Sâmbătă, la Hotel Metropolis, cât timp preotesele au discutat cu Înalt Preasfinţitul Andrei, preoţii au discutat pe holuri şi despre cazul adolescentei din Bucureşti care a dispărut de acasă după ce le-ar fi spus părinţilor că vrea să se retragă la mănăstire.
Protopopul Becleanului, Doru Zinveliu: „Nu ştim exact dacă e fanatism religios în cazul acestei adolescente. Duvohnicul spunea că s-ar fi dus la mănăstire, dar nu se ştie dacă s-a dus. De multe ori, copiii care sunt mai sensibili trăiesc mai mult momente din acestea. Cred că este şi o greşeală a celor care nu au căutat să o ghideze în sensul de a termina şcoala şi de a medita mai profund la ceea ce va face în viaţă. Ideea e să o găsească, să ajute Dumnezeu să o găsească şi să nu i se fi întâmplat altceva. Ea şi-a exprimar dorinţa aceasta, însă ce s-a întâmplat nu ştim. Nu dorim să fie un lucru de genul acesta să fie găsită la mănăstire”, a spus părintele Zimveliu.
Protopopul Năsăudului, Ioan Dâmbu: „Este un caz care ne zguduie pe toţi cei care suntem părinţi, mai ales că zicea că avea tangenţă cu slujbele din biserică, cu biserica. Era o fată sensibilă după cum ne putem da seama. Am auzit în mass-media că era urmărită de părinţii săi până intra în şcoală în înapoi. Ea nu-şi trăia starea de libertate şi cred că şi-a impus-o plecând. Nu ştim unde. Dacă a plecat la mănăstire, a făcut un lucru bun. Dacă are vocaţie va rămâne în mănăstire, dacă nu, va fi restituită familiei şi societăţii. Eu cred că nu putea nimeni într-o mănăstire de tipul Tanacu fiindcă mănăstirile noastre s-au spălat de Tanacu, inclusiv cea de la Tanacu. Eu cred acest lucru fiindcă, dacă nu cred, înseamnă că nu mai cred nici în mine însumi. Cred în bine, în viitor, în îndreptarea unor lucruri şi în promovarea unor valori. Nu sunt de acord cu cei ce propagă pornografia şi celelalte lucruri care aduc blasfemie lui Dumnezeu şi neamului nostru, aşa cum propune inclusiv mass-media”.
Poliţiştii au reconstituit o parte din traseul făcut de Iulia Ionescu, de 15 ani, dispărută miercuri în Capitală, au declarat pentru MEDIAFAX surse din rândul anchetatorilor, fără a da alte detalii, căutările continuând în gări, autogări şi chiar în aeroporturi.
Iulia Ionescu s-a despărţit de mama ei, miercuri, în jurul orei 12.00, la gura de metrou Eroilor, urmând ca fata să meargă la Colegiul „Sfântul Sava”, de pe strada Berthelot, unde studia în clasa a IX-a, dar ea nu a mai ajuns la şcoală.
Poliţiştii au reconstituit o parte din traseul adolescentei, despre care se ştie că a ajuns, în seara zilei de miercuri, la un magazin de pe Bulevardul Kogălniceanu, unde şi-a vândut telefonul mobil, un I Phone 5, şi lănţişorul din aur, pentru 800 de lei.
Fata este în continuare căutată în gări, autogări, dar şi aeroporturi, de unde au fost luate imaginile surprinse de camerele de luat vederi. Totodată, în aceste zone au fost chestionaţi sute de taximetrişti. Şi şoferii opriţi în trafic sunt întrebaţi dacă au văzut-o pe tânără şi rugaţi să contacteze Poliţia dacă au ulterior informaţii despre aceasta. Între timp, în Capitală, continuă audierea cunoscuţilor adolescentei şi celor care ar putea da informaţii pentru găsirea ei la sediul Poliţiei Sectorului 5.
Vineri au fost audiaţi membrii familiei Iuliei Ionescu, colegi, profesori, vecini din bloc, precum şi duhovnicul acesteia şi patronul magazinului unde fata şi-a vândut telefonul şi lănţişorul. Bărbatul care a cumpărat telefonul şi lanţul minorei a spus că le-a vândut ulterior mai scump altor persoane.
Totodată, patronul magazinului le-a spus jurnaliştilor că fata nu era însoţită şi că în afara magazinului nu o aştepta nimeni. „Ne-am gândit şi noi să nu fi fost cu cineva afară, să o constrângă. Nu era. Fata avea privirea pierdută, îngândurată. Timidă şi pierdută. I s-a cerut buletinul şi toate cele. S-a făcut că-l caută în geantă câteva minute, după aceea a spus că nu are actele telefonului, dar aduce ea cutia cu actele şi buletinul. Fata era timidă şi voia să ia banii cât mai repede şi să plece”, a declarat, la România TV, reprezentantul magazinului.
Duhovnicul elevei, preotul paroh al Bisericii „Sântul Nicolae” Militari, Visarion Alexa, a declarat poliţiştilor că fata spunea că vrea să se călugărească. El a şi pus la dispoziţia anchetatorilor un mail în care fata de 15 ani îl anunţa că doreşte să plece la o mănăstire.
ACTUALIZARE ora 20.00 Iulia Ionescu, fata de 15 ani, dispărută miercuri în Capitală, a fost găsită într-un tren în care a urcat la Suceava, venind spre Bucureşti, după ce a fost identificată de şeful de tren care a anunţat Poliţia, ea aflându-se în prezent la Focşani, cu autorităţile, au declarat reprezentanţii CFR.
ACTUALIZARE 2 Adusă la Bucureşti de Poliţie, după ce a fost găsită într-un tren venind de la Suceava, Iulia Ionescu le-a dat anchetatorilor o declaraţie scrisă, în noaptea de sâmbătă spre duminică, înainte de a fi predată familiei.
Fata a declarat că a stat la o mănăstire din judeţul Suceava şi că intenţiona să vină acasă cu trenul în care a fost găsită. Ea a mai precizat că a fost găsită în tren de poliţişti, potrivit surselor citate.
Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Constantin Stoica, a declarat, sâmbătă seară, pentru MEDIAFAX că, în urma verificărilor făcute după găsirea Iuliei Ionescu, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor infirmă că fata ar fi fost la vreo mănăstire din judeţul Suceava.
Potrivit lui Stoica, poliţiştii din Suceava au verificat în ultimele două zile toate mănăstirile şi chiar biserici din judeţ şi nu au găsit-o pe adolescentă la niciuna dintre ele.
Pe de altă parte, Cornel Grigoriciuc, şeful trenului în care a fost găsită fata, a declarat că adolescenta, îmbrăcată în straie călugăreşti, a fost însoţită în gara Suceava de un bărbat, şi el îmbrăcat în haine monahale.
Potrivit sursei citate, fata s-a dezbrăcat de aceste straie înainte să urce singură în tren, rămânând în haine civile – pantaloni şi o jachetă neagră, ea urcând apoi singură în tren, Şeful de tren a spus că, în momentul în care a ajuns la fată cu controlul biletelor, a stat de vorbă cu ea după ce a recunoscut-o că ar fi adolescenta dispărută, moment în care fata a devenit agitată şi şi-a sunat mama, spunându-i că se întoarce acasă, la Bucureşti.
Fata avea bilet pe ruta Suceava – Bucureşti, care i-a fost cumpărat de către călugăr la casa de bilete din gara Suceava, a declarat Florin Catană, şeful Poliţiei TF Suceava.
ma (…) cum ii bine ca a plecat sa se faca calugarita TU NU VEZI CE PROS(..)I SI HAZENII SUNT LA MANASTIRI,,,IN LOC SA MEARGA LA SCOALA SA PRESTEZE APOI O MESERIE SA FACA O FAMILIE SA FIE CERSETOARE PENTRU VOI PRIN MANASTIRI MA CE VA URASC U TOT CU FALSITATEA VOASTRA. comentariu editat
Foarte bine ca fata a fost gasita. Ciudata este si supravegherea excesiva din partea familie, ceea ce ma determina sa banuiesc ca au mai avut ceva probleme, dar nu au stiut ca sa faca ! Problema cu psihologii (care toti se cred mici Freud ) este de discutat. Multa lume a urmat psihologia, care era la moda la un moment dat, ceea ce nu-i acrediteaza automat ca buni sfatuitori. M-a mai frapat un lucru. Din imaginile difuzate de televiziuni cu fata, ea era singura din grupul de elevi ,care avea rochitele excesiv de decoltate , chiar nepotrivite cu un eveniment de serbare scolara. Aceste tinute nu prea se potrivesc cu teoria de a urma o viata monahala. Iar conferinta de presa a poitiei m-a uimit prin incompetenta comunicatorului. Inteleg ca nu poti spune tot publicului, dar formuleaza-ti clar ce ai de comunicat.
pana la 18 ani se afla in grija si sub tutela parintilor…..dupa 18 ani,are varsta majoratului si are dreptul singura sa aleaga ce cale va urma in viata….nu inteleg de ce lumea este atat de scandalizata ca a mers la o manastire….probabil pentru ca nu a cerut acceptul parintilor si a mers de capul ei…..dar la manastire nu i s-a intamplat nimic rau,a petrecut in rugaciune si meditatie…..o dar cate fete nu ating varsta majoratului si isi pierd fecioria….atunci nu se scandalizeaza nimeni…a devenit un lucru normal pentru vremurile pe care le traim…..cercetati liceele din Telciu si Feldru si o sa va speriati cand o sa aflati cate minore au nascut copii in ultimii zece ani…..dar in cazul acesta este adevarat ca nu se scandalizeaza nimeni…..e un lucru obisnuit pentru vremurile noastre……intelegeam daca ar fi fost agresata pe la manastire,dar nu a fost cazul…..zice Mantuitorul despre vremurile pe care le traim :”Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu.Şi acestea le vor face, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine”.Prin ucidere să înţelegem moartea sufletului.
Daca ar fi sa ii dau o vina staretului manastirii ar fi ca nu trebuia sa o primeasca in manastire fara acordul parintilor ei,pentru ca fata este minora,aflandu-se sub tutela parintilor. Staretul avea datoria să anunţe părinţii copilei ca fata este la ei,la manastire si sa aiba grija de ea pana ce parintii ar fi venit dupa ea…..dar iarasi ma intorc si zic daca cumva nu o primea,iar la 2 Kilometri de manastire fata ar fi fost violata de un tigan,atunci vinovat pentru viol ar fi fost staretul pentru ca a refuzat sa o primeasca in manastire……..
VIATA BATE FILMUL : ACARUL PAUN …. MAI TARE CA….SHERLOK HOLMES !
Ce e scris de-aici încolo e, de fapt, un autodenunţ. Eu sunt acel copil “îndobitocit” de mic în biserică. La 4 ani înţelegeam mai multe despre moarte decât ştiu acum copiii de 14 ani. La 5 ani ştiam ce e Raiul, ce e Iadul şi consumasem deja imaginile “înfricoşătoare” zugrăvite pe mănăstirile bucovinene. Mai mult, m-am născut în Mănăstirea Neamţ şi vecinătatea asta m-a dus zilnic la biserică. La un an jumate făceam mătănii, da, sunt acel copil “umilit” în faţa icoanelor. La 2 ani, părinţii “mă abuzau” ţinându-mă la slujba de Paşte şi de Crăciun. La 10 ani citeam cu spor Biblia şi aveam nesfârşite discuţii despre religie. Aveam habar de toţi sfinţii, pictam icoane şi ştiam slujba pe de rost. Ba mai mult, oroare, citeam şi toate cărţile pentru copii, cu poveşti “terorizante” religioase, pe care mi le aduceau prietenii noştri scumpi, familia Osz, familie de medic şi pastor adventist.
Eu sunt copilul acela “cu probleme psihice” din pricina viilor descrieri ale Iadului din operele Sfinţilor Părinţi. Am fost “expusă” la toate sincerităţile cărţilor religioase şi am asistat la discuţii intense despre păcat şi societate dintre tata (preot), mama şi duhovnici vestiţi ai Moldovei. E adevărat, n-am fost expusă la MTV şi la revista Bravo, nici la certuri în casă, nici la medii idioate, ceea ce înseamnă că părinţii mei m-au “discriminat” şi “izolat social”. Eu sunt copilul acela “habotnicizat” prin mersul pe la mănăstiri din patrimoniul UNESCO şi prin vizionări de filme plicticoase, cum ar fi Andrei Rubliov.
Eu sunt copilul ăla “pupător de moaşte”, târâtă la sărbători şi cu capul împuiat de atâtea prostii care nu servesc la nimic, la absolut nimic, nouă, oamenilor veşnic de succes şi veşnic învingători, care n-au nevoie niciodată de nici un sprijin de nicăieri pentru că suntem buricul universului. Eu sunt copilul acela “abandonat” în ghearele unor duhovnici care sunt mai răi decât nişte criminali, pentru că ştiu să asculte ce ai pe suflet şi ce n-ai spune niciodată nimănui. Şi nu te toarnă lumii, atunci când nu vrei să fii expus, culmea, pentru că există fiinţe omeneşti şi cu un alt profil decât al Biancăi Drăguşanu.
Eu sunt copilul ăla “deformat pe viaţă” pentru că a învăţat de mic că răul e rău şi binele e bine şi păcatul nu e ceva ce trebuie sărbătorit, ci ispăşit. M-au “distrus” cu lungi explicaţii, de mică, despre consecinţele faptelor noastre şi despre regretul necesar după ce faci o porcărie, despre răul pe care ţi-l faci urând şi răzbunându-te.
Le-am făcut pe toate, da, eu sunt acel copil care a trăit tot ce e mai cumplit în ţara asta, adică educaţie religioasă şi mers la biserică. Nici nu mai e nevoie să fie încă unul, eu sunt exemplul perfect, de manual, poftiţi, dragi specialişti în chestiuni spirituale, de mă analizaţi.
Cum am ajuns totuşi mare, o să încerc să vă explic şi cu vocea mea ce au produs în mine toate faptele de mai sus.
Nu mi-e frică de moarte şi de morţi. Mă pot gândi la cei care au plecat dintre noi cu dragoste şi seninătate, fără să mă nimicească anxietatea şi durerea. Trăiesc ca şi cum e o lume dincolo, adică ceva mai bun înspre care fiecare fiinţă omenească trebuie să aspire. Dacă lumea de dincolo nu este, nu o să am cum să fiu dezamăgită de asta, dar ştiu că viaţa mea e o aspiraţie spre ceva mai bun şi mai frumos.
Am răbdare, o răbdare clădită în biserică, soră cu speranţa. Când o iau razna, îmi mai pun nişte răbdare în mine şi asta îmi foloseşte să am, chiar în cele mai mizerabile situaţii, puterea să zâmbesc şi să merg mai departe.
Nu mi-e frică de oameni, nici de un posibil rău din ei. Păcatele sunt nişte manifestări ale naturii omeneşti, nişte alegeri, nişte căderi, nu sunt Răul absolut. Cât ar fi de ticălos cineva, el e om, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Aşa lumea îmi este “mai deschisă”.
Am învăţat să gândesc şi m-am îndreptat spre filosofie prin lecturile religioase, mai accesibile copiilor şi celor foarte tineri, decât operele filosofilor. Am avut o bază solidă care m-a făcut să înţeleg filosofia europeană uşor şi să îi dau o interpretare uneori aparte. Am învăţat să nu mă sperii de îndoieli şi de incertitudini, să le folosesc pentru a progresa.
Am învăţat să mă deschid în faţa unor străini, să pot fi sinceră, să-mi asum trecutul şi faptele constructiv, nu aruncându-le ca pe un balast, ci reparând cât şi ce se poate din ele.
Ştiu să nu urăsc, să îmi exteriorizez (uneori prea mult) durerea şi dezamăgirea, dar să nu ajung niciodată la ură. E toxică.
Mă gândesc adesea la Dumnezeu şi la minunile lumii în care trăim. Nu mă pot abţine. L-am găsit acasă la mine, în bătrâna mănăstire Neamţ şi la moscheea Albastră, la templul budist din Chiang Mai, ba chiar şi la British Museum. Cred că era de fapt, geografic aşezat, în inimile celor care se rugau în aceste locuri.
Găsesc tot timpul, chiar dacă uneori greu şi târziu, un motiv bun să iert. Încercaţi, vă rog, să iertaţi ceva de neiertat numai ca să vedeţi câtă bucurie vă veţi produce.
Cred în egalitatea oamenilor în faţa lui Dumnezeu. Nu mi-e scârbă de boală, sărăcie, neputinţă. Nu la nivel declarativ. Ştiu să dau sărmanului ori celui în nevoie şi să nu cumpăr ca o purcică umflată tone de lucruri pe care să le arunc, să le stric, să le irosesc. Când mă simt tâmpită de cap de lăcomie (probabil cel mai comun păcat al lumii de azi), îmi amintesc de chipul schimonosit al cămătarului gata să se ducă în iad, din pridvorul bisericii unde slujeşte tata. Şi parcă îmi mai trece.
Ştiu să fiu singură cu mine şi să mă gândesc. În tăcere. Şi asta preţuiesc în viaţa mea foarte mult.
P.S. O adolescentă a fugit de-acasă şi duhovnicul ei e de vină, dimpreună cu credinţa în Dumnezeu, biserica şi orele de religie. Dacă toate acestea nu existau, adolescenţa era o perioadă mai puţin dificilă, familia ei mai armonioasă, şcoala mai bună, părinţii mai grijulii, societatea mai puţin deprimantă şi desigur, ea n-ar fi plecat niciodată de acasă. Totuşi, o rugăminte pentru cei care scriu cu numele ei în titlu, articole cu mare trafic. Google, spre deosebire de biserică şi duhovnici şi sfinţi, nici nu uită, nici nu iartă. Când scrieţi bălăriile alea cu presupuneri despre viaţa ei, gândiţi-vă cât de uşor îi va fi fetei salvate de voi. Le vor citi peste 10 ani pretendenţii ei, viitorii socri, angajatorii şi colegii. Sigur, dacă se va duce la mănăstire asta nu contează, pentru că acolo nici nu te judecă, nici pe Google nu-l întreabă.
http://www.caia.ro/2014/02/16/tot-biserica-e-de-vina/?fb_action_ids=10151993361367875&fb_action_types=og.likes&fb_ref=below-post&fb_source=other_multiline&action_object_map=%5B472597076174906%5D&action_type_map=%5B„og.likes”%5D&action_ref_map=%5B”below-post”%5D
Trista poveste..Ana Maria !
Ca păcatoasa, mama PROŞTILOR … să fie veşnic GRAVIDĂ trebuie să aibă creierul spălat şi să se hrănească cu multă ignoranţă izvorâtă din întunecatul…Ev Mediu ….!
Aceasta este şi voinţa unor ….preoţi, practică aplicată cu succes mai ales persoanelor de vârsta a treia…!
aceasta adolescenta a facut bine daca a vrut sa fuga la manastire .Sunt de parere ca ar trebui sa fie lasati minorii sa se calugareasca daca ei asta isi doresc , deoarece eu cred ca viata se rezuma doar la Dumnezeu