Ne apropiem de sfârşitul unui an în care PDL şi aliaţii săi ne-au demonstrat că în Grecia e mai rău decât la noi. Tot ei s-au bucurat peste măsură că începe să scârţâie treaba şi prin Spania, Italia şi alte ţări. Ca urmare, tot ce s-a întâmplat la noi a fost bine.
Există o largă categorie de oameni care stă cu gura căscată şi înghite aceste gogoşi umflate cu aer fără să-şi pună cât de cât întrebarea ce salarii au grecii, italienii şi spaniolii şi cât costă la ei mâncarea, carburantul, electricitatea, căldura şi telefoanele. Dacă românii şi-ar răspunde la aceste întrebări în cunoştinţă de cauză, nu ar mai sta ca proştii să asculte comparaţiile aberante. Nu avem cum să ne comparăm noi, ca ţară, cu Grecia, Spania şi Italia. Cu siguranţă că cei care au călătorit în Grecia, şi nu sunt deloc puţini, ştiu că mâncarea în ţara respectivă nu e mai scumpă decât aici, poate chiar mai ieftină. Salariile grecilor nu sunt de o sută şi ceva de euro, ci de zece-douăzeci de ori mai mari. Până una-alta, niciun grec nu a venit la noi să se angajeze ca lucrător la grajd sau oier.
Am tot auzit anul acesta că agricultura duduie şi că ne-a scos din criză. Cred că i s-a făcut milă lui Dumnezeu de un popor flămând şi a dat un an bun. Seceta din acest sfârşit de an e însă un alt semn pe care fiecare îl va interpreta cum va găsi de cuviinţă.
Fermierii, dacă nu sunt nişte bătrâni lipsiţi de vlagă, sunt nişte afacerişti care au diverse înţelegeri cu mai marii agriculturii, de la judeţ sau de la minister, să-şi vândă berbecii unii altora, de exemplu, şi să se aleagă cu miliarde de lei subvenţii. Se practică metoda şi-i ştim foarte bine şi pe protagonişti. În mod normal, ei sunt cei care cheamă miniştri pe la Bistriţa să le ia scane de pe hainele de blană. Dacă nu i-a dovedit nimeni până acum, nu înseamnă că nu le va suna ceasul la un moment dat.
Ce mă înfurie cel mai mult la guvernarea actuală e că niciodată parcă nu a existat atât de mult clientelism. În instituţii nu sunt angajaţi decât oamenii lor, contractele se dau doar acelor firme care au diverse tangenţe financiare cu partide de la putere, bunăstarea nu este decât la ei.
În timp ce lumea îşi numără bănuţii rupându-şi hainele pe la reduceri sau pe la second-hand-urile cu marfă la un leu, potentaţii zilei îşi pun pe facebook poze din străinătate pe unde s-au mai huzurit, fără pic de ruşine, fără pic de bun simţ. Şi e doar un exemplu.
Din poziţiile pe care le deţin nu ar încuraja măcar odată asocierea oamenilor care au pământ, dar nu îl mai pot lucra, nu ar ieşi din birourile lor cu scaune împuţite de atât de mult stat să-i înveţe pe oameni cum să fie competitivi pe o piaţă atât de dură. Le plac atât de mult şpăgile de la importatori încât nu le pasă nici măcar declarativ de nimeni. Stau în vilele lor pustii, se plimbă cu maşinile lor scumpe şi vorbesc la 17 telefoane plătite din banii noştri. Cine-a numit guvernarea drept „ciumă” nu cred că a greşit.
Cristiana Sabău
Termen de comparatie intre noi si ceilanti, europeni sau de aiurea, nu exista. Articolul, departe de-a fi o analiza economica, este un strigat al disperarii, al carui ecou suna in mintea fiecarui roman, nimic nou. O clasa politica ne ofera alternative in alegeri, era mai bun Geona? Cei care l-au sustinut spun ca nu! Sa iesim in strada sa-i alungam pe cei care azi ne rad in fata, sa alegem pe alti care vor rade mai „cu bun simt”? Dupa ce au luat sapte piei de pe bietul cetatean roman, nu au decat sa se manance intre ei.
La urmatoarele alegeri, alte promisiuni desarte in varianta „Sa traiti bine reloaded!!!” Ne meritam soarta, atata timp cat acceptam sa fim cumparati cu o galeata, sticla de ulei sau cine mai stie ce.