După dispariția fulgerătoare a antrenorului de fitness Dacian Corăbian, la numai 49 de ani, multă lume s-a întrebat cum e posibil acest lucru știind că era activ fizic și sportiv? La această întrebare a dat un răspuns Virgil Rus, cadru didactic universitar la Facultatea de Educație Fizică și Sport a Universității Babeș-Bolyai.
”Sportul ne protejează, dar nu ne face invulnerabili.
Nu puțini au fost cei care m-au întrebat în aceste zile: Cum e posibil ca un om activ fizic, sportiv, să pățească ceva grav?
Este o întrebare firească. Răspunsul este însă mai nuanțat decât pare.
Sportul ne protejează în multe feluri. Ne dezvoltă abilități, ne îmbunătățește condiția fizică, ne crește calitatea vieții și poate da sens existenței noastre. Dar nu ne face invulnerabili.
Sportivii sunt și ei oameni, cu biologie și genetică proprie și, uneori, cu afecțiuni care pot evolua mult timp fără simptome.
Mai mult, la unii sportivi care au zeci de ani de antrenament intens, începuți din copilărie, pot apărea, în timp, modificări cardiace excesive, care pot crește riscul de afecțiuni cardiovasculare după 40–45 de ani, mai ales în lipsa monitorizării medicale periodice.
Asta NU înseamnă că sportul este periculos.Înseamnă că trebuie practicat informat, dozat corespunzător și responsabil.
La final de an, să ne gândim cu recunoștință la toți cei care, într-un fel sau altul, au lăsat ceva bun în viața noastră. Fără a-i uita, să mergem mai departe atenți și cu încredere!
Iată de ce pot apărea evenimente grave chiar și la sportivi?
Iată 20 cauze reale 
1. Boală coronariană silențioasă
2. Infarct miocardic acut
3. Cardiomiopatie hipertrofică
4. Cardiomiopatie dilatativă
5. Displazie aritmogenă de ventricul drept
6. Tulburări de ritm (aritmii maligne)
7. Apnee de somn severă, nediagnosticată
8. Miocardită (adesea virală, uneori post-infecțioasă)
9. Pericardită complicată
10. Tromboembolism pulmonar
11. Ruptură de aortă
12. Hipertensiune arterială nediagnosticată
13. Dezechilibre electrolitice severe
14. Suprasolicitare cronică extremă (overtraining)
15. Infecții sistemice severe (sepsis)
16. Reacții adverse medicamentoase (inclusiv la suplimente „banale”)
17. Utilizarea de substanțe ergogene (anabolizante, stimulente etc.)
18. Diabet nediagnosticat sau prost controlat
19. Predispoziție genetică
20. Modificare cardiacă asociată cu antrenament intensiv pe termen foarte lung
Ce înseamnă punctul 20, pe scurt: La unii sportivi de performanță – mai ales cei care au început antrenamentele intense din copilărie și au acumulat zeci de ani de volum foarte mare – pot apărea modificări cardiace excesive (fibroză, rigiditate, modificări electrice). Acestea pot crește riscul de aritmii sau evenimente cardiace după vârsta de 40–45 de ani, mai ales în prezența unei predispoziții genetice și a unei monitorizări medicale insuficiente cu predispoziții la moarte subită!
Informațiile se bazează pe ghiduri și studii publicate în European Heart Journal, Circulation și JAMA, în domeniul cardiologiei sportive.
Acum, de ce MERITĂ să facem sport:
1. Reduce semnificativ riscul de boli cardiovasculare (dacă este bine dozat și respectăm particularitățile individuale)
2. Scade tensiunea arterială și îmbunătățește profilul lipidic
3. Îmbunătățește sensibilitatea la insulină și reduce riscul de diabet
4. Susține funcția optimă a inimii și a vaselor de sânge
5. Ajută la controlul greutății corporale
6. Crește capacitatea pulmonară și rezistența la efort
7. Întărește mușchii, oasele și articulațiile
8. Reduce riscul de osteoporoză
9. Îmbunătățește stabilitatea, echilibrul, coordonarea și mobilitatea
10. Reduce stresul și anxietatea
11. Scade riscul de depresie
12. Îmbunătățește calitatea somnului
13. Crește nivelul de energie zilnică
14. Susține sănătatea creierului și funcțiile cognitive
15. Îmbunătățește imunitatea (atunci când este dozat corect)
16. Reduce inflamația cronică
17. Crește speranța de viață și, mai ales, calitatea vieții
18. Ajută la adaptarea mai bună la stres și efort (condiția fizică)
19. Creează disciplină, rutină și respect pentru propriul corp
20. Susține autonomia și independența funcțională la vârste înaintate
În loc de concluzie:
Sportul NU „strică inima”.
Sportivii NU sunt „condamnați”.
Sportul trebuie făcut informat și dozat optim.
Antrenamentul trebuie adaptat vârstei și istoricului personal.
Controalele medicale NU sunt opționale.
„Mai mult” nu înseamnă automat „mai bine”.
Timpul de repaus trebuie respectat
Chiar dacă sportul nu este o garanție a nemuririi, rămâne una dintre cele mai bune alegeri pentru o viață mai bună, mai conștientă și mai responsabilă, atunci când este adaptat particularităților somatice și funcționale ale fiecărei persoane.
Echilibrul, cumpătarea, dozarea corectă a efortului, refacerea dirijată (unde este necesar) și evaluările medicale periodice (cel puțin o dată pe an) sunt recomandări esențiale de care vă încurajez să țineți cont în anul care vine.
Sportul nu este despre a învinge moartea. Este despre a trăi mai bine, mai conștient și mai responsabil”, a scris Virgil Rus pe Facebook.
Doctorul de origine canadiana D.C. Jarvis , cel care a promovat beneficiile pentru sanatate ale otetului de mere cu miere , pe la inceputul anilor 50 din secolul al XX-lea , spunea (citez din memorie): a) “Niciodata sa nu fugi , daca poti merge incet!” si b) Niciodata sa nu stai in picioare , daca poti sta jos!”. Asadar , sunt pareri si pareri. Poate ca in viata de zi cu zi ar trebui/ar fi mult mai bine sa avem un echilibru in “toate cele” : alimentatie si post , munca si miscare , odihna si plimbari in natura , meditatie si introspectie. Si nu in ultimul rand , sa ne rugam si sa multumim lui Dumnezeu pentru ce avem si pentru ce suntem.