Capre negre cu iezi, surprinse de camerele de luat vederi din Parcul Național Munții Rodnei (VIDEO)

Mai multe capre negre cu iezi au fost surprinse de camerele video amplasate pe raza Parcului Național Munții Rodnei, imaginile fiind publicate pe Facebook pentru ca toată lumea să se bucure de miracolul vieții sălbatice.

Potrivit https://peterlengyel.wordpress.com/, caprele negre (Rupicapra rupicapra) sunt ”un simbol al frumuseţii şi libertăţii, a vieții sălbatice pe crestele alpine: o specie emblematică pentru munţii înalţi din Europa, asociată de către iubitorii naturii cu ideea de atractivitate, agilitate şi rezistenţă dar concomitent şi fragilitate, vulnerabilitate în fața vânătorului/braconier, un simbol al nevoii de protejare a valorilor naturale. Atrag atenţia prin capacitatea de a se deplasa nestingherită pe grohotişuri şi versanţii stâncoşi abrupţi, prin salturile de pe o stâncă pe alta şi siguranţa mişcărilor pe colţurile de piatră pe care alte vietăţi se mişcă cu mare dificultate. Capra neagră este văzută ca având caracterul nobleţii, agerimii şi valorii intrinsece, apărând astfel pe numeroase steme, embleme şi plachete. Ea este prezentă şi pe stema Maramureşului.

Caprele trăiesc în grupuri de 5-30 de exemplare, grupurile fiind numite ciopoare. Ciopoarele sunt compuse din femele cu iezii lor şi exemplare semiadulte. Masculii adulţi, de peste 5 ani, duc o viaţă solitară, retraşi în locuri greu accesibile şi îşi apără teritoriul în faţa altor exemplare ale speciei. Ciopoarele sunt conduse de femele bătrâne, cu multă experienţă. Acestea iau deciziile legate de direcţia de înaintare, momentul pornirilor sau opririlor. Semnalul de avertizare al exemplarelor adulte între ele este bătaia cu picioarele în stâncă, precum şi un şuierat produs prin expirarea cu presiune a aerului prin nările strânse, după ce anterior a fost făcută o inspiraţie forţată. Dacă sunt speriate, caprele negre se refugiază pe cele mai inaccesibile stânci, în fuga lor făcând salturi de până la 2 metri înălţime şi 6 metri lungime. Pe terenuri stâncoase şi denivelate, deplasarea atinge incredibila viteză de 50 km/oră. În perioada de vară ciopoarele se perindă pe versanţii subalpini, în zona jnepenişurilor, stâncăriilor şi păşunilor subalpine, la altitudini de peste 1700-1800 m. Media suprafeţei deţinute de un ciopor este de 74 hectare. Cu apropierea iernii, caprele negre coboară din golul alpin ajungând în general sub 1.100 m altitudine, unde ciopoarele pot intra în zone împădurite, dar preferând terenurile stâncoase.

Caprele negre trăiesc 15-20 de ani, cu unele excepţii care pot depăşi 22 de ani. În perioadele cu polei ele pot aluneca şi cădea pe versanţi, ceea ce duce la rănirea sau chiar moartea lor. Avalanşele pot duce la prăpădirea unor ciopoare întregi. În caz de nevoie, caprele negre pot înota dar obosesc repede în cazul traversării lacurilor alpine. Pot cădea pradă urşilor şi lupilor dar asta se întâmplă foarte rar. Mai frecvent ele pot fi vânate de râs, iar exemplarele tinere pot fi prinse de către acvile de munte. În condiţiile în care râşii şi acvilele de munte au devenit din ce în ce mai rare, acești prădători naturali nu mai constituie un pericol pentru caprele negre. 

Deşi în Munţii Rodnei se găseau cele mai valoroase exemplare de capră neagră din Carpaţi, acestea au fost vânate şi braconate pâna la completa lor dispariţie… exterminare. Perioada cea mai catastrofală a fost după primul război mondial, când pentru braconaj s-au folosit armele şi muniţia rămase în zonă. Există afirmaţii că ar mai fi existat câteva exemplare până în anii 1950, dar aceste păreri sunt contestate de marea majoritate a cercetătorilor, care consideră că anul 1924 este cel al dispariţiei caprei negre din Munţii Rodnei.

Faptul că Munţii Rodnei reprezentau o zonă cu un potenţial deosebit pentru caprele negre, a condus la decizia de repopulare la care au contribuit Academia Română – Comisia Monumentelor Naturii, Muzeul Judeţean Maramureş, Inspectoratul Sivic Maramureş și Ocolul Silvic Borşa. Repopularea caprelor negre în Munţii Rodnei a fost realizată între anii 1964 şi 1970. Eforturile repopulării sunt legate de numele Ing. Dr. Doc. Horia Almăşan de la laboratorul de cinegetică din cadrul Institutului de Cercetări, Studii şi Proiectări Silvice din Bucureşti, iar ulterior repopulării, protejarea efectivului a fost făcută mai ales de Ing. Dr. Gheorghe Pânzariu, pe atunci şef de ocol la O. S. Borşa. În prima fază au fost aduşi 42 de iezi de capră neagră prinşi în Bucegi, Piatra Craiului şi Retezat. Iezii erau alăptaţi de capre domestice; chiar dacă au fost îngrijiţi, majoritatea iezilor (81%) au murit în primul şi în al doilea an de viaţă. La 8 iunie 1967 au fost eliberaţi primii 8 iezi, 5 de 1 an şi 3 de 2 ani. Începând cu anul 1968 au fost prinse cu plase sau capcane de lemn şi aduse în Munţii Rodnei numai capre negre adulte, al căror număr s-a ridicat în total la 16 exemplare. Din punct de vedere financiar, costurile repopulării au fost foarte mari. Pentru un exemplar eliberat în Munţii Rodnei s-au cheltuit circa 60.000 lei care la vremea respectivă reprezenta preţul unui autovehicul Dacia sau salariul mediu pentru circa 30 de luni”.

În prezent sunt peste o sută de exemplare în masiv. Dacă aveți noroc, precum fotograful Alex Varga, le puteți zări.