Ce îmi doresc de la noul preşedinte

În ce mă priveşte, eu am câteva aşteptări de la noul preşedinte al României şi nu mă voi referi la cele legate de independenţa justiţiei, coordonarea serviciilor şi aşa mai departe. Sunt lucruri despre care vorbesc alţi oameni mult mai avizaţi decât mine. Aşteptările mele sunt din sfera omului de rând care a fost dezamăgit până acum de instituţia prezidenţială.

În primul rând, aş vrea să-l văd mai rar la televizor pentru că nu am înţeles niciodată cum poţi conduce o ţară apărând seară de seară la dezbateri. Dacă va avea ceva de spus ţării, să o facă de la Palatul Cotroceni, cu steagurile în spate, nicidecum din studiouri ale unor televiziuni agreate sau ostile, patronate de tot felul de puşcăriaşi. Dacă va dori vreodată să participe la discuţii cu jurnalişti, atunci acestea să fie găzduite de Televiziunea Română, susţinută din bani publici de toţi cetăţenii acestei ţări. Cred că TVR trebuie să-şi recâştige rolul de canal public de informare pe care preşedintele Traian Băsescu aproape că l-a desconsiderat în totalitate.

În al doilea rând, nu vreau să-l mai văd pe la toate sfinţirile şi hramurile. Cu excepţia anului 2006 când a venit la Târlişua cea inundată, în cele două mandate ale sale, preşedintele Traian Băsescu a poposit în judeţul nostru doar ca să asiste la diverse slujbe. Sper ca preşedintele ales să delimiteze latura religioasă de cea administrativă şi să nu calce pe urmele predecesorului său. Îmi doresc, de asemenea, să nu-şi schimbe religia doar ca să facă pe plac unora, ci să trateze cu respect şi în mod egal toate confesiunile din România, încurajând ecumenismul.

Apoi nu aş mai vrea să văd să-l văd pe preşedintele ţării noastre prin cârciumi, indiferent cum se numesc ele, nici cu paharul în mână, nici cu nevasta pe ring sau cu alte femei din alte etnii. Mi se pare că funcţia de preşedinte în sine impune o anumită conduită, un anumit fel de a fi şi, oricât de multă popularitate i-ar aduce preşedintelui un astfel de comportament, nu cred că el se potriveşte cu fişa postului. De asemenea, sper din toată inima că preşedintele ales nu va avea miniştri favoriţi pe care să-i ridice în slăvi şi să facă partide politice prin intermediul lor cu care să defileze pe la malul mării şi prin vârf de munte, în timpul liber, fireşte. De asemenea, aş vrea ca şeful statului să nu pună porecle miniştrilor şi să nu facă „mişto” pe la colţ de stradă şi prin hipermarket-uri de ei, ci să acţioneze instituţional de fiecare dată.

Sper de asemenea că noul şef al statului nu va mai târî prin noroi intelectualii acestei ţări doar pentru că ştie el mai bine de ce merită ei un anume tratament. De asemenea, mă aştept să respecte toate categoriile profesionale şi să le trateze în mod egal, iar expresii de genul „ţigancă împuţită” să nu fie rostite de domnia sa nici măcar în gând. Mă aştept să încurajeze educaţia şi cultura, să atragă atenţia asupra problemelor societăţii, să dea direcţii şi soluţii la probleme atunci când acestea apar şi le are. Mai vreau ca preşedintele să fie sincer cu noi şi să ne spună direct, în faţă, şi fără ocolişuri ce trebuie să facem ca să ieşim din impas, mai vreau să văd că ţine la acest popor şi-l tratează cu blândeţe, că nu-l ceartă în fiecare zi şi nu-l învinuieşte şi de ce nu a făcut.

Îmi doresc, de asemenea, ca Prima Doamnă să aibă proiectele sale sociale, culturale, să aibă o viaţă activă, nu să fie o doamna Nina Iliescu pe care am văzut-o doar în ziua votului strecurând bileţelul în urnă sau o doamna Constantinescu pe care nu-mi amintesc dacă am văzut-o vreodată, ca să nu mai spun de doamna Maria Băsescu, mereu pierdută pe la hramuri sau dansând pe ring.

Eu cred că doi oameni care sunt dascăli de profesie, Carmen şi Klaus Iohannis, pot schimba radical imaginea cuplului prezidenţial şi mă aştept să o facă. Altfel, totul e în zadar.

Cristiana Sabău