Este pentru al zecelea an consecutiv când, în preajma sărbătorilor de iarnă, Lions Club Bistriţa organizează acţiunea „Noi ajutăm persoanele vârsnice singure!” prin care se strâng fonduri pentru a veni în sprijinul persoanelor în vârstă rămase singure şi fără ajutor.
Anul trecut, spre exemplu, peste 50 de pachete cu alimente au fost pregătite şi duse celor nevoiaşi. Joi, pe pietonalul Liviu Rebreanu, membrii clubului au oferit, din nou, câte un ceai cald, un măr şi o felie de cozonac trecătorilor care au dorit să sprijine campania.
Cunoscutul epigramist Alexandru Oltean, „leu” cu acte în regulă, le-a recitat şi o poezie scrisă special cu această ocazie: „Un vin, un ceai şi un măr dăm noi/Voi cât poftiţi, aici donaţi/Şi banii toţi ce-s adunaţi/Se duc la vârstnici cu nevoi/De multe ori … uitaţi”.
Ideea campaniei i-a aparţinut iniţial medicului Tiberiu Podani: „Noi vrem să convingem românii să facă voluntariat fiindcă, din păcate, doar unul din zece români e implicat în voluntariat profesionist. În general, funcţionează reţeaua informală care funcţionează pe principiul vecin-prieten şi care nu e foarte bine concentrat pe nevoile comunităţii. Acest proiect îmi aparţine. Ţin la el foarte mult. Am reuşit să organizăm zece ediţii în care, din păcate, am ajutat doar de sărbători, deşi e nevoie de ajutor tot timpul. Acest tip de acţiuni trebuie menţinut pe tot parcursul anului. (…) Ideea e simplă: nu este nimic mai cumplit decât singurătatea la vârsnici. Nu nevoile economice îi macină pe aceşti oameni. Ca medic, am de a face cu această categorie de persoane. Ne adresăm acestor oameni cu nevoi materiale, oameni de o decenţă extraordinară şi care au şi probleme de sănătate. Surpriza acestui proiect este că ei nu ştiu că vor primi aceste daruri din partea noastră. Membrii clubului sunt mici Moşi Crăciuni care apar în preajma sărbătorilor la uşa lor, iar surpriza e totală”.
Medicul Marius Pop: „Fiecare se bucură în felul lui, iar noi ne bucurăm că putem face oamenii fericiţi. Eu fac voluntariat pentru că e o stare pe care o trăieşti tu însuţi şi simţi că trebuie să faci ceva. Acesta este motivul pentru care mă implic eu. Mă consider un om norocos pentru că am avut parte de circumstanţe favorabile în viaţă sau poate de o genetică mai bună din punct de vedere medical şi am putut beneficia de noroc, în sensul că m-am putut realiza profesional, dar alţi oameni nu au beneficiat de acest noroc cu toate că sunt la fel de bine dotaţi ca şi mine, de altfel. Viaţa le-a oferit nici obstacole pe care nu le-au putut depăşi, iar noi, prin toate proiectele noastre, încercăm să compensăm acest lucru”.
Ovidiu Clitan: „Oamenii cărora ne adresăm au fost piese de bază în societate, dar ieşind la pensie de foarte mult timp, fiind singuri, cu pensii mici, au ajuns în pragul sărăciei. Vorbim despre foşti medici, profesori, oameni care, la momentul lor reprezentau ceva pentru societate. Din păcate, societatea i-a uitat şi este şi destul de greu să îi ajuţi fiindcă mulţi dintre ei sunt mândri, normal, de altfel, ţinând cont de ce au fost, aşa că ai nevoie şi de tact ca să îi ajuţi. Vom duce şi anul acesta 50 de pachete cu alimente, pachete consistente, de altfel, pentru că avem şi sprijinul en-gros-iştilor care lasă preţurile mici”.
Alexandru Oltean: „Pe măsură ce am derulat acest proiect, ne-am simţit tot mai bine în clubul nostru şi dorim să facem cât mai multe lucruri de acest fel. La ultima acţiune, la Târgul de purici, au fost zeci de voluntari şi ne bucurăm că lumea a agreat acţiunea. În ce-i priveşte pe bătrâni, am dus multe daruri de Crăciun şi am avut supriza să-i găsesc pe mulţi în lacrimi. A fost ceva emoţionat şi lucrul acesta mă determină să mă implic în continuare”.
Adrian Bălan: „Fac voluntariat pentru că îmi place să lucrez în echipă, pentru cei care nu pot avea prea multe lucruri şi simt că trebuie să fac asta. Ne aflăm în stradă ca să implicăm şi comunitatea care, din păcate, foarte puţin se implică în voluntariat. Trebuie cumva să popularizăm lucrul acesta ca lumea să se implice. Faţă de anii trecuţi parcă sunt mai mulţi care vor să se implice, în special tinerii, iar lucrul acesta nu poate decât să mă bucure”.
Lasă un comentariu