De ce ne bagă partidele pe gât tot felul de ”circari”

Sunt total de acord cu cititorul care a scris că Sergiu Vitalian Vaida este „un circar ieftin ce a făcut şi continuă să facă mari deservicii culturii autentice şi satului românesc”. Slavă Domnului că fiica sau Dumnezeu i-au deschis mintea să nu vină să candideze în Bistriţa-Năsăud. Mă gândesc că l-ar fi votat nişte încuiaţi la minte, că avem destui, şi ne trezeam cu el senator.

Am avut ocazia să-l văd în 2012, la precedenta campanie electorală când a defilat cu PDL, pardon ARD, prin tot judeţul. Mi-era mie ruşine de ce auzeam din gura lui. E drept că, dacă mă uitam în sală, vedeam nişte feţe în extaz, dovadă că ne-am întors vertiginos în comuna primitivă. De votul acelor extaziaţi m-am temut şi atunci şi mă tem şi azi, o turmă uşor de controlat.

Ahtiate să câştige cu orice preţ voturile gloatei, partidele astea sinistre din care au fugit sau pe care le-au ocolit toţi oamenii capabili, vin acum să ne propună tot felul de caricaturi pe post de „mari surprize”. Aduc actori pe care îi pun să joace rolul primarilor şi animatori care dau dedicaţii pe la televizor pe care îi vor senatori. „Cai de circ”, vorba lui Constantin Noica. Din moment ce nu ai nici „cai de tracţiune” (adică oameni normali), că „de curse” (adică elite) nu mai are rost să pomenim, sunt buni şi circarii să facă show, să prostească mulţimea, să-i spună glume deocheate şi să aducă voturi la partid. Sfinte Dumnezeule, când vom scăpa oare de aceste „grupuri mafiote organizate intitulate partide” cum bine zicea Ştefan Popa Popa’S?

Chiar nimeni nu vrea să mai înţeleagă pe lumea asta rostul unui parlamentar? E acela să facă legi bune, să le corecteze pe cele strâmbe. Nu trimitem în Camera Deputaţilor şi Senat să ia câte 20.000 de lei lunar nici figuranţi într-o piesă expirată, nici „Rapangaliţa”, şi nici băieţi care să se dea de două ori pe săptămână cu avionul până la Bucureşti şi cam de două trei ori pe an până la Bruxelles, moca, pe banii noştri să-şi mai cumpere nişte ţoale de firmă din mall. Ar trebui să trimitem oameni care să înţeleagă nevoile actuale ale societăţii în care trăim, să aibă suficientă experienţă de viaţă şi profesională ca să poată îndrepta lucrurile strâmbe, care să aibă şi alte scopuri decât propria bunăstare.

Nu ştiu cum naiba se face că toţi amărâţii care au ajuns în Parlament, ei stând pe la părinţi înainte neavând unde, şi-au făcut casă în patru ani, şi-au cumpărat maşini, şi-au aranjat nevestele (mari doamne prin instituţii), se plimbă mai nou la Bruxelles ca noi pe la Kaufland. Nu îi recomandă absolut nimic pentru calitatea de parlamentar, dovadă că nici nu au făcut nimic în patru ani, dar totuşi îi regăsim din nou pe liste, ţanţoşi, ridicaţi pe vârfuri ca Emil Boc, să pară înalţi şi importanţi.

Firesc ar fi să-i votăm, nu? Oamenii şi-au luat credite de sute de mii de euro, cu ce să le plătească dacă nu din indemnizaţia de parlamentar? Unde să lucreze ei din decembrie, ce să facă acasă, dimineaţa, când se trezesc, unde să se ducă dacă nu la aeroport, la Cluj? Majoritatea celor care fac politică nu au nicio profesie şi, când în sfârşit şi-au găsit una, noi să nu-i ajutăm pe „săracii”?

Penibilă „marea surpriză” pe care ne-o pregătea ALDE, absolut ruşinoase listele cu care se pregătesc să vină în faţa noastră partidele. Am văzut cât s-au chinuit cei de la PMP să-şi scrie singuri comentarii laudative ca să dea impresia că a picat tot judeţul pe spate de admiraţie când i-a văzut când nu-i păsa nimănui de no name-urile din poză.

M-am uitat şi la lista PSD. Cu excepţia doamnei deputat Doina Pană, restul nu ar avea ce căuta în tabloul respectiv, mai ales doamna aceea care a pus pe ea o perdea pentru fotografia de grup. Dacă PSD nu a găsit alt cap de listă mai bun decât un trădător al altui partid care a declarat că el a fost ales să fie doar la „putere”, iar pe locul doi la Cameră l-a pus pe un domn Goe, chiar mi se pare insultător la adresa electoratului. Dânsul a pierdut ruşinos alegerile în oraşul lui natal după ce a plâns mult şi bine în poala bunicii, iar acum, ca să nu rămână fără job, Mam Mare, Mamiţica şi Tanti Miţa îl trimit în Parlament? Despre tineri nu vorbesc pentru că nu îi cunosc. Mai întâi să facă ceva notabil la ei, pe casa scării, şi abia apoi să se ducă, precum eroii, să salveze ţara. Altfel, există riscul să nu nimerească îmbarcarea la aeroport. Ce ne facem atunci cu tinereţea lor, mergem să le facem check in să-i ajutăm?

Despre listele PNL făcute şi refăcute chiar nu mai am nimic de zis. Mi-au pierit vorbele când l-am văzut pe Vasile Marc printre primii la Camera Deputaţilor. Fostul PSD-ist, care a trădat de dragul jilţurilor de la ISJ, să ajungă acum mare liberal cu drept de revendicare a poziţiilor cheie? Greţos! Liberalii ar trebui să ştie că atunci când arunci un măr stricat în lada cu mere ţi se putrezesc şi restul.

Una peste alta, „cu Sergiu” sau fără Sergiu, oferta partidelor pentru parlamentare e cât se poate de jalnică şi denotă faptul că unii mari sau mici şefi de partide ar trebui să se cam lase de această îndeletnicire. E cât se poate de clar că fie nu se pricep, fie au contaminat atât de mult cu prezenţa lor aceste organizaţii încât oamenii cu adevărat valoroşi nu numai că nu vin spre partide, dar fug cât văd cu ochii de ele, îngreţoşaţi, iar noi, restul, chiar nu avem pe cine vota. Dacă nu suntem în stare să trimitem la Bucureşti nişte oameni serioşi, bine pregătiţi, cu care să nu ne fie ruşine, eu zic mai bine să stăm liniştiţi că poate ne mai alegem cu un George Pruteanu. Măcar de la el am învăţat ceva: limba română corectă!