Inspectoratul Școlar Județean Bistrița-Năsăud a organizat o ședință ”altfel”, la care au participat 88 de directori și directori adjuncți ai unităților de învățământ care au promovat concursul, pentru a fi învestiți cu un mandat de 4 ani.
Contractul de management educațional a fost dublat de un contract de valori, asumat de cele două părți, un legământ simbolic care reunește ambii parteneri în cea mai grea și nobilă misiune: cea de educator și creator de destine.
”Îndrăzneala de a recunoaște că muzica pe care o ascultați nu vă mai place, să fie preambulul unei opere pe care o veți crea, care va îmbogăți patrimoniul de valori al școlii și care va fi recunoscută peste ani și ani, de cei pe care i-ați modelat cu dăruire, credință și dragoste!”, a spus Aurelia Dan, inspector școlar general.
Pe pagina ei personală de facebook, Aurelia Dan a scris: ”Muzica, arta și managementul educational s-au împletit astăzi într-o ceremonie de învestire a directorilor care au promovat concursul în sesiunea septembrie-decembrie 2021. Sărbătorirea reușitei și bucuria (re) vederii au oferit participanților emoție, reflecție, inspirație. Felicitări celor 88 de directori și directori adjuncți pentru curajul de a schimba muzica”.
Aurelia Dan, inspector școlar general-respect pentru un alt management educational.
În învățământul actual bistrițean, cadrele didactice sunt evaluate în dani, deoarece pe-aici funcționăm, precum în artele marțiale, cu măgădani, coșcodani, șoldani, goldani și mundani. Gurile rele spun însă că situația asta n-o să dureze prea mult și că o să revenim cât de curând la cele zece categorii tradiționale ale para-boxului de amatori: strănepot, nepot, pană, pulpană, copană, cocoș, coș, zacuscă, muscă și moluscă. Așa că dv. puteți striga încă de pe acum, împreună cu fratele președintelui CJ: Trăiască afinii politici! Înscrieți-vă cât mai repede în partid și spuneți așa: La Bistrița învățământul moare, cu emblema între picioare.
Și doamna general, doctor în istorie, va răspunde, precum ofițerul lui Napoleon la Waterloo: Merde! Le garde meurt et ne se rend pas. Adică, transpus pe românește, învățământul moare, dar nu se predă. Așa că prusacii bistrițeni și saxonii grăbiți, să mai aștepte.
Că nu se predă, știm, deoarece ne-a informat hardăul de câmp. Numele de cod, Blücher. Înțelegem că este greu, dacă nu chiar imposibil, după vacanță.
Instituțiile publice, din dorința de a fi ”umane”, cad în dulcegării ce pot inspira derapaje.
O instituție a statului – oricare ar fi ea – trebuie să funcționeze după: legi, norme, proceduri, protocoale, fișe ale postului – ușor de verificat, controlat, raportat: ce se cere/ce se dă.
Fluturașii prieteniei dintre angajator și angajați, din dorința de a simula ”apropierea” și climatul favorabil, strică.
Amploaiații trebuie să știe: ce li se cere și ce li se dă.
Cu subiect și predicat, bine articulat.
Și ce se întâmplă dacă nu se întâmplă (să dea sau să primească ce trebuie).
Punct.