Ce sat din Bistrița-Năsăud avea dreptul, acum 200 de ani, să țină un târg național

Încă de acum aproape două sute de ani, un sat din județul Bistrița-Năsăud a primit dreptul de a organiza un târg național anual, ceea ce dovedește prosperitatea și puterea economică a localității. În acea perioadă maghiarii aveau o comunitate numeroasă.

Este vorba despre satul Archiud din comuna Teaca (cu alte denumiri cunoscute de Archiudu, colocvial Argiud/Mezőerked, Szászerked, Erked, Arköd/Arkeden; Erkeden/Ergetten, Arkedn).

Prima atestare documentară are aproape 800 de ani – 1238, in villa Saxonum de Erkud, fiind un sat întemeiat de oaspeții saxoni. A fost un sat iobăgesc, ce a aparținut comitatului Dăbîca, iar apoi comitatului Cluj și nu Pământului Crăiesc, potrivit Bogății din istoria vie a Transilvaniei.

Satul a avut o biserică parohială medievală, menționată în registrele de dijme papale din anii 1332-1337 (Sacerdos de Ercuntino, Erkundino, Erkud). Biserica era mult mai veche, mai mult ca sigur construită în secolul al XIII-lea. Există o inscripție, pe o piatră funerară din vremea vechii biserici, din 1599: „Quiescunt sub hac mole ossa generosae Dominae Magdalenae Rácoczi, uxoris quondam egregii… Postea Vero egreg… Johannis Gerendi… Anna Bosos… Obiit Die 1 Aprili Anno 1599.”).

În anul 1601, comunitatea săsească a fost spulberată de mercenarii lui Mihai Pătrașcul și apoi de cei ai lui Giorgio Basta. Peste 100 de sași au fost masacrați, restul mutându-se în alte sate săsești din zonă, respectiv Dedrad (Zaiplenk/Deutsch-Zepling/Dedrád) și Albeștii Bistriței (mai demult Ferihaz, Firighaz). În locul sașilor, moșia a fost repopulată cu iobagi români și maghiari.

Satul Archiud făcea parte din regiunea etno-culturală Câmpia Ardealului/Erdélyi Mezőség/Siebenbürgische Heide.

Biserica evanghelică a trecut la maghiarii romano-catolici, în anul 1729, fiind cumpărată de nobilul Lázár Ferenc și renovată.

Din 1821 s-a ruinat complet, slujbele ținîndu-se într-o capelă, ce mai există și azi. În anul 1700, românii au trecut la confesiunea greco-catolică, construindu-și o foarte frumoasă biserică. În secolul al XVII-lea, proprietarul principal al moșiei era familia nobiliară Lázár, care avea și o casă nobiliară. Ulterior moșia a fost cumpărată de familia Bethlen.

În anul 1733, existau 350 de români greco-catolici cu o biserică (de lemn).

În 1827, a primit dreptul de a organiza un târg național anual, ceea ce dovedește prosperitatea și puterea economică a satului. Îîn acea perioadă maghiarii aveau o comunitate numeroasă, mai existau doar câțiva sași. Primii evrei apar după anul 1850.

Biserica reformată a satului a fost construită cu sprijinul financiar al nobilului Putnoky Domokos și al altor nobili locali, între 1893-98. Biserica romano-catolică actuală a fost construită între anii 1905–08, iar cea ortodoxă (fostă greco-catolică) în 1908. În sat există și un interesant muzeu țărănesc.

În anul 1850, din cei 930 de locuitori, 683 erau români, 197 maghiari, 47 țigani și 3 germani. 728 erau greco-catolici, 113 roano-catolici, 87 reformați și 2 evanghelici. În anul 1910, dintre cei 1.174 de locuitori, 852 erau români, 289 maghiari, 29 țigani și 4 germani. Printre vorbitorii de germană și maghiară existau și 13 evrei. 871 erau greco-catolici, 164 romano-catolici, 113 reformați, 13 mozaici, 12 unitarieni și un ortodox.