Încă de acum aproape două sute de ani, un sat din județul Bistrița-Năsăud a primit dreptul de a organiza un târg național anual, ceea ce dovedește prosperitatea și puterea economică a localității. În acea perioadă maghiarii aveau o comunitate numeroasă.
Este vorba despre satul Archiud din comuna Teaca (cu alte denumiri cunoscute de Archiudu, colocvial Argiud/Mezőerked, Szászerked, Erked, Arköd/Arkeden; Erkeden/Ergetten, Arkedn).
Prima atestare documentară are aproape 800 de ani – 1238, in villa Saxonum de Erkud, fiind un sat întemeiat de oaspeții saxoni. A fost un sat iobăgesc, ce a aparținut comitatului Dăbîca, iar apoi comitatului Cluj și nu Pământului Crăiesc, potrivit Bogății din istoria vie a Transilvaniei.
Satul a avut o biserică parohială medievală, menționată în registrele de dijme papale din anii 1332-1337 (Sacerdos de Ercuntino, Erkundino, Erkud). Biserica era mult mai veche, mai mult ca sigur construită în secolul al XIII-lea. Există o inscripție, pe o piatră funerară din vremea vechii biserici, din 1599: „Quiescunt sub hac mole ossa generosae Dominae Magdalenae Rácoczi, uxoris quondam egregii… Postea Vero egreg… Johannis Gerendi… Anna Bosos… Obiit Die 1 Aprili Anno 1599.”).
În anul 1601, comunitatea săsească a fost spulberată de mercenarii lui Mihai Pătrașcul și apoi de cei ai lui Giorgio Basta. Peste 100 de sași au fost masacrați, restul mutându-se în alte sate săsești din zonă, respectiv Dedrad (Zaiplenk/Deutsch-Zepling/Dedrád) și Albeștii Bistriței (mai demult Ferihaz, Firighaz). În locul sașilor, moșia a fost repopulată cu iobagi români și maghiari.
Satul Archiud făcea parte din regiunea etno-culturală Câmpia Ardealului/Erdélyi Mezőség/Siebenbürgische Heide.
Biserica evanghelică a trecut la maghiarii romano-catolici, în anul 1729, fiind cumpărată de nobilul Lázár Ferenc și renovată.
Din 1821 s-a ruinat complet, slujbele ținîndu-se într-o capelă, ce mai există și azi. În anul 1700, românii au trecut la confesiunea greco-catolică, construindu-și o foarte frumoasă biserică. În secolul al XVII-lea, proprietarul principal al moșiei era familia nobiliară Lázár, care avea și o casă nobiliară. Ulterior moșia a fost cumpărată de familia Bethlen.
În anul 1733, existau 350 de români greco-catolici cu o biserică (de lemn).
În 1827, a primit dreptul de a organiza un târg național anual, ceea ce dovedește prosperitatea și puterea economică a satului. Îîn acea perioadă maghiarii aveau o comunitate numeroasă, mai existau doar câțiva sași. Primii evrei apar după anul 1850.
Biserica reformată a satului a fost construită cu sprijinul financiar al nobilului Putnoky Domokos și al altor nobili locali, între 1893-98. Biserica romano-catolică actuală a fost construită între anii 1905–08, iar cea ortodoxă (fostă greco-catolică) în 1908. În sat există și un interesant muzeu țărănesc.
În anul 1850, din cei 930 de locuitori, 683 erau români, 197 maghiari, 47 țigani și 3 germani. 728 erau greco-catolici, 113 roano-catolici, 87 reformați și 2 evanghelici. În anul 1910, dintre cei 1.174 de locuitori, 852 erau români, 289 maghiari, 29 țigani și 4 germani. Printre vorbitorii de germană și maghiară existau și 13 evrei. 871 erau greco-catolici, 164 romano-catolici, 113 reformați, 13 mozaici, 12 unitarieni și un ortodox.
Articol binevenit din ciclul numit de mine ,,sa cunoastem istoria adevarata a transilvanenilor ,, deorece marea masa a populatiei nu cunoaste aceste adevaruri , sunt indoctrinati zilnic cu fel de fel de povesti ….
O sursa de informații despre Transylvania ( cu adevărat „adevărată” ) a fost:
„Profesorul Hitchins –a făcut ordine în gâlceava politică şi ştiinţifică româno-ungară referitoare la Transilvania şi la problemele dintre diferitele ei comunităţi şi confesiuni.
Prima lui carte, apărută în 1969 la Harvard University Press, se intitulează „Rumanian National Movement in Transylvania, 1780-1849”, o lucrare neegalată ca abordare, deşi a trecut jumătate de secol. Ultimele monografii, colosale ca abordare, inteligenţă analitică şi dimensiuni, se referă, desigur, tot la România: ROMÂNII – „The Romanians, 1774-1866” (Oxford University Press, 1996) şi „Romania, 1866-1947” (Oxford University Press, 1994). A rămas neterminată o monumentală istorie a României comuniste, pe care Keith Hitchins a tot sperat să o publice în ultimii ani. Keith Hitchins –
KEITH HITCHINS (1931–2020) a fost profesor de istorie emerit la University of Illinois, cu specialitatea „România şi Europa de Sud-Est.” A întreprins, după 1960, numeroase călătorii documentare în România.
https://www.info-sud-est.ro/keith-hitchins/
Mihai Patrascul alias Mihai Viteazul. Sau e doar o coincidenta de nume?
1601, el e!
Multumim Cristiana Sabau,
Sa nu ne uitam originea
Acum îmi dau seama de ce tata, are Adn de sas, dintr-o veche familie, a merovingienilor, căci bunica lui pe linie maternala, e din archiud. Deci e printre putinii rămași, si eu de la el.
@g
Ițele erau mult mai încâlcite atunci, de cât s^a prezentat succint aici…
Situația Transilvaniei era complicată!
–-
„1599: 🐎 🛡 🏛Bătălia de la Şelimbăr a avut loc la 18/28 octombrie 1599 şi s-a soldat cu victoria lui Mihai Viteazul şi moartea nobilului Andrei Báthory.
La 21 octombrie/1 noiembrie 1599 Mihai Viteazul intră în Alba Iulia, devenind stăpân al Transilvaniei pentru 11 luni.______
Anul 1600:Printr-o campanie care a durat trei săptămâni, Mihai V. a cucerit întreaga Moldovă.
În acest an a început sfârşitul domniei lui Mihai Viteazul. Cauzele care au dus la prăbuşirea lui au fost: .pe de o parte nemulţumirea nobililor Maghiari din Transilvania, înţeleşi cu generalul imperial Basta, iar pe de altă parte duşmănia Polonilor.
Nobilii maghiari NU doreau un Valah la cârma Transilvaniei şi erau nemulţumiţi de cheltuielile pe care Mihai li le impunea pentru întreţinerea armatei sale. Generalul Basta a fost încurajat de curtea imperială să acorde ajutor nobililor maghiari, pentru că imperialii doreau Transilvania provincie sub controlul lor, nu a lui Mihai V.1600 (…)
P.s. mercenarii lui Basta l_au ucis…ast a apropos de MECENARI!
https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Mihai_Viteazul#Anul_1599
Superb si binevenit acest articol !!! Eu sunt archiudean,dar nu am stiut multe din relatarile tale!!
cu stima ,
Alexandru Ardelean