Despre răzvrătire

La întrebarea „Vrei să fie suspendat Traian Băsescu?”, eu nu am în acest moment un răspuns. Aş putea să dau argumente şi pro, şi contra. În favoarea suspendării aş opta fiindcă m-am săturat de firea conflictuală a acestui om, îmi displace că a spus multe lucruri înainte să fie votat şi a făcut altele după ce a fost ales. Împotriva suspendării aş fi fiindcă Traian Băsescu a fost ales preşedintele acestei ţări şi, fie că ne convine, fie că nu, acest om reprezintă o autoritate care are un mandat de dus până la capăt. Noi l-am ales. Respingerea autorităţii echivalează cu răzvrătirea.

Pe mine personal mă interesează dimensiunea morală a ceea ce urmează să se întâmple, iar atunci când nu am răspunsuri le caut în cărţi. Şi am găsit câteva într-o carte despre atitudine scrisă de James MacDonald. Autorul spune aşa: „Răzvrătirea împotriva autorităţii de drept scoate la iveală respingerea ascunsă a autorităţii lui Dumnezeu care are consecinţe devastatoare asupra noastră”. Şi tot el citează un paragraf din Romani 13 în care sunt menţionate „stăpânirile” stabilite de Dumnezeu. Care sunt acestea? Guvernarea pământească, conducerea bisericii, soţii în cămin ca lideri ai familiei, părinţii ca lideri ai copiilor, şefii de la serviciu şi cei care au grade mai mari decât noi, sistemul justiţiar. În momentul în care alegem să ne răzvrătim împotriva lor nu avem nici pe departe o atitudine corectă şi creştină. Sursele răzvrătirii sunt: invidia, iluzia, nerecunoştinţa, încăpăţânarea, dezamăgirea şi neîncrederea, toate indicii că nu suntem aproape de Dumnezeu, ci foarte departe.

Autorul spune că în orice inimă umană există înclinaţia spre răzvrătire, dar majoritatea răzvrătirilor se bazează pe adevăruri spuse pe jumătate. În cazul răzvrătirii politicienilor împotriva lui Traian Băsescu de asemenea sunt adevăruri spuse pe jumătate şi rămâne la latitudinea noastră să apreciem dacă vrem şi putem să vedem adevărul în întregimea lui sau doar jumătate din el.

Dacă începem să căutăm sursele răzvrării politicienilor folosind indiciile deja anunţate, vom găsi că unii îl invidiază pe şeful statului şi vor să îi ia locul. Alţii trăiesc iluzionându-se că vor face lucrurile mai bine dacă ar ocupa poziţia lui. Încăpăţânarea unora de a dovedi că totul poate fi răsturnat într-o săptămână e o altă sursă a acestui demers de suspendare a şefului statului după care vin dezamăgirea poporului şi neîncrederea lui în el, evidente în ultima perioadă.

În plus, mai spune MacDonald, răzvrătirea e o „boală contagioasă”, „o rădăcină care va întina mulţi oameni”. Deja putem lesne observa că s-au format două tabere, unii care ţin cu răzvrătiţii, alţii care stau de partea cealaltă. Toţi se urăsc. Poate că nu ne dăm seama de consecinţele răzvrătirii fiind vorba de o autoritate uneori îndepărtată de noi cum e preşedintele ţării. E mai simplu să vizualizăm, de exemplu, ce efecte are răzvrătirea în familie şi societate, atunci când copiii nu mai ascultă de părinţi sau subalternii de şefi. Se întâmplă ca unii să o ia pe căi greşite, iar alţii să se însingureze fiind respinşi de comunitate. În urma răzvrătirii apar întotdeauna consecinţe care lasă urme pe noi, ca indivizi, dar şi ca popor.

Care este alternativa? Supunerea! Ce înseamnă ea? „Supunerea” este un termen militar care înseamnă „a te aşeza în poziţie faţă de autoritatea rânduită”. Supunerea este o alegere, nu de sus în jos, ci de jos în sus. Dacă suntem în poziţia celui care trebuie să se supună aceasta este o alegere a noastră. Versetele 13 şi 14 din 1 Petru spun că trebuie să ne supunem „oricărei instituţii omeneşti, fie împăratului ca stăpânitor, fie guvernatorilor trimişi (de împărat)”, iar versetul 17 „să-i cinstim pe toţi oamenii”. În versetul 18 găsim următorul îndemn: „Slujitorilor, fiţi supuşi stăpânilor voştri”. „Contextul modern pentru această situaţie este locul de muncă. Fă ce îţi cere şeful chiar dacă nu este un şef prea bun”, explică MacDonald.

Nicio autoritate nu e desăvârşită. Ştim acest lucru cu toţii. Putem alege însă ca, în scurta noastră viaţă pe pământ, să facem lucruri corecte chiar şi atunci când stăpânii noştri sunt nedrepţi. Nu ne împiedică nimeni să fim oneşti, generoşi, buni cu ceilalţi, recunoscători pentru puţin. Nimeni nu a avut de înfruntat vreo pedeapsă pentru astfel de aspiraţii. În ce-i priveşte pe conducătorii noştri, buni, răi cum sunt, să nu uităm niciodată că noi i-am ales, unii mergând la vot, alţii preferând să stea acasă. Dacă nu ne plac, altădată să alegem mai bine.

Cristiana Sabău