Leontin Cobuţ este elev în clasa a VI-a la Grupul Şcolar „Radu Petrescu” din Prundu Bârgăului, unul dintre cei mai buni din clasa lui. Are puţine note de opt, majoritatea de nouă şi zece. La prima vedere nu ai spune că există vreo diferenţă între el şi ceilalţi. Profesorii însă ştiu: Leontin locuieşte pe un vârf de munte, într-o zonă unde nu a ajuns curentul electric, pe Valea Ciorii. Ca să ajungă la şcoală, în fiecare zi străbate pe jos patru kilometri. Nu se plânge, nu spune că nu vrea să meargă şi nici nu are pretenţia ca microbuzul să îl ia din faţa casei fiindcă nici nu ar putea. Până la casa părinţilor săi nu este drum, doar poteci.
Deşi străbate zilnic opt kilometri, la întoarcerea de la şcoală, băiatul profită de lumina zilei, tot mai puţină, să îşi facă temele. Nu o dată ajunge să scrie şi să citească la lumina lumânării. Nu se joacă pe calculator, nu se uită la filme. Nici nu ar avea unde. Aude despre toate acestea la şcoală şi i se par străine. A trăit şi trăieşte fără ele poate mai bine şi mai sănătos decât cei care le au de când se ştiu.
De la şcoală, copilul nu lipseşte aproape niciodată. Nu e supărat sau invidios pe ceea ce au alţi copii, e un elev de nota zece la multe materii, dar şi la purtare.
Doar părinţii sunt necăjiţi că nu îi pot oferi toate condiţiile lumii în care trăim. Sunt oameni modeşti, de la ţară, care trăiesc din ceea ce le dă Dumnezeu, pământul şi animalele pe care le îngrijesc. Ar vrea să-i poată da mai mult copilului, să nu îl priveze de ce au alţii, dar nu ţine de ei, de puterea lor, racordul cătului la reţeaua de electricitate.
Reprezentanţii Primăriei Prundu Bârgăului dau însă asigurări că nu va trece mult până se va face lumină şi pe Valea Ciorii. Poate la anul, spun autorităţile obişnuite să promită, mai ales în an electoral, marea şi sarea.
Niculae, Morometii, Marin Preda
ce ne luati cu lectia de viata…e.tc?????…. poi puneti-i pe astia sa dea 20 lei kilul de carne si 6 lei kilovatul……..sa vezi…..dau????….noi suntem exemplul unei lectii de viata….. ca suntem prosti ca dam toti banii munciti pe….utilitati!!!!….bravo lor!!!! si eu vreau sa fiu in locul lor….la ce numar stau in bargau?
Cred că sunteţi un adult care aţi făcut alegeri în viaţă. Fiecare alegere are un preţ. Vă puteţi întoarce la ţară să lucraţi pământul. Este destul, vă asigur. Doar că nu e timp de stat la televizor. Dacă vreţi să fiţi în locul lor, vă asigur că puteţi. Întrebarea e dacă vreţi cu adevărat. Eu cred că nu vreţi. Acolo e de muncit, nu de comentat.
cum va pot garanta….contrariul?
casele de locuit se fac in intravilan unde este curent…..pentru ca ei au ales extravilanul unde se fac fermele de animale atunci trebuie sa se „adapteze” ….consider ca e doar material electoral…. investitia este colosal de mare raportat la impozitele platite de o famile (in filmuletz se vede ca detzin betoniera si automat generator iar mai jos se vedeau 3 masini) …pentru „sensibilizat” ….. lumanarea e mai interesanta decat becul generatorului…. in austria astfel de „ferme” sunt alimentate de generatoare pe ulei produs „loco”
In copilaria mea am muncit de primavara pana iarna ,la munca campului,nu am avut absolut nicio vacanta,in afara de o singura tabara gratuita oferita de liceu,si a fost rasplata mea pt examenul de treapta a 2 a ,pt cine stie ,am invatat si eu la lumina lumanarii din cauza regimului comunist,am facut naveta cu autobuzul,e drept de la 7 km de oras,dar cand coboram din autobuz
eram plina de praf din cap pana in picioare.Adevarat va spun.din acesti copii ies oameni mari,si daca nu ies,macar cresc cu simtul responsabilitatii!
Cata vreme casesle se vor construi pe toate coclaurile, unde au oamenii cate o bucata de pamant, asta se va intampla. Chiar nu cred ca societatea are o vina, sau trebuie sa suporte costurile pentru asemenea situatii. Sunt multi copii, au fost si vor mai fi, care vor plati cu efort lipsa de gandire a parintilor. Lectia se refera poate la prostia acestora, care nu iau in considerare locul unde se aseaza, efortul si costurile care pot aparea in timp, nu la efortul direct al copilului. Sa fim seriosi, in copilaria si tineretea mea, am mers si eu zilnic pe jos 3 km pana la scoala, iar mai tarziu pana la serviciu, desi locuiam in oras, dar din pacate la celalat capat. Miscarea nu omoara pe nimeni, din contra. Mi se pare exagerat si sa-i trimiteti pe unii cititori la lucrat pamantul. Daca va citesc site-ul si comenteaza, nu inseamna neaparat ca nu lucreaza sau o fac mai putin decat cei despre care relatati. Multi diintre ei sunt cei ce platesc gramezi de bani la stat ca sa ajunga curentul in toate vaile. unde-si fac unii casa.Nu zice nimeni ca-i usor, dar si parintii baiatului sunt adulti, deci pot sa faca si ei alegeri in opinia dumneavoastra. Articolul mi se pare melodramatic.
multumesc….
Nu se poate naște toată lumea la oraș! Felicitări copilului ca se tine de carte dar de aici si pana la a trimite cititorii care au alta opinie la muncit pământul e cale lunga! Suntem destui care am mers in copilărie 2-3 km pe jos si nu am patit nimic, si noi am învățat la lumanare in copilărie, si parintii nostri si-ar fi dorit atunci mai mult pentru noi dar asta nu ne-a împiedicat sa urmam o scoala si sa muncim pentru a duce un trai decent, așadar sa nu exageram!