Constat că a devenit o modă şi la Bistriţa să te căsătoreşti pentru o zi cu binecuvântarea Primăriei Bistriţa prin al său Serviciu de educaţie – turism, nu oriunde, ci în mijlocul oraşului, sub ochii primarului – dacă nu e plecat prin străinătate la schi – sau ai secunzilor neapărat îmbrăcaţi caraghios în costume cu cravată la care accesorizează câte un clop cu pene de păun, marcă locală. Sunt profund uimită că la reuşita acţiunii nu contribuie şi vreun sobor de preoţi, că nu avem pişcoturi şi miere, că nu facem un tur de centru cu „Isaia dănţuieşte” ca să fie spectacolul complet şi să aibă oamenii ce posta pe Facebook. Nu suntem noi un popor creştin?
Ideea aceasta cu promovarea Dragobetelui ca sărbătoare a iubirii naţională a apărut după ce toată România a importat, de câţiva ani, Sfântul Valentin. Până atunci, serbam venirea primăverii cu mărţişoare şi ghiocei şi parcă nu se făcea nicio gaură în cer. Despre Sf. Valentin, Primăria Bistriţa, apărătoarea valorilor naţionale, a credinţei şi tradiţiilor străbune nici nu vrea să audă. În schimb, ia de peste Carpaţi o sărbătoare oltenească despre care Simion Florea Marian („Sărbătorile la români”, 1898) scrie: „În mai multe comune din Muntenia, şi mai cu seamă în cele din judeţele Gorj şi Olt, Aflarea capului Sf. Ioan, care cade întotdeauna în 24 februarie, se numeşte Dragobete. Dragobetele în aceste părţi este o zi frumoasă de sărbătoare pentru băieţi şi fetele mari, ba chiar şi pentru bărbaţi şi femeile tinere. (…) După credinţa poporului, 24 februarie, adică Dragobetele, este ziua în care se împărechează toate pasările şi animalele. (…) În comuna Roşia din jud. Gorj aveau mai demult feciorii şi fetele datină în ziua de Dragobete de a se însoţi, adică de a se înfârtăţi şi a se însurăţi”.
Cum însă specialiştii Primăriei Bistriţa sunt foarte ocupaţi zi de zi să ne educe, probabil că nu au citit până la capăt cărţile de folclor, aşa că au luat obiceiul căsătoritului pentru o zi de la Valentine’s Day şi costumele populare de la olteni (cu penele noastre în clop, fireşte) şi au făcut o mare varză demnă de a fi expusă în buricul târgului. În fond, de ce să nu promoveze Bistriţa o sărbătoare a păsăretului când are atât de mulţi struţi pe străzi? Decorul fiind asigurat, nu trebuie decât nişte personaje care să joace nişte roluri caraghioase. Şi, har Domnului, le găsim.
Care este mesajul transmis de Dragobete de distinsul Serviciu de educaţie-turism al Primăriei Bistriţa referitor la căsătorie? Că e aşa, o nimica toată. Găseşti pe unul/una, îl/o iei de mână, vă sărutaţi în public de faţă cu primarul/viceprimarul cu clop, primiţi o hârtie cu care vă lăudaţi peste tot, inclusiv pe wall, şi a doua zi îţi vezi de viaţa ta de până atunci. Extrem de educativ, dovadă că aşa se şi întâmplă şi în realitate. Sunt mult prea multe cupluri care păşesc în viaţă folosind scenariul amintit, ceea ce dovedeşte că şi autoritatea locală şi-a făcut datoria cu vârf şi îndesat. De-asta o plătim cu bani publici ca să ne educe.
Ca şi cum nu ar fi de ajuns că ies din televizor toate „divele” măritate de 15 ori şi divorţate de tot atâtea ori – care câştigă munţi de bani expunând toate detaliile în emisiuni tabloide – , ca şi cum nu e de ajuns faptul că nu se ocupă mai nimeni de consilierea tinerilor aflaţi la vârsta hormonilor rebeli, mai avem nevoie de încă o şaradă anuală intitulată Dragobete şi de bifarea unei acţiuni care să justifice existenţa a tot soiul de servicii din Primăria Bistriţa.
Deşi Dragobetele în forma aceasta – aceeaşi de când i-a venit cuiva ideea creaţă – se serbează de câţiva ani, nu am văzut niciun preot/pastor care urcă pe scene la evenimente ecumenice organizate de municipalitate, la sfinţiri sau marşuri ale Învierii care să ia poziţie faţă de mesajul profund antieducativ transmis prin aceste evenimente. Nu am văzut nicio profesori revoltaţi, nici părinţi care să se opună. Cine ar îndrăzni să se pună contra modei, a curentului?
E o nimica toată, veţi spune. Copiii se distrează, toată lumea e amuzată, promovăm arta şi cultura populară, ne păstrăm tradiţiile. Din păcate, dacă ne uităm în societatea noastră, vom vedea la fiecare colţ de stradă roadele distracţiei girată de noi toţi şi mai puţin pe cele ale educaţiei.
Dacă pe unii atât îi duce mintea, măcar cei doi stâlpi ai societăţii româneşti dintotdeauna, preotul şi dascălul, ar fi trebuit să aibă o reacţie, indiferent cum s-ar numi ei. O aştept de câţiva ani şi nu mai vine. Unii sunt ocupaţi cu adunatul banilor pentru Catedrala Mântuirii Neamului, alţii cu parcările de duminica, alţii cu birocraţia dintre zidurile şcolilor. Ca urmare, ne educă serviciile Primăriei Bistriţa sub privirile îngăduitoare ale struţilor! În felul acesta, divorţul administrativ cu taxă va aduce în continuare bani mulţi bugetului local numai buni să plătim, în continuare, activitatea Serviciului educaţie-turism.
Cristiana Sabău
Padi da , le educa pe astea mai mici [asa la 12-14 ani] cum e sa ……. !! nu e educatie??
Doamna Cristiana, nu observati oare, ca invatamantul romanesc a devenit o mare mascarada, o mare minciuna nationala? Cu siguranta ca observati atat dumneavoastra cat si multi alti concetateni de buna cuviinta. In ,,minunata scoala contemporana” se cauta a se face orice, mai putin educatie si instructie adevarata. Vin tot felul de martzafoi (scuzat sa-mi fie termenul, dar si asta e prea bland), participanti la tot felul de stagii ciudate prin strainatate, si propun introducerea a tot felul de ABERATII in scoala. Nu ma opun Doamne fereste experientelor cu rezultate bune, ale scolii europene (mondiale). E o rusine sa promovezi proiecte ca acela de ieri, dar sa te opui (oficial) organizarii traditionalelor serbari de 8 martie, vezi doamne sa nu ia spaga amarata de dascalita. E o mare aberatie educativa nationala, sa mentii in forma in care este acum, aberantul, plinul de birocratie si gol de posibile achizitii educative pentru elev, proiectul ,,Scoala altfel”. Pentru a vedea daca am dreptate, va rog sa analizati hilarul si aberantul ordin 3060 privind organizarea excursiilor scolare. reglementarile dinainte de ’89 in materie, erau mici nevinovatii, pe langa actul invocat mai sus. Si sunt atatea si atatea, nu doar spaga pentru care se arata cu degetul si se invinovateste o intreaga categorie profesionala. Anatemizam un intreg sistem, pentru niste cazuri care ar trebui pedepsite cu toata asprimea. In schimb, bagam sub pres, toate celelalte mizerii ale sistemului, si asta, o facem din pacate in mod ,,crescendo” dupa anii ’90. ,,Rezultatele”, nu intarzie si nu vor intarzia sa apara.
….si culmea ca unora le place , asa ca pe la 15 ani le si vezi cu burta la gura si cu 2 plozi dupa ea. e educatie , creste natalitatea …….!! treburi -chestii-socoteli. nu stim noi ce gindesc astia .
Felicitari Cristiana! De multa vreme deplang si eu modul in care Primaria Bistrita intelege sa promoveze aceasta falsa traditie. E de rasu-plansu sa vezi frumoasele costume populare de pe Somes date jos din pod pentru mascarada organizata de primarie care n-are nimic de-a face cu manifestarile populare autentice de pe la noi si sunt departe de spiritul locurilor. Ca orice falsa traditie si acest Dragobete comatos, resuscitat an de an, va sucomba de indata ce admnistratia si bugetul local vor incapea pe alte maini. Cu usurinta se poate observa diferenta dintre o traditie si o falsa traditie (vezi Martisorul, udatul de Pasti, Luminatia sau Colindatul).
Pe de alta parte nu e nimic rau sa incerci sa initiezi ceva nou. O zi a portului popular, nu ar fi deloc ceva rau. Dar maimutareala Sf Valentin in straie populare avand ca punct culminant aceste casatorii de o zi si expunerea tinerilor la un mesaj cu totul indoielnic, e o initiativa pernicioasa.
Mi se pare, cu atat mai mult, nepotrivit modul in care Primaria intelege sa se foloseasca pentru acest jalnic eveniment de Consiliul Local al tinerilor. In loc sa-i vedem pe cei desemnati in acest consiliu la sedintele de comisii si la sedintele CL, in loc sa-i angrenam in dezbateri reale pe teme de interes pentru ei, ii facem promotorii acestei forme de subcultura alaturi de responsabilii din primarie pentru programele pentru tineret. In mod evident cei ajunsi in fruntea urbei, imagineaza pentru acesti tineri cu aspiratii de lider, cariere de lipitori de afise si organizatori de petreceri, ca la partid, si nu de cetateni activi ai cetatii, implicati in luarea deciziilor importante in chestiunile care ii privesc. Un fapt cu totul regretabil!
Dacă tot dezbatem subiectul, vin şi eu cu întrebare care mi-a încolţit în minte după ce am aflat că 33 de copii de la fosta Gimnazială 2 au abandonat şcoala după ce CL a decis să o închidă.
În loc să organizeze tropăieli de Dragobete, serviciul educaţie-turism al Primăriei Bistriţa nu ar putea, mai bine, să se ocupe de cei 33 de copii? Ce au făcut angajaţii să-i „recupereze”, decizia de închidere a şcolii fiind a primarului şi implicit a Consiliului Local? Sunt monitorizaţi, se ştie ce fac, sunt atraşi în vreo activitate care să le întreţină neuronii?
Sunt foarte curioasă ce are de raportat la „realizări” serviciul menţionat la acest capitol educativ. Vreun copil educat, adus înapoi la şcoală? Aştept cu interes raportul primarului pe 2013 şi sper să nu văd undeva cuvântul Dragobete că mi se urcă sângele în cap.
Sper ca şi Consiliul Local să ceară socoteală pentru aceste servicii aproape inutile pe care le are Primăria Bistriţa. Ce face atât de important serviciul de nu poate face un ONG finanţat cu bani publici? Sărbătoarea de Dragobete? O fac eu singură, gratuit. Reţeta e aceeaşi de nu ştiu câţi ani.
De la inceput tin sa precizez, ca nu sunt rasist, xenofob. Cei 33 de copii, sunt de etnie rroma. Dupa toate problemele acestei etnii, sa-i mai lasi si nescolarizati, echivaleaza , fara a folosi cuvinte mari, cu o crima. A pastra SG nr.2 nu insemna discriminare neaparat, ci insemna, a scolariza niste copii, cu un anume ritm de invatare (mai lent), cu anumite conditii acasa, cu o anume viziune a parintilor asupra actului educational, etc. Ceva in genul CSEI…. Ceea ce a reusit primaria sa faca, este in prima faza, sa creeze fara voie niste viitori INFRACTORI!, sau in cel mai fericit caz niste viitori adulti cu mari probleme sociale. In ceea ce priveste elevii repartizati in alte scoli (SG1, SG5, CN,,L.Rebreanu), nici pe departe nu s-a reusit integrarea (vis utopic), ci dimpotriva, am aruncat ,,niste picaturi de cerneala, intr-o apa limpede”. Cred ca sunteti de acord ca si cerneala si apa limpede au rolul lor, insa nu in amestec. Desigur ,,deontologimea” va considera simplist aceasta abordare a mea. Va asigur ca nu e asa. E mai degraba una practica si in special realista.
Foarte bine ati scris acest articol care sa puncteze real, aceasta „mascarada”, cu dragobetele. Eu mi-am exprimat pe F.B. si anul trecut parerea ca la noi e reprezentativ 1Martie, ptr iubirea intre semeni si vestirea primaverii, nu alte obiceiuri. Una din alte zone ale tarii, alta, respectiv Sf Valentin, o sarbatoare – dupa parerea mea – a unui Sfant al cultului romano-catolic. Ce ar fi ca in 14 februarie sa se spuna mai multe despre viata acestui Sfant si despre ce simbolizeaza actiunile pe care el le-a avut in legatura cu casatoria??? Chestiunile comerciale, promovate de catre occidentali si americani, ne cam indeparteaza de valorile reale. Frumos sentimentul de iubire, dar exprimarea acestuia trebuie sa fie facuta la fel de frumos si sa ocoleasca penibilul, uneori chiar grotescul.! Doamne ajuta si la cat mai multa iubire intre semeni…!