”. Deducem că la această concluzie a ajuns omul de dreapta, fostul PDL-ist şi PMP-ist, fanul declarat al preşedintelui Băsescu, teologul Vasile Borş, omul care îi cântă lui Dumnezeu din strană şi le predică oamenilor de la microfon. Pentru mine e o adevărată minune că poate cineva să îl mai creadă.
De câteva zile, Vasile Borş e chiar preşedinte al PSD Maieru şi probabil va fi candidatul partidului, în 2016, la funcţia de primar al comunei. Dacă aş fi în postura să pun ştampila pe numele lui, m-aş întreba când a fost sincer omul acesta, dar mai ales dacă a fost vreodată sincer. Apoi aş vrea să ştiu ce înseamnă pentru el „marginalizare”. Se simte marginalizat de câte ori nu obţine ce vrea şi tot de atâtea ori pleacă încotro vede cu ochii, la cineva care îi oferă mai mult? Mă scuzaţi, dar nu mi se pare că un om de caracter ar face lucrurile acestea. Dimpotrivă!
Despre cum PSD a luat toţi „trădătorii” de la PDL şi i-a făcut preşedinţi de organizaţii am mai scris. Mi se pare umilitor în special pentru cei care fac politică de stânga de când se ştiu ca onor conducerea judeţeană a partidului să împartă funcţii şi premii numai pentru traseişti. Aş întoarce obrazul la alegerile din 2016 şi aş vota candidatul dreptei numai aşa ca să le dau o lecţie celor care vor să câştige cu orice preţ.
PSD s-a umplut de trădători şi traseişti şi poate vă întrebaţi ce m-a apucat să-l iau în colimator taman pe Vasile Borş. O să vă răspund: pentru că e absolvent de Teologie, pentru că mi se pare strigător la cer să propovăduieşti cuvântul lui Dumnezeu şi să te comporţi mai rău ca Iuda. Puţin îmi pasă de ce strategii are PSD şi mi-e absolut indiferent ce face noul PNL. Mi s-a acrit total de oameni ca Vasile Borş care-şi urmează interesul personal într-un mod jenant de-a dreptul, când la dreapta, când la stânga, când în Biserică, când în politică. Sunt nişte personaje toxice care ne-au infectat viaţa de peste 20 de ani şi tot nu le-a ajuns. Una cântă în strană, alta pe la uşile Mitropoliei, alta în piaţa publică fiindcă nu s-a găsit nimeni care să îi alunge cu pietre. Încă!
Pacat ca politica romaneasca permint aceste neleguiri. Pacat. Daca si popii fac asta……
Odata intrat in politica Vasile Bors nu mai e popa . Politica este incompatibila cu morala. El este un raspopit la fel ca Ilie Sarbu, insa la o scara mai mica.
Felicitari Cristiana pentru acest articol.
Trebuie odata si odata sa le spunem oamenilor despre , ce fel de oameni sunt cei care pretind ca vor sa-i reprezinte in comunitatile lor ?
Dar oare va invata poporul roman ca trebuie sa sanctioneze astfel de oameni si sa-si mareasca bine pupilele atunci cand aleg in viitor pentru viitorul lor pana la urma si al urmasilor lor .
E bun titlul editorialului….s-ar potrivi și următorul titlu: Prescura sau prăjitura?
D-na Cristina felicitări pentru articol ,ar trebui sa stie si d-nul Bors ca ulciorul nu merge de multe ori la apa ,i-a prostit de pre multe ori pe oameni .Cit despre Raducu aici se vede si caracterul lui de om.
Cand rahatul devine mult prea dulce:
http://www.domnuleprimar.ro/88682-Bistrita-oras-rahat-Cum-suna-domnule-primar-Ovidiu-Cretu-adevarul.html
„Adulterul”, caracteristica de bază a politruchiei româneşti!
Te-am admirat când ai intrat în politică, d-le Borş,
dar, precum se vede, politica pt. d-ta a devenit…borş.
Si borsul este bun la ceva asa ca nu disperati…..
Şi încă ceva, poate nu ştie „fratele” Borş:
cam lung drumul de la „mântuială” la „mântuire”!
Un fragment dintr-un articol asemănător scris şi de mine:
Preoţii primesc dintr-ale celorlalţi, pentru că nu se ocupă numai cu slujirea lui Dunmnezeu, cu rugăciunea pentru ei înşişi, ci şi cu slujirea slujbelor datorate de toţi Domnului, aducându-le oamenilor ajutorul lui Dumnezeu în truda zilnică pentru procurarea celor de trebuinţă. Dumnezeu e, deci, partea preoţilor, pentru că El e Cel Căruia Îi slujesc în exclusivitate. Dar, având pe Dumnezeu ca parte duhovnicească, preotul va primi cele necesare de la Domnul prin darurile de la enoriaşii răsplătiţi din mila Celui de Sus, în urma rugăciunilor închinate Lui cu ajutorul Bisericii.
Cei ce voiesc să-I slujească lui Dumnezeu în chip neîmprăştiat şi care nesocotesc că trebuie să-L urmeze, e necesar să se înstrăineze de cele pământeşti şi să şi-L facă numai pe El parte.
Abţinerea de la politica de partid este un imperativ ortodox, chiar dacă el nu a fost respectat întotdeauna, la noi şi pretutindenea. Disciplina Bisericii, ca şi cea a Armatei, e de natură aparte. Clericul nu mai este un cetăţean: el aparţine, mai întâi, lui Hristos căruia i s-a oferit necondiţionat şi Bisericii sale, şi numai în subsidiar Cetăţii, pe care o slujesc tot prin Hristos. Făcând intrarea în politică, se face logodna, implicit, cu ideologia unui partid (care, poate, de prea multe ori a fost împotriva predării Religiei în şcoli) şi care, de prea multe ori, sunt pentru necreştinarea oştirii.
Sub presiunea lumii moderne, din conducători sufleteşti, există tendinţa de a-i face pe preoţi lideri politici sau activişti sociali. Aşa ceva nu se poate în cadrele Ortodoxiei, unde duhul trebuie să primeze, iar grija pentru omul lăuntric să fie pe prim plan.
Credinciosul trebuie să înţeleagă, mai mult, trebuie să simtă că preotul este altceva decât un om simplu ca şi el. Reverenda sau odăjdiile nu-l singularizează întâmplător, îmbrăcămintea sa hieratică ne reaminteşte, simbolic, că puterea lui emană, nu de la oameni, ci de la Creator.
De multe ori fiecare slujitor şi-a pus întrebarea: cum îl mărturisim pe Hristos şi care-i calea cea mai sigură de a-L urma? Răspunsul ni-l dă Sf. Apostol Pavel: cu inima spre îndreptare, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire (Rom., 10.10). Nu ajunge, aşadar, credinţa lăuntrică, fie ea oricât de înflăcărată şi de sinceră. Nu ajunge. Ea trebuie mărturisită cu gura, cu glas tare şi înalt în faţa oamenilor. Credinţa nu este numai o relaţie între Dumnezeu şi credincios, este o relaţie între om, Dumnezeu şi lume. La nevoie, credinţa se cere mărturisită în faţa lumii. Nu există declaraţie de formă. În lumea noastră fenomenală, declaraţia de formă este totuna cu declaraţia de fond. Se cuvine, aşadar, să fim foarte atenţi şi să nu ne ameţim cu vorbe goale şi neroade. Pe Hristos nu-L putem păcăli. Cu El nu ne putem juca „de-a v-aţi ascunselea” şi „uite popa, nu e popa” (din zicerile părintelui Nicolae de la Rohia). Nu ne putem lepăda, de formă, de Hristos. N-am găsit pe cine să-L ducem cu vorba şi să-L păcălim.
Bravo, d-na Cristina! S-auzim numai de bine!
De la bun începutul democrației din România, nu trebuia permis așa ceva…. mutarea de la un partid la altul. De atunci am fost uimita ca se permite si se promovează acest lucru. A fost bine gândită strategia… uite așa unii vor avea mereu funcții, iar cei f putini care nu au migrat de ici colo, care au cât de cât un dram de crez politic, sunt buni doar de ajutor prin campanii si de oameni de hartuiala. Asta-i pitica in România. Lehamite de tot si de toate. Chiar, oare cum de v-ați gândit sa punctati acest aspect? Mare lucru…..!
Borș nu are șanse anul viitor să fie ales primar….noul preot a primit sponzorizări de la actualul primar cu care și-a plătit invitații de la evenimente și îl va susține fără îndoială….Borș nu are nici o șansă….
A mai fost unu` care alterna preoţia cu deputăţia, asta că tot pomeneaţi de absolvenţi de Teologie ce candidează pentru funcţii politice. Domnul Ioan Aurel Rus, preot-politician de meserie, era condamnat în martie 2013 la închisoare, dar la finele aceluiaşi an a primit permisiunea de a sluji din partea capilor BOR. N-are rost să ne mai arătăm miraţi de diferite trădări politice, la noi politica se rezumă la „ciolan” şi la ridicat mâna la comandă.
Vasile Bors va iesi primar in 2o16.A facut multe lucruri frumoase pentru cei din Maieru.A creat si un primar in urma sa.A trecut pe la multe partide dar politica este foarte dificila.Uneori nu faci ce vrei faci ce poti. Bine este sa faci lucruri frumoase pentru comunitate chiar de furi ca Bosota SI DAI LA SARACI.
Politica este foarte dificilă într-adevăr dar cred că ar fi bine să se vaccineze și politicienii măcar de ipocrizie, că pare foarte răspândită în rândul lor. Chiar dacă partidele de la noi nu prea au ideologie nu mi se pare normal să treci de la unul la altul ca jucătorii de fotbal de la club la club în funcție de ce salar îți pot oferi pe moment și să mai și ataci sigla care te-a propulsat într-o ligă superioară. Asta e valabilă pentru toți, zilele astea asistăm la o nouă „re-evaluare” a UNPR-ului care mi se pare extrem de periculoasă. Sunt curios câți dintre vechii trădători vor încerca să schimbe din nou echipa și foarte îngrijorat că PNL-ul îi va accepta și o să o luăm de la capăt cu aceeași Mărie cu altă pălărie. Dar atâta timp cât nu ieșim masiv în stradă ei își vor continua jocul…