Felul cum arată centrul unui vechi burg medieval din Transilvania te face să te simţi ca în orice alt oraş european în care istoria şi prezentul îşi dau mâna armonios. Plin până la refuz cu localnici şi turişti chiar şi în cea mai lipsită de zăpadă iarnă din istorie, Braşovul e de departe cel mai bun exemplu de bună gospodărire a moştenirii saşilor de la care edilii Bistriţei ar merita să se inspire măcar în ceasul al doisprezecelea din acest mandat.
Într-o iarnă în care turiştii nu au avut prea multe motive să aleagă muntele, Braşovul e totuşi o destinaţie excelentă de week-end. În centrul oraşului se află o zonă pietonală plină cu magazine cochete. Nu îţi este dat să stai lângă niciun ghiveci din plastic în care zace câte un brăduţ singuratic şi nici nu tremuri la gândul că vreun şefuleţ te-ar putea accidenta în goana lui după funcţii către sediul de partid.
Deşi oraşul are o populaţie de trei ori mai mare decât Bistriţa – şi evident mai mulţi Costani şi pensionari – totuşi, în centru nu îi întâlneşti trăgându-te de haine să le dai un leu sau jucând cărţi de dimineaţa până noaptea. Sub băncile frumoase, din lemn masiv, cu spătar – eu chiar nu pricep de la ce la Bistriţa acestea sunt o raritate – nu găseşti munţi de coji de seminţe, nici vreo instalaţie penibilă de legănat copiii parcă destinată exclusiv celor cu nevoi speciale fiindcă, în mod normal, orice părinte cu mintea limpede înţelege că un copil are nevoie de activităţi ca să se dezvolte armonios, nu de pasivitate şi legănat. Nu te întâlneşti cu niciun om care să-şi fi cumpărat vas de toaletă de pe centru, nici nu dai peste 15 puncte de informare turistică goale. E exclus să te ciocneşti de vreo scenă, chit că Braşovul găzduieşte mult mai multe concerte ca Bistriţa, nu auzi bubuind nimic în nicio boxă. Cel mult poţi întâlni muzicieni ambulanţi pe care îţi face plăcere să îi asculţi fiindcă îţi aduc aminte de atmosfera vieneză sau din alte capitale europene.
Un echipaj de poliţie locală, parcat la marginea zonei pietonale, părea de-a dreptul plictisit duminică după-amiaza când lumea ieşise la plimbare sau la cumpărat de mărţişoare.
Dacă tot am ajuns aici, trebuie să vă spun că nu am putut să nu remarc felul în care administraţia locală a organizat zona în care se vând simbolurile primăverii. Toate standurile aveau acelaşi gen de copertină, în ton cu nuanţele de pe clădiri, lipseau cu desăvârşire vânzătorii ambulanţi de flori pe care îi găseşti la tot pasul la Bistriţa, în realitate nişte cerşetori agresivi. Într-o parte a pietonalului, lumea stătea liniştită la terasă, una singură cu acelaşi gen de mese şi scaune, nu trebuia să consume nimic dacă nu voia, ci se putea bucura de aer curat şi cer senin. De pe pietonal puteai să-ţi cumperi colaci secuieşti şi vin fiert dintr-o trăsură de epocă, iar pentru cei mici se puteau închiria maşinuţe cu care făceau, veseli, ture printre porumbei. Mai mare dragul să priveşti feţele relaxate ale oamenilor, majoritatea localnici, într-o zi de duminică după-amiaza.
Să mai spunem că, deşi sute, poate chiar mii de oameni mişunau prin centru, nu am văzut nici urmă de gunoi pe jos. Un măturător era totuşi acolo, îmbrăcat în uniformă, gata să repare orice greşeală cât de mică a vreunui iresponsabil. Aş mai adăuga că nu l-am vătut nici cu mătura pe umăr, nici cu vreo vestă portocalie atârnată de ea. Era îmbrăcat civilizat, într-o uniformă verde, semn că e un apărător al mediului.
Una peste alta, Braşovul este un oraş în adevăratul sens al cuvântului, nu un sat mai mare în care oamenii nu au alte opţiuni în week-end decât să stea la cozi la Kaufland şi Lidl. Chinezăriile din jurul Bisericii Evanghelice numai mărţişioare nu pot fi denumite, pietonalul plin cu pensionari zgomotoşi şi Costani te alungă, iar cortul şi scena te scot din minţi. Seara dacă ieşi, rişti să te simţi în cel mai groaznic episod din Twin Peaks fiindcă totul e pustiu, de la străzi până la localuri, aproape veşnic goale.
Nu ştiu alţii cum sunt, dar pe mine această aşa-zisă „Bistriţa europeană” mă deprimă tot mai mult de la o zi la alta. Dacă noi avem pretenţia că locuim într-un oraş european, atunci Braşovul ce e?
Vin alegerile, poate avem noroc de data asta.
PS: Îndreaptaţi puţin pozele înainte să le urcaţi pe site.
Încă un mandat Crețu și una din cele șapte cetăți transilvane va deveni un mare chici (kitsch). Intervenții total neinspirate (ca fantana arteziana de pe pietonal sau copertina de sticlă de pe pasajul de langă galeria UAP), de foarte proastă calitate și pe muți bani. Și toate astea datorită lipsei unei viziuni arhitecturale coerente și a unor responsabili de lucrări care să răspundă cu capul pentru ceea ce se execută în oraș.
O plimbare pe jos prin Piaţa Mică scoate la iveală lucrările de mântuială făcute acolo. Dalele puse în urmă cu câteva luni pur şi simplu se mişcă, asta pentru că nu sunt fixate bine. Sub picioare nu joacă doar dalele de beton, ci şi gurile de canal. Nici materialele folosite nu sunt de o calitate prea bună. Unele bucăţi de piatră cubică au început deja să se sfărâme şi în scurt timp vor dispărea.
Bistriţenii care trec zilnic prin Piaţa Mică, fie pe jos sau cu maşina, spun că pe zi ce trece dalele se mişcă tot mai tare şi că mai nou acest lucru se simte chiar şi sub roţile maşinilor.
Si asta dupa ce primarul cretu se lauda ca el a supravegheat personal efectuarea lucrarilor din cadrul proiectului privind reabilitarea Centrului Vechi, incluzand si asa-zisele „axe turistice”.
Da, da pe acele pietre se poate calca fara sa te doara-n talpa. La Bistrita, pe pasajele modernizate, e un adevarat chin sa calci si ma inteb cum se simt femeile daca au un pic de toc la pantofi. De modernizarea centrului vechi, de pe vremea fostului primar, arata sub ori ce critica si cred ca au fost executate cam deodata. La o lucrare, de asemenea gen,nu are ce cauta pavaje obtinute prin preso-vibrare. Sa nu mai vorbim de calitatea lucrarilor executate. La Bistrita merge orice si oricum. Asta e deviza la fiecare primar, sau a subordonatilor din primarie
Doru, din pacate nu va pot da dreptate! La noi nu merge „orice si oricum”, merge TOT ce ar putea mari comisioanele UNORA. Bunul simt si calitatea au iesit din calcule, acestea nu aduc decat „deservicii”, incurca socotelile!
Bistritence- femei de rand sau doamne cu staif- care pe vremuri se plimbau cu bucurie pe Corso nu au decat sa se aprovizioneze cu bocanci, cu care sa troncane pentru a fixa pavajul …european!
Oricum, „doamnele” zilelor noastre descind din autoturism…la scara, nu-si zdrelesc tocurile fine.
In opinia edililor nostri de astazi, „oras european” inseamna orasul in care bolovanii scumpi, (cat mai scumpi!!!) aruncati pe toate drumurile si pe cat mai multe spatii verzi, inlocuiesc ceea ce ar fi normal si de bun simt sa fie….
Fiecare final de mandat trebuie sa-si marcheze amprenta cu cat mai multa… apasare?!
Oare va da cineva socoteala vreodata pentru atatea anormalitati?
Noi suntem de vina!!!!
Treceți de Podul minciunilor, mergeți cât de cât depărcior de centru și veți vedea cum curge varul de pe clădiri.
Cred ca e o confuzie a doamnei…Podul Minciunilor e in Sibiu pe de o parte, iar pe de alta nu cred ca are ceva reprosat nici Sibiului, un alt oras cu adevarat european!
doamne fereste sa vada domnu’ Balan pozele ..
zero verde 🙂 un brad in cazanul cu gulas
Da, numai ca la noi in oras ai 2 ecologisti, care ar vrea padure si nu pietonal. Ca proiectul exista.
O radiografie cotidiană perfectă a celor două orașe transilvane aflate parcă în antiteză unul cu altul, a surprins cu succes Cristiana Sabău în articolul postat și în imagini . Suntem puși în fata a două oglinzi,una cu imagini frumoase și liniștitoare,iar cealaltă cum o știm și o vedem zilnic cu imagini dezgustătoare tip kitsch făcute pe bază de prietenii pe bani grei.Ar trebui înghesuiți într-un autobuz și d-l Crețu cu toți consilierii și șefii de compartimente din Primărie și transportați ( pe cheltuiala lor ) pănă la Brașov pentru a vedea diferența și pentru a se putea convinge că zicala „ omul sfințește locul ” este iar confirmată. Poate ne trezim în ceasul al doisprezecelea !Felicitări autoarei articolului!
Pt. stadt- bistritz ;Si poti tu sa-mi spui ca Bistrita ca sa semene cu BRASOVUL trebuie sa-si rada copacii de pe pietonal ? Halal gandire domnule. La sanatatea ta nu te gandesti ? De cand trebuie armonia dintre cladiri si copaci distrusa ? Atunci las-ne in pace !
Bistrita nu tre’ sa semene cu nici un alt oras
despre „ras” ..asa s-a „ras” si Parcul Municipal ..
iata-l viu si nevatamat + curat si aranjat
. punct .
… S-a greșit grav cu privire la alegerea coloristicii stridente și fără coeziune a fațadelor clădirilor. Ideea unei anumite palete de culori vii este aplicabilă în cazul unui anumit tip de concept arhitectural al unei zone (oraș). De exemplu cetatea medievală a Sighișoarei sau eventual în cazul unor vile-blocuri într-un anumit cadru geografic. Să nu mai vorbesc de urâțenia unor acoperișuri atât ca arhitectură cât și material ales (tablă sau internit). De asemenea, Piața Mică, fiind un loc care induce o oarecare intimitate, trebuia să favorizeze amplasarea teraselor de vară. Urcușul spre statuia din mijloc (sau ce o fi acolo) e un prag psihologic destul de mare încât să nu-ți dorești să pietonezi acele alei după ce ai făcut-o odată din pură curiozitate. ‘Centrul cultural’ …? ‘Căminul cultural’ ar fi mai aproape de realitate (din păcate)… Bistrița are nevoie de oameni culți și de profesioniști pentru a opri trendul descendent al atractivității acestui oraș: economic, cultural, ambiental, socializare.
Pai daca nu este arhitect in primarie de unde viziune?
Pai sefi de departamente din primatie se plimba in strainatate pe bani publici dar din pacate nu se vede nimic. Cred ca s-au plictisit de atatea vizite in strinatate saraci.