(FOTO) Expoziția ”Avioane și aviatori în nord-estul Transilvaniei”, eveniment cultural realizat de Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud în colaborare cu asociaţiile ”Prospectorii Istoriei” şi ”Exploratorii Transilvaniei”, aduce în atenția publicului rămășițe de avioane care au zburat în această parte a Transilvaniei acum 75 de ani, descoperite de oameni pasionați de istorie care cercetează tertenul cu detectoare de metale.
Daniel Georgiu, IT-ist de profesie, a strâns de-a lungul timpului piese din avioanele prăbușite în județ, iar împreună cu cercetătorul George Marinescu, șeful Secției de Istorie-Arheologie, a deschis prima expoziție dedicată aviației și aeronauticii din istoria de 70 de ani a muzeului nostru.
”E o expoziție total inedită pentru muzeul din Bistrița. În istoria de 70 de ani a instituției este prima expoziție dedicată aviației și aeronauticii. Cu atât mai mult este interesantă expoziția cu cât se referă chiar la această zonă: nord-estul Transilvaniei, un spațiu care nu are o tradiție în aviație foarte cunoscută. Expoziția are ca punct principal anul 1944, mai precis sfârșitul lunii august și luna septembrie. După actul de la 1944, când România întoarce armele și se aliază cu puterile aliate, trupele germane se retrag înspre nord-vestul României, iar pentru a sprijini această retragere, retrag și forțele aeriene din România în trei aerodromurei improvizate în grabă. Două sunt în apropiere de Reghin, la Mociar (Solovăstru) și Leriu, iar unul la Budacu, în apropiere de Bistrița. Aceste aerodromuri au fost atacate de aviația americană, iar cele de lângă Reghin, complet distruse. Ca și punct de rezistență și de sprijinire a retragerii germane rămâne aerodromul de la Budacu. Iată că astfel pentru o lună de zile, aerodromul de la Budacu și zona Bistriței, au fost cele mai importante puncte ale aviației germane. Fiind o retragere în pripă, germanii au retras întreaga gamă de avioane de vânătoare tipice germane. Este interesant că românii, fiind aliați până în 1944 cu germanii, și avioanele românești erau germane, iar apoi au schimbat doar sigla și au pus-o pe cea românească pe ele. Erau avioane de vânătoare, transportoare, de bombardament, toate tipurile de aeronave germane sunt prezente, mai ales pe aerodromurile mai mari de la Mociar și Lueriu, dar și pe cel de la Budacu. S-au făcut descoperiri importante aici datorită coautorului acestei expoziții, Daniel Georgiu, și prietenilor săi care l-au însoțit în aceste expediții cu detectorul de metale. De exemple, pe aerodromul Mociar au fost identificate fragmente ale unor diferite tipuri de avioane. S-au putut urmări poveștile unor avioane distruse”, a spus cercetătorul George Marinescu.
El a dat ca exemplu povestea aviatorului Robert Davis care pilota un avion P51 Mustang, care a căzut în aceste lupte.
”Avionul a fost doborât de un german care a zburat de la Budacu la Petrilaca în județul Mureș. Prin detecție, Daniel Georgiu au reușit să identifice urme din acest avion, inclusiv ceasul pilotului, de asemenea fragmente din avion care au putut duce la identificarea exactă a tipului de avion pe care îl conducea pilotul american. Trebuie menționat că cele trei aerodromuri erau interconectate. Au fost șase aviatori germani care au plecat de la Budacu în apărarea colegilor lor de la Lueriu și Mociar, iar aviația americană i-a urmărit. Dintre cei șase, doar unul s-a mai întors. Unul a căzut chiar pe aerodromul de la Mociar și este înmormântat la Budacu de Jos. În prezent, rămășițele sale sunt lângă monumentul eroilor”, a mai spus George Marinescu.
El a menționat că, în afară de acest moment istoric, expoziția mai aduce publicului și informații despre avioane căzute în zona noastră: ”De exemplu, un avion comercial rusesc format din trei piloți și trei oameni din personal a căzut la Herina. Daniel Georgiu a găsit fragmente din avion și a putut identifica exact locul unde a căzut. Un alt avion german a căzut la Monor, altul la Andreneasa în județul Mureș. În expoziție, și muzeul a adus medalii, bancnote, iar pentru ca publicul să înțeleagă mai bine s-a decis completarea expoziției cu machete istorice făcute la scară. Dorința noastră nu a fost să facem simple replici de machete. Toate sunt personalizate, cu culorile pe care le aveau avioanele în perioada respectivă – în 1944 – acolo unde s-au cunoscut elementele s-au înscris numerele tipice pe avion, inclusiv poreclele pe care și le puneau piloții le-am înscris astfel încât să fie cât mai autentice replicile avioanelor. Momentul septembrie 1944 pentru Bistrița și aerodromul Budacu a reprezentat un punct foarte important pentru armata germană care a asigurat și evacuarea sașilor în această perioadă. Aviația germană a avut piloți extraordinar de bine pregătiți și doar implicarea puternică a americanilor în ultima parte a războiului și numărul mare al avioanelor rusești a făcut să piardă teren. Armata germană avea cele mai performante aparate din acea perioadă”, a mai spus George Marinescu.
La rândul lui, Daniel Georgiu a completat: ”Am descoperit în Herina un avion prăbușit în perioada interbelică, având o poveste dramatică, poveste ce apare într-o revistă a vremii. Mai avem un posibil accident aviatic din al Doilea Război Mondial sau chiar o prăbușire în urma unei lupte tot în zona Herina, la circa 1-2 km de zona unde s-a prăbușit avionul de pasageri. În perioada războiului au fost multe avioane care s-au prăbușit, piloții fiind recuperați de către săteni, nici măcar nu au ajuns să fie îngropați creștinește decât de săteni, nicidecum de armată. Lt. Robert Davis de la Petrilaca, implicat într-un eveniment dezastruos pentru aviația germană în al Doilea Război Mondial, a fost îngropat la 10 metri de epava avionului, unde a rămas cadavrul lui până în 1947. Zona unde s-a prăbușit lt. Davis era cunoscută colegilor mei de la Mureș. Punând mâna pe piesele atât de contorsionate, ne-am dat seama că impactul a fost nimicitor. Cadavrul lui a fost recuperat de armata americană”, a spus el.
În ce privește aerodromul Budacu, Daniel Georgiu spune că locul a fost ales în grabă. ”După 23 august, aviația a fost nevoită să se mute în Transilvania rapid. Aceste trei aerodromuri- Budac, Mociar și Lueriu – au fost amenajate în grabă și nici măcar nu aveau antiaeriană. Americanii au aflat de această situație și au început preludiul pentru atacul româno-sovietic. Pe Budac, vorbim despre experții aviației germane, Flotila 52, Escadrila 5 și 6, grupa 2, unde era cunoscutul pilot și as al aviației germane căpitanul Helmut Lipfert. Tot aici era și Otto Fonnekold, care a fost ucis de un glonț american la aterizare pe aerodromul Budacu, iar cadavrul lui nu a fost recuperat. Inițial, a fost înmormântat în cimitirul săsesc din Budacu de Jos, iar după 1947 a fost reînhumat lângă monumentul eroilor care se află chiar în centrul satului Budacu de Jos. Era un as al aviației și un foarte bun prieten al lui Helmut Lipfert care, chiar în cartea lui, deplânge moartea prietenului său și chiar o descrie”, a explicat Daniel Georgiu.
Potrivit acestuia, în expoziția deschisă la Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud, sunt doar o parte din piesele găsite.
”Nu putem spune că avem un avion complet, ci resturi după atacul american. Mai sunt multe de descoperit. Piesele sunt doar o parte a poveștii, noi încercăm să le dăm importanță prin acestepovești și să descoperim ce s-a întâmplat în zona respectivă. E important de vizitat expoziția pentru ca oamenii să înțeleagă cât de agitată era zona la câțiva kilometri de Bistrița, iar puterea ucigătoare a Escadrilei 5 și 6 din Flotila 52 a fost foarte puternică. Ei au participat inclusiv la suportul aerian Câmpia Turzii, Cluj-Napoca, Reghin și Târgu Mureș. Ultima flotilă a plecat în 10 octombrie de pe aerodromul Budacu, iar deja în 12 sunt rușii sunt în Bistrița. Germanii au rămas până în ultimul moment, dar erau într-un asediu continuu al artileriei rusești care era la Șieu. Marginele aerodromului erau bombardate constant. Ne putem da seama că am avut istorie aviatică, Partea bună a fost că Escadrila 52 a avut și misiunea de a proteja refugiații sași care au început de la 1 septembrie să părăsească zona spre Moisei. Toate aceste convoaie au fost protejate de avioanele de pe Budac. Totuși, cea mai performată aeronavă descoperită de noi este Mustang P51 nord-americană”, a mai spus Daniel Georgiu.
Detectoriștii de metale și-ar dori ca zona în care a funcționat aerodromul din Budacu să fie reconstituită așa cum s-a întâmplat în Ungaria, pentru că ar putea deveni un punct de atracție turistică, alături de Pădurea din Șesul Jelnei unde crește laleaua pestriță.
Să mai spunem că, prin intermediul expoziţiei organizatorii propun publicului interesat abordarea unui subiect fascinant, dar care din lipsă de informaţii a fost foarte puţin abordat pentru zona situată în nord-estul Transilvaniei.
În cadrul expoziției se prezintă evenimente petrecute în timpul celui de-al Doilea Război Mondial: povestea aerodromurilor militare de la Budac și Mociar, destinele unor aviatori de diverse naționalități și locurile identificate ale unor avioane prăbușite.
Expoziția este completată cu o gamă variată de machete istorice reprezentând principalele tipuri de avioane care au zburat în această parte a Transilvaniei acum 75 de ani.
Doru Marcatoru
Mulțumim pentru această lecție de istorie, mulțumim celor care fac asta doar din pasiune, fără interese materiale.
Terrence Popravak Jr
This is a very interesting exhibition and a very well-written and detailed article. Multumesc foarte mult to the exhibition teams/host and Ms. Sabau! It’s very nice to see that P-51 Mustang pilot 2nd Lt. Robert L. Davis is remembered.
FLORICA
Vreau să-i aduc la cunoștință d-lui Gheorghiu că prin anii 50-60 , în loc.Livezile funcționa un aerodrom Și chiar o școală de zbor cu piloți deosebiți.Tot în această perioadă au căzut aparate de zbor pe malurile râului din aceasta localitate.Poate aveți curiozitatea de a cerceta.