(INTERVIU) „Bistriţa e un oraş prosper, înfloritor, s-au făcut foarte multe. Venind din când în când, sigur că vezi realizările, iar eu sunt mândru de ce s-a făcut în Bistriţa”, a declarat dr. Hans Georg Franchy, preşedintele Asociaţiei Saşilor Bistriţeni din Germania şi Austria HOG Bistritz-Nosen şi totodată cetăţean de onoare al oraşului nostru, într-un interviu acordat Timp Online.
Bine aţi revenit la Bistriţa. Pentru a câta oară după ce aţi plecat?
O, nu pot să număr. Am venit în fiecare an de patru-cinci ori, mai ales în ultimii zece ani.
Din câte ştiu, faceţi parte din ultimele familii de saşi care au plecat din oraş.
Da, într-adevăr. Mai erau foarte puţine familii de saşi în Bistriţa şi se întreba lumea de ce nu pleacă şi acestea. Eu nu am plecat pentru că soţia mea este româncă şi nu am vrut să îi impun ceva. Am aşteptat ziua când a spus că acceptă să plecăm (în 1979 -n.r.).
A fost o zi grea pentru dumneavoastră?
Dacă ai trăit 35 de ani în Bistriţa, copilăria, adolescenţa, o parte a vieţii profesionale, sigur că a fost greu. A trebuit să distrug foarte multe cărţi, documente familiale pe care nu aveam voie să le ducem cu noi. Despărţirea chiar şi de mobilier, de prieteni, a fost grea, da.
Aţi reuşit să vă adaptaţi în Germania?
Da, am reuşit, cu toate că germanii băştinaşi nu ne-au primit cu braţele deschise. A trebuit să ne impunem profesional, ceea ce am reuşit. Nu am fost mai proşti ca alţii – mă scuzaţi că folosesc acest cuvânt – şi sigur că profesional am ajuns să fiu şeful instituţiei sanitar-veterinare a judeţului împotriva unui candidat local. Posturile se ocupă prin concurs şi m-au ales pe mine.
Sunteţi preşedintele Asociaţiei Saşilor Bistriţeni din Germania şi Austria HOG Bistritz-Nosen din 2005, iar de atunci aţi făcut foarte multe pentru oraşul nostru.
Am preluat această funcţie de la fratele meu mai mare care a fost ani de zile preot în Bistriţa şi e cu nouă ani mai mare ca mine. Nu am putut prelua funcţia fără să fiu ales. Am prezentat ce idei am, ce urmăresc. La vremea aceea, Biserica Evanghelică din Bistriţa era într-o stare destul de jalnică, uitată de lume, neacceptată de populaţie – se spunea că e biserica saşilor, nu a oraşului – şi atunci am început să strângem bani să ajutăm la refacerea învelitorii bisericii pentru că erau foarte multe găuri, intra apa şi se degrada tot mai mult. În 2005, am reuşit să refacem învelitoarea, bine, nu nouă, dar am înlocuit ţiglele degradate şi am zis că, dacă nu intră apă în ziduri, biserica nu mai e în pericol.
A urmat apoi incendiul, iar dumneavoastră aţi fost printre primii care aţi ajutat la refacerea ei.
Da, am mobilizat forţele, am rugat oamenii să doneze bani. Prima idee a fost să refacem ceasul turnului care timp de secole a avut o importanţă deosebită pentru că nu fiecare avea ceas de mână sau de buzunar. Ceasul din turn se vedea din orice colţ al oraşului şi lumea se orienta după el. Am decis aşadar să refacem ceasul, dar donaţiile au curs mult mai bine aşa că am extins proiectul asupra clopotelor care s-au topit în incendiu. Cu banii strânşi de noi, am reuşit să turnăm trei clopote noi la Passau.
Aţi făcut multe pentru Bistriţa. Aţi venit apoi an de an.
Da, am venit fiindcă am fost acceptaţi de conducerea Primăriei Bistriţa, nu doar de primarul Ovidiu Creţu, ci şi de predecesorul său, domnul Vasile Moldovan. Ambii ne-au luat în serios şi au spus că vor să colaboreze cu noi. Până la alegerea mea ca preşedinte, asociaţia noastră nu a avut statut de persoană juridică şi am zis că e nevoie de acest statut ca să pot reprezenta pe cineva. Este o asociaţie înregistrată şi am venit la Bistriţa în calitate de reprezentant al ei şi am fost primit cu uşile deschise.
Vă place cum s-a schimbat Bistriţa în toţi aceşti ani?
Da. Pentru cei care trăiesc aici, modificările sunt fluide, adică zilnic se întâmplă câte ceva, dar nu înregistrezi. Venind din când în când, sigur că vezi realizările, iar eu sunt mândru de ce s-a făcut în Bistriţa. Oriunde m-aş duce, pot spune că Bistriţa e un oraş prosper, înfloritor, s-au făcut foarte multe. Nu poţi realiza toate dorinţele cetăţenilor, fiecare vrea şoseaua mai bună, apă-canal, acestea sunt nişte pretenţii normale, justificate, dar cred că, în mare parte s-au şi realizat. S-a construit enorm de mult. Fiecare a putut să-şi facă casa unde a vrut. După perioada comunistă, când oamenii au fost îngrădiţi, au simţit nevoia de libertate şi de aceea s-a acceptat să-şi facă acolo casele. Este într-adevăr un haos urbanistic, însă, dacă ne urcăm cu liftul în vârful turnului şi privim oraşul de sus, vedem totuşi că acest haos e armonios, e centrul vechi, medieval, care şi-a păstrat forma şi trebuie să recunosc faptul că proiectanţii din trecut ai oraşului au avut idei bune şi au amenajat străzi largi, mari, frumoase, care duceau spre centru, spre biserică, iar oraşul s-a dezvoltat în toate direcţiile. Fostele sate Viişoara, Sigmir, Unirea sunt practic cartiere şi cred că şi locuitorii de acolo se simt tot bistriţeni.
Apropo de sate, Dorolea e o bijuterie de arhitectură săsească. Nu credeţi că ar trebui valorificată?
Cunosc satul Dorolea, dar nu cred că mai trăieşte vreun sas acolo. Poate că aveţi dreptate că ar merita pus în valoare, la acest aspect nu m-am gândit pentru că nu e cartier al Bistriţei. Am o amintire foarte plăcută legată de Dorolea. Am fost acolo cu un grup din Germania, cu un autocar, şi am fost primiţi călduros de localnicii români din Dorolea. Ne-au primit cu o masă festivă, cu preotul ortodox. A fost extraordinară această întâlnire.
Domnul primar Ovidiu Creţu şi administraţia pe care o conduce au fost acuzaţi că au exagerat acordând denumiri germane diverselor zone din oraş.
Nu mi se pare exagerat. Cei care spun asta duc lipsă de cunoştinţe de istorie. Oraşul Bistriţa a fost fondat de colonişti germani şi secole de-a rândul a fost locuit de saşi, de germani. Există multe urme ale civilizaţiei care duc la acest aspect. Dacă primarul încearcă să pună numele unor străzi după oameni importanţi din trecut, mie mi se pare normal. Populaţia Bistriţei a crescut enorm mai ales în perioada comunistă şi sunt oameni care au venit din alte părţi şi nu cunosc istoria oraşului şi încă nu se identifică cu istoria lui şi e normal să critice şi să se întrebe de ce are primarul această afinitate pentru istoria saşilor. Vedeţi, eu cu mare plăcere vorbesc limba română şi mă simt bine. Eu cred că în secolul XXI nu mai e o problemă a naţionalităţilor. În perioada comunistă, stăteam câte 7-8 ore la graniţă pentru a intra n ţară. Trebuiau multe formalităţi. Când plecai din Bistriţa, trebuia să te prezinţi la miliţie să te înregistreze. Toate acestea au dispărut. E o libertate pe care o trăiesc şi îmi face bine. Ar fi cea mai mare greşeală să ne întoarcem iar la naţionalism, fiecare popor să creadă că el e cel mai valoros şi mai puternic. Nu! Toţi suntem oameni şi trebuie să trăim în comunitate ca prieteni.
Aveţi şi alte proiecte în calitate de preşedinte al Asociaţiei Saşilor Bistriţeni din Germania şi Austria HOG Bistritz-Nosen?
Da, chiar astăzi (sâmbătă -n.r.), am avut o întâlnire cu edilul oraşului şi cu viceprimarii. Am abordat un subiect important. În 2010, a avut loc o întâlnire a saşilor din Transilvania, aici, la Bistriţa. A fost un eveniment foarte bine organizat şi frumos. În 2019, se împlinesc 500 de la terminarea turnului. Biserica Evanghelică a fost reclădită în 1563, iar turnul, aşa cum îl vedem azi, a fost terminat în 1519. Aceşti 500 de ani de la terminarea turnului trebuie marcaţi, evenimentul merită popularizat şi serbat. Am convenit ca atunci să facem din nou o întâlnire, să încercăm să aducem cât mai mulţi saşi din Germania şi Austria la acest eveniment şi, împreună cu populaţia Bistriţei, să sărbătorim împreună. Doresc tuturor bistriţenilor sănătate, bucurie şi fericire!
Vă mulţumesc foarte mult!
Dr. Hans Franchy a ajuns în 1979 Germania de Vest şi în final la Drabenderhöhe. „Numai începând din 2004, am din nou o legătură mai puternică la locul copilăriei mele”, a declarat domnia sa pentru www.rundschau-online.de, o publicaţie germană. Cu patru ani înainte de incendiul de la Biserica Evanghelică, la cererea comunităţii săseşti din Bistriţa, dr. Franchy a început să adune fonduri pentru salvarea ei. S-au investit peste 70. 000 € în acoperişul bisericii. Patru ani mai târziu, după ce focul a cuprins turnul, dr. Franchy s-a dedicat în întregime strângerii de donaţii. El a colectat bani în mod special pentru turn şi pentru noile clopote. Peste 600 de donaţii în valoare de 300.000 de euro au fost strânse în acest mod. Efortul lui dr. Hans Georg Franchy nu a trecut neobservat. Primăria Bistriţa, la propunerea primarului Ovidiu Creţu, i-a conferit tittlul de „Cetăţean de onoare al oraşului”.
Tot respectul pentru domnul doctor dar l-aș întreba doar, că tot admiră domnia sa orașul european Bistrița, a former german city, în orașul în care locuiește tot așa se ridică gunoiul? de cealaltă firmă care nu are licență? Și asta după ce prima firmă fără licență denunță unilateral contractul, așa?… P.s. Nationalismul nu se confundă nici cu Dictatura, nici cu Șovinismul sau Iredentismul. Naționalismul înseamnă să-ți iubești patria și neamul, să-ți aperi limba, tradițiile și obiceiurile din vechi strămoși. N-am înțeles ce este atât de rău asta?!? Afirmația este cu atât mai amuzantă cu cât vine din partea unui cetățean care se consideră parte dintr-un popor care nu numai că a dat dovadă, în istoria recentă, de naționalism prost înțeles dar este ancestral rasist în sensul că se consideră superior sau mai presus de oricare alt popor și asta nu ar fi o problemă (decât una istorică bineînțeles) dacă nu s-ar comporta și în ziua de azi exact la fel, în același spirit rasist…
Sunteți ….„aproape” de adevărul istoric!
Sunt multe aspecte/momente/întâmplări din trecut care trebuie „lămurite”, în același „spirit” european. Dar….nu numai din partea unora! Dacă…tot suntem „parte” din U.E.
Este o provocare la care …„unii”, bine „postați”, răspund după propria – oare? – lor conștiință?
Alții, nu sunt „ascultați”, deoarece provin din „areale mărginașe” și au „greșit” -prin înaintași, că au „pătruns” intra-muros!
O provocare la dialog, la „sinceritate” în descifrarea meandrelor trecutului, pentru a defini prezentul și mai ales….viitorul!
Cu încredere în „descifrarea” corectă a „….”!
Domnilor, nu invinuieste nimeni pe cei veniti in Transilvania chemati, momiti sau alungati de unde au venit. Fiecare are istoria si motivele personale justificate. Dar este firesc, ca cineva care nu are legatura din stramosi cu pamantul, sa nu aiba acelasi respect fata de istorie, ca bastinasii. Chiar din acest motiv ar trebui propagata istoria corecta fara resentimente.
Stimate Vali – Unul dintre cei 7.400.000: „Nationalismul nu se confundă nici cu Dictatura, nici cu Șovinismul sau Iredentismul.” Adevarat. Dar haide sa nu folosim cuvantul nationalism, caci el inseamna intotdeauna nu numai apararea ci si tinerea la distanta a celorlalte culturi care ne sunt ostile. Eu asi favoriza patriotismul. (In sensul pozitiv al cuvantului.) Fara a pune propria cultura deasupra celorlalte.
Bistrița este splendidă! Industria ei a fost rasă, iar acum, oamenii lucrează pe salar minim pe economie, la Leoni, de o manieră care îi poartă pe destui la spitalul de psihiatrie. Firește, câștigul germanilor este foarte convenabil.
Parte din pădurile Bistriței sunt tocit ajutoare sinistate de Austria. Corecții austrieci care trimit ajutoare sinistraților în inundațiile pe carele provoacă tăind pădurile.
În Bistrița s-au plantat două statui care arată ca și cele proletcultiste.
Și totuși, România nu este primită în Schengen de Germania, o rușine pentru țara care câștigă enorm vânzându-și produsele în țara noastră.
O fi d-l Franchy fericit de Bistrița, dar bistrițenii sunt umiliți de cooperarea germană cu Primăriea mancurdă.
Omul are o parere si si-o spune, tot asa cum voi aveti la randul vostru o parere si o spuneti. Spre deosebire de Franchy, domniile voastre ii egalati nu numai parerea, ci si persoana cu 0, fiind evident mai destepti, mai pregatiti, iar parerile voastre mai bune, pentru ca-s ale voastre. Doar se stie, oricare roman verde e bun si de prim-ministru, si de director de fabrica de avioane supersonice, si de mitropolit, si de antrenor al echipei nationale de fotbal, e bun la toate si stie sa faca orice. Ascultati-i pe romanasii nostri cum critica si dau sfaturi cu spume la gura si va va fi clar ca au toate solutiile, pentru indiferent ce. Totusi, multora ar fi riscant sa li se dea un card de gaste pe mana, sa le duca la pascut… Nu s-ar descurca.
Există un gen de prostie pe care numai românul o are… Modul acesta de a pune problema este greșită din toate punctele de vedere… Printre altele, ceea ce se poate înțelege este că numai avem voie sau ar fi cumva imoral să ne exprimăm un punct de vedere, ceea ce ține de o mentalitate de dinainte de ’89…
Interesant cum doar romanii au idei preconcepute compatibile perioadei dinainte de 1989.
Dar nemtii?
Mergi in germania si spune ca esti din Romania si danemarca!
Nu ai nici o sansa ca si roman!
Atunci cine-i om si cine-i caine?
Sunt dispus să discut faţă în faţă cu cei ce comentează critic interviul, despre „adevărul istoric“ din Evul Mediu, din anii 1940 – 1945, din perioada comunistă şi din zilele de azi.
O rog pe doamna Cristiana Sabău să mijlocească o întâlnire chiar la sediul redacţiei cu acesţi domni când voi reveni la Bistriţa. Salut cu respect pe toţi care vor veni sa discutăm despre „adevărul istoric“.
Adevărul istoric este pus pe tarabă, discutat, negociat, comentat.
Domnul Franchy revine la Bistrita de cele mai multe ori pe perioada unui fest, targ sau a unei aniversari. E normal ca orasul sa arate (mai) bine.
Eu unul as vrea mult mai mult.
Doamna Cristiana, vă mulțumesc încă o dată pentru faptul că ați readus în discuție satul Dorolea! Sincer, mi-aş dori foarte mult să am ocazia de a discuta cu dl. dr. Franchy câteva aspecte legate de acest sat, însă nu ştiu unde l-aş putea întâlni… Poate îmi dați un indiciu…
Mulțumesc!
Nu sunt din Bistrita si nici n-am fost niciodata acolo. Ce ma uimeste in mod pozitiv, este ingaduinta, cu care primarii bistriteni accepta trecutul si nu-l naega. Mai mult ma bucura faptul, ca legatura dintre sasii plecati si Bistrita „lor” actuala este atat de profunda si prietenoasa. Critica fata politicienilor locali este cu siguranta fondata. Daca asi locui acolo, sunt sigur ca m-ar deranja cel putin atat cat pe postacii de mai sus. O explicatie pentru comportamentul primarilor ar fi cea care este valabila oriunde in politica: Daca ai probleme pe plan local, incearca sa te profilezi pe plan extern.
Ceea ce priveste nationalismul, asi sfatui pe fiecare roman sa accepte, ca romania nu este un stat omogen, ci o multitudine de nationalitati si statul creat nu are mai nimic de-a face cu geografia vorbitorilor de limba romana. Incetati sa repetati „istoria” comunistilor, si a celor care au scris istoria in secolul 19-20 cu scopul de a da romanilor o identitate nationala. Nu mai instalati lupoaica in orase, care au fost cladite de germani, unguri, evrei… In momentul in care acceptati ca aceasta multitudine si diversitate este avantajul vostru major in lume si va ajuta sa va adaptati oriunde pe lume sau sa primiti pe oricine in tara cu bratele deschise si mai ales cu mintea deschisa, veti termina cu nationalismul sovinist.
Sigur, sasii s-au ingradit in orasele lor si n-au lasat pe altii sa intre in bresle. Si asta este un fel de sovinism, de nationalism. Dar astea sunt problemele din evul mediu. Cine cunoaste istoria, va recunoaste, ca o parte nu prea mica pentru decizia unirii Transilvaniei cu tara romaneasca, le apartine sasilor care au votat pentru aceasta varianta impotriva ungariei.
Nu vrea nimeni dintre sasi ceva, care sa fie impotriva dorintei legitime a identificarii romanilor cu orasele sasesti din transilvania. Dar nu pervertiti istoria. Timpurile acestea au trecut de mult. Ma enervez de nespus, cand ghidul turistic duce turisti prin orasele si mai ales prin cetatiile cladite incontestabil de sasi, si povesteste numai minciuni in sensul ca romanii au construit cetatea. Asta dovedeste numai complexul de inferioritate. Lasati povestile de adormit copii cu dacii si romanii. Sunt destui istorici romani care spun pe fata ca astea sunt lucruri care au fost tiparite in manualele de istorie la comanda comunistilor.
Eu le spun prietenilor si colegilor din vest, ca romania si mai ales transilvania este un model de convietuire cu toate religiile si nationalitatile, care ar fi model de toleranta pentru mai toata europa. Asta ar fi scopul care trebuie urmarit, si nu un stat omogen roman de fantezie. Fiti mandrii de cei care au plecat „de buna voie” sau au fost alungati din Bistrita „voastra”, si totusi vin inapoi si vor pur si simplu sa va fie aproape, sa va ajute sa va dezvoltati si sa construieasca o punte majora spre vest.
Bună ziua Domnilor.
Trimiteți-mi vă rog o adresă de mail pentru că am câteva adevăruri izbitoare de transmis.
Vă salut cu stimă,Gh. Jitaru