Timp de gândire

Despre răzvrătire

Trăim vremuri în care ura şi răzvrătirea împotriva conducătorilor sunt din nou la modă. Îi vrem mereu jos, convinşi fiind că vor veni alţii mai buni în locul lor. În timp, se dovedeşte că nimeni nu este suficient de bun ca să ne mulţumească. De ce s-a ajuns aici? Poate şi pentru că, deşi pretindem că suntem un popor credincios, nici noi, nici conducătorii noştri nu suntem preocupaţi să facem ceea ce este corect, facem doar ceea ce vrem.

La întrebarea „Vrei să fie suspendat Traian Băsescu?”, eu nu am în acest moment un răspuns. Aş putea să dau argumente şi pro, şi contra. În favoarea suspendării aş opta fiindcă m-am săturat de firea conflictuală a acestui om, îmi displace că a spus multe lucruri înainte să fie votat şi a făcut altele după ce a fost ales. Împotriva suspendării aş fi fiindcă Traian Băsescu a fost ales preşedintele acestei ţări şi, fie că ne convine, fie că nu, acest om reprezintă o autoritate care are un mandat de dus până la capăt. Noi l-am ales. Respingerea autorităţii echivalează cu răzvrătirea.

Pe mine personal mă interesează dimensiunea morală a ceea ce urmează să se întâmple, iar atunci când nu am răspunsuri le caut în cărţi. Şi am găsit câteva într-o carte despre atitudine scrisă de James MacDonald. Autorul spune aşa: „Răzvrătirea împotriva autorităţii de drept scoate la iveală respingerea ascunsă a autorităţii lui Dumnezeu care are consecinţe devastatoare asupra noastră”. Şi tot el citează un paragraf din Romani 13 în care sunt menţionate „stăpânirile” stabilite de Dumnezeu. Care sunt acestea? Guvernarea pământească, conducerea bisericii, soţii în cămin ca lideri ai familiei, părinţii ca lideri ai copiilor, şefii de la serviciu şi cei care au grade mai mari decât noi, sistemul justiţiar. În momentul în care alegem să ne răzvrătim împotriva lor nu avem nici pe departe o atitudine corectă şi creştină. Sursele răzvrătirii sunt: invidia, iluzia, nerecunoştinţa, încăpăţânarea, dezamăgirea şi neîncrederea, toate indicii că nu suntem aproape de Dumnezeu, ci foarte departe.

Autorul spune că în orice inimă umană există înclinaţia spre răzvrătire, dar majoritatea răzvrătirilor se bazează pe adevăruri spuse pe jumătate. În cazul răzvrătirii politicienilor împotriva lui Traian Băsescu de asemenea sunt adevăruri spuse pe jumătate şi rămâne la latitudinea noastră să apreciem dacă vrem şi putem să vedem adevărul în întregimea lui sau doar jumătate din el.

Dacă începem să căutăm sursele răzvrării politicienilor folosind indiciile deja anunţate, vom găsi că unii îl invidiază pe şeful statului şi vor să îi ia locul. Alţii trăiesc iluzionându-se că vor face lucrurile mai bine dacă ar ocupa poziţia lui. Încăpăţânarea unora de a dovedi că totul poate fi răsturnat într-o săptămână e o altă sursă a acestui demers de suspendare a şefului statului după care vin dezamăgirea poporului şi neîncrederea lui în el, evidente în ultima perioadă.

În plus, mai spune MacDonald, răzvrătirea e o „boală contagioasă”, „o rădăcină care va întina mulţi oameni”. Deja putem lesne observa că s-au format două tabere, unii care ţin cu răzvrătiţii, alţii care stau de partea cealaltă. Toţi se urăsc. Poate că nu ne dăm seama de consecinţele răzvrătirii fiind vorba de o autoritate uneori îndepărtată de noi cum e preşedintele ţării. E mai simplu să vizualizăm, de exemplu, ce efecte are răzvrătirea în familie şi societate, atunci când copiii nu mai ascultă de părinţi sau subalternii de şefi. Se întâmplă ca unii să o ia pe căi greşite, iar alţii să se însingureze fiind respinşi de comunitate. În urma răzvrătirii apar întotdeauna consecinţe care lasă urme pe noi, ca indivizi, dar şi ca popor.

Care este alternativa? Supunerea! Ce înseamnă ea? „Supunerea” este un termen militar care înseamnă „a te aşeza în poziţie faţă de autoritatea rânduită”. Supunerea este o alegere, nu de sus în jos, ci de jos în sus. Dacă suntem în poziţia celui care trebuie să se supună aceasta este o alegere a noastră. Versetele 13 şi 14 din 1 Petru spun că trebuie să ne supunem „oricărei instituţii omeneşti, fie împăratului ca stăpânitor, fie guvernatorilor trimişi (de împărat)”, iar versetul 17 „să-i cinstim pe toţi oamenii”. În versetul 18 găsim următorul îndemn: „Slujitorilor, fiţi supuşi stăpânilor voştri”. „Contextul modern pentru această situaţie este locul de muncă. Fă ce îţi cere şeful chiar dacă nu este un şef prea bun”, explică MacDonald.

Nicio autoritate nu e desăvârşită. Ştim acest lucru cu toţii. Putem alege însă ca, în scurta noastră viaţă pe pământ, să facem lucruri corecte chiar şi atunci când stăpânii noştri sunt nedrepţi. Nu ne împiedică nimeni să fim oneşti, generoşi, buni cu ceilalţi, recunoscători pentru puţin. Nimeni nu a avut de înfruntat vreo pedeapsă pentru astfel de aspiraţii. În ce-i priveşte pe conducătorii noştri, buni, răi cum sunt, să nu uităm niciodată că noi i-am ales, unii mergând la vot, alţii preferând să stea acasă. Dacă nu ne plac, altădată să alegem mai bine.

Cristiana Sabău

12 comentarii

  • Cum sa se vrea sa se face ceva bine in tara asta , cind toti vin la putere nu sa faca ceva ptr tara asta , ci asa ca sa traiasca ei bine si neamurile lor , asa ca e mai greu sa scapi tara de hoti cind , hotii sunt pusi si paznici in acelasi timp , si pe o parte zic ca apara asa zisa demo_cratie , pe alta , nu mai stiu cum sa indese in desaga , ca vorba aia , 4 ani ai sigur la putere pe urma , fie ce o fi , dupa noi potopul !!
    Asa ca sa nu va mire daca se merge din rau in mai rau , caci pina nu se vor pune pe toate posturile , oameni de valoarea reala , si specialisti recunoscuti de breasla respectiva , si se pun tot asa pe criterii politce , tot aceasi rezultanta are Romania !!!
    Daca ar fi dupa mine , credeti-ma ca mai mult de jumate din toti politicienii ultimilor 22 ani , ar ajunge dupa grati linga Nastase , ptr subminarea economiei de stat , si “Genocid” si averile ar fi luate , ca uite mor oamenii pe capete , dupa ce au muncit 50 ani , au ajuns la pensie si fac foamea , si nu au bani de medicamente , in timp ce politicienii astia atirnati la bugetul statului ca si capusele , nu mai pot de grasi si ne sfideaza pe toti , in nas !!
    Asta daca ar fi dupa mine , [dar n-o sa fie niciodata] .sau cine stie ……In 1 an garantez ca faceam curatenie generala !! poate si mai putin !!!
    Raspunde

  • Cred ca nu il citisesi pe acest MacDonald cand ii incurajai prin articolele tale pe „razvratitii” care tipau zi de zi in fata Prefecturii si cand cu ura proletara ii infierai pe cei de la conducerea de atunci, fara sa le gasesti vreo circumstanta atenuanta, cat de mica. Foarte interesant cum ai intors-o spre un fel de linie de mijloc, foarte morala, invocand Biblia. Nu suntem prosti.

  • Am banuit ca nu e vorba de un citat din parintele hamburgerilor totusi pomenitul nu e chiar ultima instanta in materie de drept constitutional. Pentru contrapondere cateva repere mai jos:

    – În dreptul constituţional este fundamentat principiul potrivit căruia poporul este în drept să se revolte împotriva samavolniciei celor aflaţi la guvernarea statului. Se consideră că acest principiu a fost pentru prima dată enunţat în Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului adoptată de Adunarea Naţională (Consti¬tuantă) a Franţei la 26 august 1789 şi inclusă ca Preambul în Constituţia din 1791. Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului adoptată în 1793 depăşeşte spiritul revoluţionar al Declaraţiei din 1789, întrucât nu se limitează la recunoaşterea „dreptului la rezistenţă împotriva opresiunii”, enunţat în art. 33, ci consfinţeşte „dreptul la insurecţie” al poporului (art. 35).
    – În istoria constituţională se consideră că fundamentarea moral-politică a revoltei populare împotriva opresiunii datează încă din perioada preconstituţională (prerevoluţionară) a coloniilor americane. Astfel art. 6 din Declaraţia drepturilor adoptată în Maryland, la 5 octombrie 1767, prevede că „doctrina non-rezistenţei la puterea arbitrară şi la opresiune este absurdă, servilă şi distructivă a binelui şi fericirii Umanităţii”.

  • Va trebui să avem înțelepciunea de a separa instituțiile de oameni. Când regulile instituțiilor sunt clare, șansa de a greși a celor care le conduc scade semnificativ.
    Oamenii din fruntea lor le pot eficientiza, dacă nu reușesc asta, există instrumente pentru a-i schimba.

  • Am SI eu o nedumerire,as vrea sa stiu ce rol au directorii politici din institutiile statului,au dat jos vechii directori care faceau parte din PDL,iar acum vor veni pe aceleasi posturi oameni din PSD,parerea mea e ca se face risipa de bani,pt ca un salariu al unui director acopera salariile catorva muncitori care chiar muncesc,pe bani putini,bineinteles,ce poate sa stie un agronom cu ce se mananca posta(dau si eu un exemplu)

  • Stiti cate ceva, oricum e o eterna dezbatere: Romania republica parlamentara sau semi-prezidentiala?
    Problema ce doare in acest moment nu-i asta… e separatia puterilor in stat, anihilata de abuzurile de putere discretionara ce poate fi constatate si de pe Luna. Mai mult, voturile din Parlamentul Romaniei din campania actuala de destabilizare a institutiilor statului de drept, se tranzactioneaza pe milioane de euro, miza fiind mult mai mare decat suspendarea presedintelui, respectiv, punerea cu botul pe labe a justitiei, a independentei acesteia. Adeca, cum mama dreaq-ului, au astia voie sa ne condamne pe noi, fii cei mai iubiti ai poporului, alesii de alesi? Pai, daca i s-o intamplat marelui Nastase?
    Ganditi-va numai cate procese de coruptie la nivel inalt sunt pe rolul instantelor in diferite etape. Ori, decat sa isi piarda libertatea de a fi corupti in continuare, la nivel inalt, prefera sa cumpere, cu sume ridicole pentru ei, votul reprezentantilor poporului in cea mai sacra institutie a democratiei, care, nu-i asa, are toate drepturile conferite de mama constitutie sa taie si sa spanzure, indiferent pe cine si cum.
    Mi-e rusine cu o asemenea democratie.
    Iar lucrurile se precipita in sectorul economico-financiar… leul zburda in jos, somajul creste vara, deficitul bugetar se va mari pe seama faptului ca ne imprumutam la dobanzi mai mari pentru a se reusi plata pensiilor si salariilor bugetarilor.
    Iar toata nebunia asta va fi platita de catre fiecare cetatean simplu al acestei tari… si pretul creste proportional cu ea.

  • Doamna Cristiana Sabau, oare prin modul fatis in care faceti politica USL nu sunteti un factor de URA SI RAZVRATIRE? Chiar si acum cand vedeti ce se intampla in asta frumoasa tara, tot o dati cu USL-ul? Nu luati in seama presa straina?
    Imi pare rau ca talentul dumnevoastra (pe care il apreciez-sincer!) nu este in slujba unei cauze mai bune!
    Poate ziarul ar trebui sa se numeasca USLtimponlin!
    Va doresc impartiala si echidistanta!
    In principiu sunteti o femeie frumoasa si desteapta, asa ca va astept in lumea reala!

    • Bună ziua, mulţumesc pentru complimente. În privinţa altor aspecte pe care le-aţi scris, mi-e teamă că ori nu m-am exprimat suficient de clar, ori nu aţi înţeles dumneavoastră mesajul acestui text, dezavuat deja de multe persoane care fac parte din USL sau solidarizează cu ea, dovadă că nu le este pe plac.
      Eu nu fac aici politica nimănui. Nu voi putea scrie niciodată după dictare. Nu pot scrie editoriale pe teme pe care mi le sugerează alţii. Efectiv nu pot, am chiar un soi de rezistenţă la ce vor alţii să fac. Scriu doar lucruri care mă preocupă fără să mă gândesc dacă mulţimile sunt de acord cu mine.
      Nu cu foarte mult timp în urmă, vorbeam cu nişte prieteni despre lumea aceasta pe care am asemănat-o de comun acord cu un fluviu murdar, plin cu buşteni, care curge cu viteză la vale. Dacă te duci să înoţi în el, iei un buştean în cap, inevitabil. Eu încerc, în măsura puterilor mele, să mă feresc de fluviul acesta chiar dacă ceea ce fac sau spun e nepopular şi uneori de neînţeles.

  • Un îndem la meditaţie şi pondere în acţiune, este binevenit în aceste zile agitate. Aceasta este politica acestui ziar, şi sper că aşa va rămâne. Înţelepciunea populară spune că omul sfinţeşte locul. Institutia cu o mare credibilitate, biserica, poate fi pângărită de oameni fără chemare şi har. La fel şi instituţia prezidenţială poate mobiliza energiile înspre binele ţării, dar nu cu un preşedinte ce işi numeşte ţara de second hand. Un comentariu anonim cere echidistanţă. Faţa de ura şi compasine, sau adevar şi minciună, nu poţi fi echidistant. Lumea reala a indivizilor fără nume, va câştiga demnitate citind acest ziar şi vor semna cu nume real.

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.