Vineri, la prânz, am trecut pe la expoziţia stradală a elevilor de la Liceul de Arte Plastice „Corneliu Baba”. Am stat de vorbă cu profesorii şi am ajuns, într-un final, la un grup de elevi care vindea produse ceramice. M-am prezentat şi am vrut să o întreb pe o elevă câte ceva despre lucrări. Nici nu am apucat să adresez întrebarea că o altă fată a început să râdă în hohote. Am oprit-o pe cea care îngâna nişte vorbe ca să o întreb pe cealaltă de ce râde. Nu a fost în stare să-mi răspundă. Başca au mai început să râdă şi altele de vizavi, aproape isteric. Le-am spus că atunci când râzi în prezenţa unei persoane care nu ştie de ce râzi înseamnă că râzi chiar de ea. Au încercat să se scuze că nu e aşa şi au luat-o din loc.
Altă viitoare artistă – sau Dumnezeu ştie ce va fi – a început să-mi răspundă la întrebări abia în momentul în care era cu spatele spre mine. Am rugat-o să se oprească, dar dădea ture ca o apucată în jurul altor colegi vociferând diverse răspunsuri ironice la întrebarea mea ca să le arate probabil cât de „deşteaptă” e. „Eu nu ştiu să vorbesc!”, ţipa la mine din când în când în bătaie de joc. În tot acest timp, continua să facă turele astea, iar colegii ei râdeau. Dacă mă uitam la mine din afară stând acolo, ca o idioată, cu microfonul în mână în mijlocul unor puştani batjocoritori, mi-aş fi dat două perechi de palme. Ingrată profesie mi-am ales. Cât de imbecilă să fiu să vreau să promovez asemenea specimene care nu numai că nu sunt capabile să înţeleagă că le vreau binele, ci îşi mai şi bat joc de munca mea? Şi uite că le-am promovat cu gândul că sunt doar nişte copii rebeli. Despre expoziţia lor am scris AICI. Nu am amintit o vorbă despre nesimţirea cu care m-am confruntat.
Am primit aseară fotografiile trimise de Andreea Maier care desigur că nu face parte din categoria celor cu care am discutat. Mi-a părut rău pentru că munca unor elevi care vor să devină artişti a fost efectiv călcată în picioare, dar în acelaşi timp mi-am amintit de toată întâmplarea de ieri. Sunt un ziarist care de ani promovez liceul de arte, merg la aproape toate expoziţiile elevilor. Mă prezint de fiecare dată când mă adresez cuiva necunoscut, fie el copil sau adult, întreb ce am de întrebat şi aproape de fiecare dată câte un mucos, fiindcă nu-i pot spune altfel, se trezeşte să facă pe deşteptul râzând aiurea, apucându-mi microfonul, întorcându-mi spatele. Pe unul nu l-am auzit să-mi spună politicos: „Îmi cer scuze. Nu doresc să vorbesc. Am emoţii”. Nu sunt monstru să nu înţeleg.
Fireşte că ştiu ce înseamnă adolescenţa. Am trăit-o şi eu ca toată lumea. Am avut derapajele mele ca orice copil, dar, cu toate acestea, nu mi-am permis niciodată să-mi bat joc de un adult. Cu toate că în epocă bătaia era ruptă din rai, totuşi nimeni nu mi-a aplicat corecţii fizice pentru ca să mă port decent şi civilizat cu alţii. Ştiam doar că „nu e frumos” să întorci spatele când cineva îţi vorbeşte, să saluţi cu mâinile în buzunar, să râzi fără ca el să ştie de ce râzi, etc. Probabil că mi-a fost inoculat lucrul acesta în cei 7 ani de acasă şi în următorii de şcoală. Îmi amintesc foarte bine că doamna învăţătoare şi apoi profesorii se ocupau efectiv de educaţia noastră, corectau comportamente, ne învăţau cum să ne adresăm, cum să stăm, cum să vorbim. Dacă familia nu ştia sau nu putea să te educe o făcea şcoala, lucru care astăzi, din păcate, nu cred că se mai întâmplă. Elevii cu care am intrat eu ieri în contact – de clasa a IX-a din câte mi-au spus, ceea ce înseamnă că ar trebui să aibă deja 7 ani de acasă plus încă opt de şcoală – păreau nişte sălbatici într-o pădure, creaturi care nu ştiu să se poarte în societate în relaţia cu alţi oameni. Le-aş scrie numele – dacă s-ar fi prezentat – ca să-i prindă ruşinea pe părinţii şi profesorii care se prefac probabil că îi educă. Nu doresc să pun o ştampilă pe o şcoală întreagă. Ar fi nedrept, dar vreau să trag la rândul meu un semnal de alarmă că nu poţi aştepta respect dacă nu eşti capabil să-l oferi. Nu are rost să te plângi că oraşul e plin de nesimţiţi care nu apreciază arta, când şcoala ta de arte e ocupată de ei.
Dacă mă întrebaţi pe mine care ar fi lista suspecţilor în cazul distrugerii creaţiilor de pe pasaj, aş începe chiar cu elevii nesimţiţi cu care am stat de vorbă. Îi văd în stare, în prostia şi răutatea lor, să-şi bată joc de lucrările propriilor colegi pentru că este evident pentru mine că ei nu au nimic artistic în sufletele lor. Un artist e sensibil, bucuros să poată vorbi despre arta lui, fiinţa lui e ca un izvor care dă pe afară, în timp ce un impostor e un suflet gol, plin cu răutate şi frustrare. Eu asta am văzut, în doar câteva secunde, în sufletele elevilor batjocoritori. Vă asigur că niciun trecător nu e capabil să rupă lucrări ale unor străini, doar răutatea şi frustrarea te împinge la astfel de gesturi. Răutatea neputinţei.
Încă o dată, dacă mai era nevoie, şcoala românească arată cât de incapabilă este să-i ajute pe copii să-şi descopere talentul şi vocaţia. Formă fără fond, şcoala românească trimite copii numai buni pentru o muncă de robot în zona artistică, a creaţiei, şi chinuie artişti pe la licee de matematică şi informatică. Toate acestea cu minunatul concurs al unor părinţi indolenţi care au un singur vis: cel mic să facă facultate, nu contează ce facultate, doar să aibă diplomă. Aşa îşi irosesc oamenii vieţile, chinuindu-se cu profesii care nu le plac şi reuşesc astfel să-şi infecteze propria viaţă, dar şi pe ale altora.
Dumnezeu când a făcut lumea nu a putut să o umple de oameni inteligenți, însă pentru cealaltă categorie s-au inventat diplomele. Trist este faptul că acele bucăți de hârtie le dă dreptul să educe și să învețe pe alții.
O școală plină de suplinitori și condusă de niște directori care sunt profesori de religie sau sport nu poate avea altfel de rezultate. Uitati-vă doamna jurnalist la ministrul educației și vedeți imaginea reală a şcolii românești.
Va rog sa nu judecati gresit! La Beclean este director de multi ani un profesor de sport si totul merge bine! Aveti anumite prejudecati!
DOMNUL PETRU SUNTETI DEPASIT SI POATE MAI ALES DE VARSTA.AM ZIS POATE☺
ce va mai mirati?
suntem o tara plina de „artisti”!
la scoala profesorii sunt niste veleitari, iar copiii sunt ai unor ignoranti crescuti si educati fortat pe vremea comunismului.
ce educatie ati fi vrut sa le dea, când nici macar ei n-au avut parte de asa ceva?
multi nu stiu sa scrie cu î din a, multi nu stiu rolul cratimei, nu mai vorbim de exprimare, iar cel putin jumatate nu sunt în stare sa completeze corect un CV, o cerere sau un mandat postal.
ce e si mai grav e ca multi nici nu stiu pe ce lume se afla, ca dovada ca suntem condusi de niste hoti care ne mint de un sfert de secol si ne arata din 4 în 4 ani niste margele colorate exact ca si colonialistii Americii.
Petru , sigur fugeai de la orele de sport! Mai bine taci daca nu stii despre ce vorbesti! In caz ca nu stii s-a bagat sportul ca proba la bac !
Expresia „forma fara fond“ descrie foarte bine ceea ce se întâmpla în aproape toate dimesiunile vietii contemporane. Fie ca e vorba de superficialitatea cu care sunt tratate problemele din familie, de la locul de munca si din societate. Atâta timp cât în familie rar îsi face cineva timp sa „antreneze“ copilul pentru viata si nu tot sa dea vina pe ceilalti pentru nereusitele lui, la scoala sunt valorosi doar cei performanti, în societate multi îsi fac loc „ cu coatele“, împingând la o partepe cei care le stau în cale, culegem ceea ce s-a semanat
Foarte adevărat ce spune articolul. Subscriu in totalitate. Îmi este milă efectiv de aceasta generație de tineri. Marea lor majoritate sunt niste needucați chiar dacă ei cred altceva. Si tb sa ne gândim ca ei sunt cei care vor tb sa ne plătească pensiile si sa ne îngrijească .
Și trebe sa te gândesti ca noi (aceasta generație) gândim diferit și poate nu stim cum sa ne purtam cu unii oamenii. Dar eu cred ca asta nu ii doar vina unui tânăr sau a unei profesoare / profesor.Eu cred ca ii vina comunității în care trăim. Și dacă un tânăr încearcă să facă ceva pentru oraș este criticat dur de toți ceilalți trecători.
Cum să fie vina comunităţii? E strict vina familiei şi a profesorilor. Ce am putea face noi, trecătorii, când un copil e necivilizat? Ce altceva mai mult am putea face decât părintele care stă cu el mai tot timpul sau şcoala unde-şi petrece 6-7 ore zilnic? Nu mai daţi vina pe norii de pe cer. Trecătorii sunt oameni cu probleme personale şi nu e treaba nimănui să educe copilul altuia, decât a celui care l-a adus pe lume şi a celui plătit cu salariu să fie educator. Restul sunt poveşti nenumitoare.
Am zis ca este vina trecătorilor ca : copii cei sub 10 ani învață să înjure de la oameni din oraș înainte să știe o rugăciune sau o poezie .
Și uni copii fumeaza din cauza ca au vazut pe părinți și ca societatea nu implementează anumite lucruri care sa cenzureze cat de mult alcoolul și țigările .
Asta este, doamna Cristiana:”” Rautatea neputintei”‘ dar si rautatea invidiei, ignorantei…Comportamentul acesta este din pacate, prelungirea neagra a ceea ce se intampla acum in societatea noastra: dezbinare, ura, superficialitate, impostura, veleitarism… Acesti tineri nu mai au timp sa citeasca,(multi, nici nu vor)unii dintre ei nici nu se gandesc mai departe de”‘maine”‘…Pentru multi dintre ei, istoria tarii este o necunoscuta! Nu au timp(net plus tel) sa caute repere, modele de conduita si reusita…Si multe altele… Cu respect, MNPop
Școala paralelă face parte din statul paralel. Este școala care își bate joc de tine și de tineri, cu inspectori, directori și profesori șpăgari, cu gradații de merit date, dacă se poate, doar pe nemerit, cu hârtii fără acoperire, cu fabrici de diplome de tot felul, cu absolvenți care nu știu face mai nimic. Acuma dumneavoastră socotiți dacă și în județul BN există, din întâmplare, așa ceva.
Felicitări,Cristiana Sabău pentru pertinența și profesionalismul de care dai dovadă în profesia ce o faci cu multă responsabilitate și rigoare ! Din păcate,asemenea oameni se găsesc din ce în ce mai rar . Și tot „ din păcate ”spun că majoritatea ziariștilor „sunt aduși de spate ”( gârboviți ) ” de țucăreala și servilismul de care dau dovadă față de cei din spectrul politic pe care îl deservesc . Suntem mândrii că la Bistrița se mai găsesc astfel de profesioniști care știu să înfrunte situațiile neplăcute ca aceasta la care se referă articolul : Felicitări ,încă o dată Cristiana !
Sunt eleva la Liceul de Arte ” Corneliu Baba” in clasa a 11-a B si am fost de fata la cele intamplate, ba mai mult am fost acea persoane care ” radea isteric ” . Prin acest comentariu doresc in primul rand sa imi cer scuze in numele meu si al liceului, doamnei Cristina daca s-a simtit jignita de aceasta intamplare si in al doilea rand doresc sa mentionez faptul ca dupa parerea mea acest articol este prea exagerat in legatura cu intamplarea. Si cu toate acestea imi pare rau pentru dumneavoastra dar sa aduceti o asa jignire asupra colegilor mei nu e mare lucru, insa pentru profesorii nostri care se chinuie sa ne invete si sa ne pregateasca drumul spre viitor sa stiti ca va inselati. Ca sa stiti si dumneavoastra, cu respect va spun noi NU am ras de dumneavoastra ci de o eleva la care i-ati luat interviu aceasta fiind o prietena de a noastra .. mare lucru . In opinia mea nu e corect sa faceti acest interviu fara cunostinta de cauza.
In legatura cu lucrarile noastre distruse sa stiti ca noi nu am putea sa ne batem joc de munca noastra oricat de lipsiti de educatie si de respect am fi , dar cei care ne vor raul ar putea sa faca acest lucru. Mi se pare o prostie sa ne acuzati pe netrept si din nou fara cunostinta de cauza.
Acum mi-am dat seama ce inseamna meseria de jurnalist, citind articolul dumneavoastra, inseamna rautate si minciuna , o meserie pe care eu nu mi-as alege-o. Daca ati merge la alte licee, credeti ca s-ar comporta mai frumos? Nu! Suntem adolescenti, majoritatea asa o sa reactioneze. Cu timpul toti o sa ne maturizam .Cum ar fi daca toti copiii ar fi ca niste ” robotei seriosi ” ? Nu ar mai avea nici un farmec.
Imi cer scuze pentru greselile de ortografie.
În primul rând, nu mă cheamă Cristina. În al doilea rând, eu nu am generalizat. Am spus clar la cine mă refer. Nu am dat nume fiindcă nu s-au prezentat. Altfel, le scriam, fii sigură. Nu cred că am jignit vreun profesor care îşi dace datoria de educator, iar a fi educator înseamnă nu doar să-ţi predai materia, ci să şlefuieşti caractere. Dacă nu aveţi astfel de dascăli, e destul de trist. Dacă vi se permite orice, e şi mai trist.
Aflu de la tine, dragă Andreea, că a fi adolescent înseamnă că ai voie să faci orice fiindcă eşti scuzat. Îmi spui lucrul acesta ca şi cum eu nu aş fi trecut prin respectiva etapă din viaţă. Am trecut – ce să vezi? – iar lecţia ta de viaţă e lipsită de sens pentru cineva mai în vârstă.
Mai aflu că, deşi nu ştii scrie (ai scris chiar tu că ai făcut greşeli de ortografie), te-ar fi tentat să fii jurnalist. Mă bucur că ai renunţat încă de pe acum. Cunoaşterea limbii tale materne e o condiţie esenţială să practici această meserie. Pentru că, dacă nu îţi cunoşti limba scrisă şi vorbită, nici nu ai cum să înţelegi ceva.
Nu în ultimul rând, dacă ai renunţat aşa de uşor la o meserie la care visai, e clar că nu e pentru tine. Când eşti pasionat de o anumită meserie îţi vezi de drum, indiferent de felul în care alţii fac această meserie. Tu, pasionata, o vei face mult mai bine.
Cred că mai ai un an şi ceva la dispoziţie să iei o decizie bună legată de viitorul tău. E ironic faptul că un simplu text te-a ajutat să-ţi dai seama de ce nu îţi place mai mult decât 7 ani de acasă şi 11 de liceu. Dar e şi o veste bună. Nu am scris degeaba. Măcar tu eşti mai bine orientată acum.
Fiind si eu elev stau si ma amuz citind pe de-o parte articolul si pe de alta parte citind comentariile . Aceleasi vesnice vaicareli ale persoanelor care nu mai pot ele de grija faptului ca astfel de „personaje” le vor plati lor pensia . In primul rand mi se pare logic si de bun simt ca in situatia data persoanele care se simt ofensate de faptul ca intr-un viitor apropiat sau indepartat o sa primeasca bani de la actuala generatie sa renunte la acesti bani. Va asigur ca n-o sa aiba nimeni nimic impotriva . Lasand la o parte acest lucru pot sa spun ca citesc articolele dumneavoastra cu mult patos si cu un zambet bine schitat pe obrazul pe care da ,fiind elev al generatiei acesteia drogate si pierdute , inca il mai detin. Inca de la articolele despre norii de fum de la Liviu am o oarecare simpatie pentru dumneavoastra pentru ca va straduiti in ceea ce faceti . Totusi uneori prea multa straduinta strica si duce la penibil. Sunt perfect de acord cu dumneavoastra , poate atitudinea elevilor din situatia data nu a fost cea mai potrivita , poate persoanele respective chiar au un an lipsa din „cei 7” dar hai sa ne oprim aici cu presupunerile . Inteleg ca v-ati simtit prost dar de aici si pana la a acuza elevii ca au ras de dumneavoastra sau de la a-i acuza ca si-au distrus propriile lucrari scuza-ti-ma ca va spun dar a-ti fi o autoare savuroasa de carti sf. Da sunt de acord , exista dobitoci in generatia asta , exista si copii fara bun simt . Dar ce omiteti este faptul ca nu e problema stricta a generatiei . E o problema intalnita peste tot. Toate clasele sociale au uscaturile lor si permiteti-mi sa va spun ca cei care rup afise si „rad de dumneavoastra” sunt mai putin daunatori societatii decat unele persoane mature , puse in functii importante care fara putina rusine fac unele lucruri ce au consecinte asupra unei mari mase de oameni. Atat am avut de spus . Va respect si sper sa imi intelegeti punctul de vedere.
Îţi răspund pentru că ai scris mult şi cred că meriţi atenţia mea. Eu nu scriu articole de satiră, aşa că nu cred că sunt „de râs”. Totuşi, nu pot controla capacitatea de înţelegere a nimănui. Dacă ţie ţi se par amuzante, atunci mesajul se pierde între emiţător şi receptor. Cred că ştii asta de la lingvistică. În mod normal, pentru că nu ai înţeles mesajul, ar trebui să nu mă mai chinui să-ţi explic. Văd şi la tine aceeaşi dorinţă de a ţine lecţii unora mai mari, care au trecut prin perioada în care vă aflaţi voi. Ce crezi că ne puteţi învăţa? Am trăit adolescenţa, ştim cum e. Nesimţirea, ca orice altă trăsătură negativă, începe de undeva şi se tot dezvoltă. Politicienii nesimţiţi, dacă la ei te referi, au început prin a fi copii nesimţiţi şi tupeişti. Unii dintre ei sunt complet needucaţi, se vede de la o poştă. Nu ştiu să se poarte, nu ştiu vorbi. Nu s-a ocupat nimeni de ei probabil când erau mici copăcei, în creştere, nu i-a altoit nimeni. Au ajuns ce vedem azi, nişte nesimţiţi care fură ţara, agramaţi şi hoţi. Iartă-mă dacă nu-mi doresc să văd încă o generaţie care să le semene.
Esti la liceu, vrei drept la replica, nu ar trebui sa iti ceri scuze pt greselile de ortografie, ar trebui sa le stapanesti si apoi sa faci observatie altora…
Daca vrei drept la replica si sa faci observatii altora ma gandesc in in primul rand trebuie sa ai un nume si sa iti asumi. Am scris acea structura ” Imi cer scuze pentru greselile de ortografie” pentru ca nu am stat sa corectez comentariul pe care l-am scris.
Sunt eleva la Liceul de Arte „Corneliu Baba” și am fost de fata când s-a întâmplat acest eveniment. Nu înțeleg de ce nu spuneți exact ce s-a întâmplat, de ce trebuie sa mințiti? Ca sa aveți un articol mai bun? Și de ce nu amintiți și de jignirea pe care i-ați adresat-o colegei mele? Dacă ea este o fire mai timida și nu dorea sa vorbească, asta nu înseamnă că trebuie să o criticați și sa ii spuneți ” nu ești civilizata, asa ca du-te în pădure”.
Tu te auzi ce vorbești, tu vezi ce scrii? Păi te mai miri că te-a făcut nesimțit? Deci du-te în pădure, elev revoltat mincinos needucat nesimțit!!
Faptul că ți-a spus „du-te în pădure” este pentru tine o onoare și un avantaj în același timp: odată ajuns în pădure ai și scăpat de colții lupului care bântuie aprig acuma prin jungla bistrițeană din preajma lui Corneliu Baba. Păzea, elevule revoltat! Păzea!
Dragă elevă care ai fost de faţă, i-am spus colegei tale, într-adevăr, „dacă nu ştii vorbi, eşti necuvântătoare, aşa că du-te în pădure!”. Aveam şi reportofonul pornit drept dovadă. E drept, pe de altă parte, că civilizaţia nu a ajuns în anumite păduri şi poate că e mai bine.
Doamna Cristiana Sabău, complexul de superioritate de care dați dovadă în majoritatea articolelor a devenit patologic. N-ar strica să treceți pe la un psiholog.
Pot fi de acord dacă îmi oferiţi şi nişte argumente. La fel de bine pot să spun că suferiţi de un complex de inferioritate. Dar eu am un argument: vă e ruşine să vă asumaţi ceea ce scrieţi. E motivul pentru care nu semnaţi cu numele dvs.
Așa cum ne-a obișnuit Cristiana Sabău scrie articole subiective, părtinitoare și pline de ură.
Onest nu se poate vorbi/scrie decât la persoana întâi. Dacă aţi fi citit Camil Petrescu, aţi fi aflat asta de la el. Acum o să mă întrebaţi cine e Camil Petrescu, nu? 🙂
Nu ma bag in legatura ce ce s-a intamplat ca nu am fost de fata insa draga noastra jurnalista CRISTIANA nu Cristina,,,,, ESTE si spun ESTE cu majuscule O PROFESIONISTA….are intotdeauna la interviu REPORTOFONUL la ea porni….stiu pt ca am dat interviuri si am vazut pe propria mea piele cum e in fata unui adevarat JURNALIST care stapaneste foarte bine aceasta profesie
Elevii nu sunt toti TAMPITETI dar pacat ca incet incet se ajunde la aceste GRANGURELI si RASETE , mistouri,,,,,,sunt si tineri isteti sau chiar geniali insa sunt putini, marea majoritate incep incet sa se duca inspre derizoriu…inspre o idiotenie crasa.
Atat am vrut sa precizez…….
Cum este posibil ca un asemenea post de știri locale să transmită așa ceva despre săraci copii care au lucrat din greu la acest proiect. Și îmi pare rau de lucrările copiilor.
Orice e posibil în lumea asta, inclusiv ca o persoană să nu facă deosebirea între un post (de radio/tv) şi un ziar, să scrie „săraci”, în loc de „săracii”. Şi mie îmi pare rău de biata limbă română pe care o stâlciţi dumneavoastră.
Dincolo de particularitățile pricinii, o concluzie, dacă mai era nevoie, se degajă.
Loazele – în majoritatea lor – de elevi , cam de peste tot, sunt niște suficienți , inculți, habarniști, cu aere și pretenții că totul li se cuvine, dar care nu știu nimic bine.Pentru orice , apelează la net.
Vorbire de neandertalieni, putin articulată, cu 2-300 de cuvinte, și acelea folosite greșit.
Dar nu cumva să- jignești, spunându-le adevărul.
O țară tristă, fără viitor !
Faptul ca esti jurnalist nu iti da dreptul sa imi faci copilul „specimen” sau „copil fara viitor”.daca tu nu ai copii( foarte bine ca nu te inmultesti) nu sti ce inseamna sa traiesti toate emotiile prin care trece propriul copil.de aproape 3 saptamani copilul meu se pregateste pentru zilele liceului, cu emotii si asteptari.SA-TI FIE RUSINE CRISTIANA SABAU!!!!!
Ai dat vreun interviu la varsta de 15 ani sa sti cum e?
Ti-ai pus mintea cu niste copiile.
Le-ai bagat microfonul sub nas cu nerusinare.afla ca nu e nimeni obligat sa-ti raspunda tie la intrebari.
Te comporti mai rau ca cersetorii care injura daca nu le fai un leu.
NESIMTITA ESTI TU SI CU CINE TE-A EDUCAT PE TINE .
Interviuri la 15 ani au dat doar geniile. Au avut ce povesti. La întrebări simple, eu am răspuns mult mai devreme ca şi mulţi alţi copii. Dacă îşi imaginează cineva că e interviu când cineva te întreabă „ce semnificaţie au papucii albaştri?”, atunci e clar că are o problemă de înţelegere. Ne ajută DEX online:
INTERVÍU, interviuri, s. n. Convorbire între o personalitate politică, culturală etc. și un ziarist, în cursul căreia acesta îi pune întrebări spre a afla părerile personalității în diverse probleme (de actualitate), în vederea publicării lor în presă sau a difuzării lor la radio și televiziune; p. ext. text al acestei convorbiri, apărut în presă sau difuzat prin radio și televiziune. – Din engl., fr. interview.
Vă atrag atenţia asupra cuvântului „personalitate”. Restul mizeriilor nu le comentez. Vorba lui Nechifor Lipan: „Niciun om nu poate trece de umbra lui”.
Cristiana Sabau, profesionista insa o profesionista acida!
V-as recomanda sa evitati articolele care care vizeaza persoane. Chiar va folosesc cumva conflictele acestea?
Probabil aveti dreptatea in mana… dar ce faceti cu ea?
Stimate domn, lumea e alcătuită din oameni. Ei o fac mai bună sau mai puţin bună. E bizară recomandarea dvs. să nu scriu despre persoane. Despre ce ar trebui să scriu? Despre pietre?
Sunt și eu elevă la Liceul de Arte ”Corneliu Baba”, îmi știu colegii de liceu, nu cred că unul dintre ei a reacționat așa cum spuneți. Da, suntem niște copii timizi. Nu necivilizați sau cum a-ți spus dumneavoastră în articol. Aceste specimene si copii fără cei șapte ani de acasa… Nu o să ajungă “un nimic”. Vă garantez!
Conform DEX online, SPECIMÉN, specimene, s. n. (Adesea fig.) Exemplar, model, exemplu care ilustrează un gen, o specie, un obiect etc. – Din fr. spécimen.
În context, „specimen” este „model de copil needucat”, argumentat pe larg. Eu nu am zis nicăieri că vor ajunge „un nimic”, aşa că nu ştiu din cine citaţi. Am zis că nu cred că au vocaţiie de artişti care se bucură să-şi promoveze arta. Timizi? Nici vorbă să fie. Erau pur şi simplu nişte obraznici.
Dumneavoastră ne-ați văzut din exterior, după o acțiunea care a fost depusă cu multă energie. La noi în școală nu au fost probleme de violentă fizică atât verbală adresată unui adult sau coleg. Îmi cer scuze că a-ți avut astfel de disconfort. Însă, în contextul de mai sus nu îmi regăsesc deloc liceul!
Cine a pomenit cuvântul violenţă? Vă rog să nu puneţi în seama mea înţelegerea greşită a contextului. Eu m-am referit la felul în care s-au comportat nişte elevi care, în opinia mea, au dat dovadă de lipsă de educaţie. De aici până la violenţă e cale foarte lungă. Cum aveţi de dat examene în care trebuie să răspundeţi la întrebări legate de înţelegerea textului, ar trebui să fiţi mai atenţi la ce citiţi.
In primul rand o sa incep precizand faptul ca sunt elev al Liceul de Arte ,,C. Baba” si nu imi spun parerea in acest comentariu pentru a ma certa cu dvs. sau pentru a va ataca in vreun fel sau sa imi apar colega, ci va dau dreptate, dar nu in totalitate. Acesta este singurul articol redactat de dvs. pe care eu l-am citit, si am observat ca intr-adevar dati dovada de profesionalism, se vede ca nu sunteti jurnalist de ieri de azi, indiferent de ce ar spune colegi de ai mei, profesori etc, care probabil nu privesc lucrurile obiectiv, ci ,, O, mi-a atacat colega/colegul , liceul , pe mine, trebuie sa ripostez, chiar daca poate nu am pic de dreptate”. Da e normal sa ripostezi, aparandu-ti lucrurile/oamenii dragi tie de care iti pasa/pe tine, dar atunci cand ai ceva de zis, civilizat si obiectiv. Sa fi corect, nu ca imi e prieten sau ,, O vai liceul meu! „.
Sincer imi e rusine de ce s-a intamplat, si vreau sa va spun ca in mare parte dna. Cristiana Sabău aveti dreptate insa nu sunt de acord cu unele afirmatii ale dvs., pe care o sa le precizez si argumentez in continuare.
– ,,Le-as scrie numele – daca s-ar fi prezentat – ca sa-i prinda rusinea pe parinti si profesorii care se prefac ca ii educa” – Parerea mea este ca in primul rand trebuie sa fi invatat de parinti cum sta treaba cu cei 7 ani de casa si cum sa te comporti in societate si sa inveti sa respecti s.a.m.d., bineinteles daca parintii fac asta sau daca reusesc asta, iar de la un anumit punct tu alegi cum doresti sa fi, cum sa te comporti, cum doresti sa fi privit de societate, sa sti cum sa te comporti, etc., iar aici.. aici e punctul culminant al evolutiei celor 7 ani de acasa. Marea sau mai degraba marile decizii. Si scoala face asta.. sau ar trebui, dar in putina masura dupa parerea mea (ma refer la perioada actuala), scoala isi face datoria de a-ti stabili un standard al culturii generale iar apoi cu timpul, tu adaugi strangi informatii pentru a o completa.
– ,, Nu are rost sa te plangi ca orasul e plin de nesimtiti care nu apreciaza arta, cand scoala ta de arte e ocupata de ei. ” – Aici suntem toti intr-o oala. Dar inteleg de ce s-a intamplat asta, am simtit nervozitatea in acest articol care e normala dupa cele intamplate, dar nu sunteti prea corecta aici. Cum am mai spus, imi e rusine mie de ce s-a intamplat si nu e normal si e foarte daunator pentru scoala noastra care oricum e privita prost de multi, dar normal ca nu toti elevii sunt asa.
Aceasta este parerea mea, va dau mare dreptate pentru ca o si aveti, nu v-am atacat iar daca asa va simtiti atunci ce am spus e cam in zadar.. Am spus ce mie unul mi s-a parut mai putin obiectiv. Nu caut cearta nici cu dvs., nici cu colega/colegele mele, nu pentru asta am scris atat.
Din pacate,Cristiana draga,cu acest articol arati ce om mic,singur si trist esti. Nu e treaba mea daca ai copii sau nu dar nici treaba ta nu e sa te iei de copiii altora si sa-i faci „specimene” sau „fara 7 ani de acasa”. Ai avut macar bunul simt sa-i intrebi pe copii daca vor sa-ti raspunda la intrebari sau ai tabarat pe ei ca o mica muma a padurii ? Eu cred ca moral ,daca nu si legal,ar fi fost sa iei interviuri profesorilor(adultilor) si nu elevilor(minorilor) de care te-ai legat intr-un mod care acum te descalifica atat ca om cat si ca jurnalist. In locul tau mi-as cere scuze parintilor pentru jignirile aduse copiilor lor pentru ca nu cred ca stii ce sacrificii face un parinte sa-si tina copilul la scoala in aceste vremuri. Copiii nu au nici o vina ca un SISTEM DIN CARE TOTI FACEM PARTE isi bate joc de viitorul lor si exact de comentariile tale pline de venin nu au nevoie. Ai dat dovada ca din pacate esti doar o LELE barfitoare si ,daca nu ai inca,mai ai nevoie doar de o naframa si o banca in fata portii .
Stimate domn, Liceul de Arte „Corneliu Baba” e o instituţie publică, plătită cu bani publici. Elevii învaţă acolo gratuit şi pentru că eu îmi plătesc taxele şi impozitele la stat. Am voie să-i întreb orice pentru că şi eu le plătesc, într-un fel, educaţia. Apoi, zilele şcolii au fost serbate în stradă, care stradă e şi ea publică. Liceul de Arte e unul dintre principalii beneficiari de bani şi de la Consiliul Local pentru diverse proiecte. Dacă vă simţiţi jigniţi când vă spune cineva că e de datoria dvs. ca părinţi/profesori să vă educaţi copiii, atunci eu cum să mă simt când mă faceţi „muma pădurii” şi „lele bârfitoare”? Sincer? Puteţi să mă faceţi cum vreţi. E doar un argument în plus la cele scrise de mine şi o dovadă că aşchiile nu sar departe de trunchi. Aşa părinţi, aşa copii.
Sunt tineri ce pot deveni modele pentru colegi lor. La minutul 1:10:15 puteți vedea o tânără de 14 ani ce își susține pasiune în fața unei audiențe ce a rămas aproape fără replică.
https://www.youtube.com/watch?v=W5m0cBbuYRw
Halucinant . Trist . Penibil . Dacă așa arată școala românească în ansamblul ei, atunci prea mari speranțe de însănătoșire a unei societăți infectate cu bacilul mediocrității NU prea există. În mod clar, vina este una colectivă și musai împărțită între comunitate, părinți , profesori , elevi , în această ordine.
Am fost elev între anii 1980- 1991, probabil ultimii ani de glorie ai învățământului românesc. Se făcea școală , părinții voștri pot să confirme , la fel cum educația civică ocupa un rol important în pregătirea pentru viața de adult. Nu are rost să intru in detalii, o sa spuneți că a fost comunism, reguli stricte, etc etc. Ia sa fi venit pe atunci vreun reporter de la Cutezătorii ori Scânteia Tineretului și vreun elev să fi râs ca prostul…greu de închipuit situația, fără îndoială. Sau pe stradă, cu părinții , comportamentul era atent ,,monitorizat” și scăpările erau corectate acasă, cu bățul de obicei.
Acum nu mai există reguli. Sau dacă există, sunt fără efect.
Observ că nu stapâniți limba română. Ce se întâmplă cu voi, dragilor? Ce viitor vă așteaptă ?
Doamna Cristiana Sabău este un jurnalist de ,,categorie superioară” , fără îndoială, cam ,,incisivă” după gusturile unora dar cât se poate de obiectivă în articolele dânsei. Și mie îmi vine să-mi rup șoșonii atunci când citesc faimoasele articole ,,de august” care fac referire la ,,invazia” unor români pe care anumite conjuncturi i-au obligat să emigreze, cu toate acestea este perfect citibilă și ,,primitoare” de critici atunci când situațiunea o impune. Ce ați găsit hazliu în faptul că un jurnalist de prestigiu a vrut să vă intrebe, una-alta? Ca posesori de valori reale cât și inverse, mai ales , credeți că ,,cineva cu microfon” este un intrus în minuscula dvs comunitate, a artei și inocenței?
În opinia mea, greșești încercând să-i pui pe o treaptă inferioară și să-i ostracizezi, Cristina. Din contră, ar trebui să-i ajuți și să-ți împărășești cu răbdare experiența să ajungă la același nivel ca și tine.
Sunt niște copii.
Cu imaturitatea, inexperiența la nivel de interacțiuni sociale și rebeliunea aferentă vârstei, încercările mai timide sau vocale de afirmare..râsete , refugiul imediat la adăpostul grupului…dar care ascund o mare de incertitudini și sensibilități.
Rolul unui educator nu e de a cere de la copil perfecțiunea, în sensul regulilor normative ale societății, mai degrabă este un rol de acompaniator în sensul găsirii unui drum personal cu satisfacții.
Nu criticând un copil vei ajuta în sensul pozitiv, ci mai degrabă încurajându-l să-și depășească propriile limite, cu multă blândețe, din postura unui prieten .
Cred că e sensul pedagogiei.
Când ne luăm prea mult în serios ca și adulți, intoleranța între generații devine o boală socială.
Interacționez și eu deseori cu copiii , moștenesc tara-boală socială a mai multor generații educați într-un spirit de obediență în România(ierahia familială tradițională) și totuși cele mai bune rezultate le am când le vorbesc sincer, respectându-i decât să le impun viziunea mea despre cum ar trebui să fie și să se comporte.
Nu de o națiune de yesmani manipulați trebuie, ci trebuie o generație care să fie capabilă să gândească critic, ca și tine .
Conformismul de tip arhaic care e deseori asimilat (fals) cu cunoașterea, e inoculat în școli și e boala educației în România. * Stai în banca ta* *Nu vorbi neîntrebat* * E așa cum îți spun eu*…și mai rău sunt specimenele false de educatori *stai dracului odată jos și nu vorbi neîntrebat* ca să nu menționăm moralizatorii religioși ultima catastrofă în educație *băi te bate Dumnezeu, te lovește mașina* *mergi în Iad* și alte fantezii prezentate ca certitudini care schilodesc pe viață copiii și mai târziu adulții.
Personal îți propun, ca și experiment să găsești o cale de comunicare cu ei, să reiei interacțiunea cu respectivii, invitându-o la o ciocolată caldă și pornind discuția degajat, admițând că fiecare la nivel individual avem limite, până la adânci bătrâneți.
Cât despre perfecțiunea gramaticală etc…sunt chestiuni pe care se pune prea mare accent în imaginația colectivă din România, orele alocate disciplinei de Limbă și Literatură Română au o conotație prea puternică legată de identitate, naționalism și alte tare de poziționare în viață și mai puțin se pune accentul pe limbă ca și instrument imperfect(evoluează în fiecare zi în cotidian, nu poate rămâne în cufărul artificial de tip francez -reguli, diciționar-construit de academii teoretice) necesar acumulării unor cunoștințe practice.
Altfel am fi vorbit azi în greacă sau latină clasică. Un pic de relaxare nu strică.
Steve Jobs, Bill Gates au părăsit școala de timpuriu, Einstein a fost corigent la fizică iar apoi a vorbit o engleză stricată etc. Copiii de la Liceul de Arte poate nu toți o să devină artiști recunoscuți mondiali, dar poate mulți vor reuși să-și facă o viață în alte domenii. Important e să creadă în ei însăși.
În schimb și cei care au copii și judecă pe cei care nu au prin prisma capacității de reproducție biologică, greșesc enorm…e o experiență personală.
Poți să ai 1 copil sau 5 și să fii un părinte teribil, iar cei care nu sunt părinți din diferite motive, uneori ce nu țin de voința lor, ce țin mai degrabă de genetică etc..ar avea calități mult mai bune. Găsesc că e josnic comentariul unei mame cu înmulțirea, faptul că ai copii nu te face automat o persoană mai bună, și cu atât mai suprinzător că pornește de la o nemulțumire personală.
Și mic sfat , învățat de prin cărți..nu vorbiți niciodată de rău de profesorii educatorii de la școală în prezența copilului, chiar dacă nu-i înghițiți. Nu respectivii vor suferi, ci copilul dumneavoastră va pierde plăcerea de a merge la școală și a învăța și socializa.
Mai spun încă o dată: nu mă cheamă Cristina. E o dovadă de minim respect să reţii numele cuiva. Şi încă o formă de respect este să-ţi cunoşti limba. Să ştii să scrii şi să vorbeşti corect româneşte.
Repet, nu e datoria mea să mă ocup de educaţia copiilor nimănui în acest moment. Am fost profesoară şi m-am ocupat pentru că aceea era meseria mea. I-am încurajat pe copii să-şi spună părerea întotdeauna cu respect şi argumentat.
Azi, ca jurnalist, cred că am datoria să pun degetul pe rănile care dor, să atrag atenţia asupra lor ca una care mă uit din afară şi văd poate mai bine şi mai clar ce se întâmplă.
Scurtând discuția la forme de respect, de limbă și de perspective, o întrebare ajutătoare, preferați româna impecabilă a dlui Năstase sau cea stâlcită a dnei Clotilde Armand??
Care e mai *român* și demn de încredere pentru a conduce o comunitate? 🙂
Cât despre copiii actuali, adolescenții de aici, bravo lor se știu apăra chiar public și în același timp pot păstra un limbaj civilizat .Eu cred că e un lucru extrem de pozitiv că reacționează de această manieră.
Nu se pot generaliza situațiile.
Contraperspectivă, o adolescentă dintr-o societate occidentală v-ar fi putut trimite ceea ce se cheamă un mise en demeure , obține daune pentru încălcarea unui drept la imagine. Orice om poate refuza un interviu fără să fie obiectul unei insulte, care din perspectiva acestui om să fie înjosită în fața propriilor colegi, mai simplu ca atât nu se poate. La fel ca și dumneavoastră aveți dreptul să refuzați interviuri din diferite motive.
Și cum o faceți cu anumite comentarii a căror nepublicare țin mai mult de interese personale normale și nu neapărat publice. Relația personală cu subiectul articolului.., obligații din trecut, perspective de colaborare personală pe viitor etc.
Un pic de reflecție și introspecție sunt întotdeauna bine venite când toți actorii implicați sunt sinceri .
Numai bine.
Cat de performant si selectiv a fost invatamantul comunist, in anii 90 nici in visele urate nu-mi imaginam ca dupa 27 de ani o sa ajung sa regret asa mult trecutul. Intradevar vorba Papei F. suferim de entropie, uitati-va si analizati cine ne conduce in ce functii le sunt rudele, finii si alte cumetrii de tot felul. Vanzatori de neam si tara! La targul de carte Gaudeamus si-au lansat carti doi fosti puscariasi notorii unu care a vandut tot petrolul tarii austriecilor iar celalat singurul institut de cercetari alimentare.Ce mai vreti? Iar pentru doamna Ioana as recomanda ceva de cal-mare la cata ura are in comentariul dansei. Ptr.copii: invatati, invatati, invatati.
Toata educatia copii o vad dintr-un unghi extern…astfel au „drepturile copilului”, programa educationala si manualele care se schimba cel putin o data pe an, multitudinea de informatie buna/rea care vine pe diferite canale media (tv, internet, ziare, reviste) coordonate de adulti…si care nu poate fi triata prin filtrele inca „necoapte” ale unui copil, situatie economico-sociala din familie, etc….Ai 4-7 ani, ai 8-12 ani, ai 13- 15 ani, ai 16-19 ani, ai 20-24 ani, cine te sfatuieste ce e bine si ce este rau, in cine sa ai incredere? Parinti sunt ocupati sa iti asigure accesul in scoli cu tot ce iti trebuie, sa iti asibure mancare , imbracaminte, …smartphone sa fi ca ceilalti…si ii simti dimineata cand te saruta pe obraz inainte sa mearga la munca si iti spun sa te trezesti ca trebuie sa mergi la scoala. Ii mai vezi seara. Mergi la scoala unde poti intalni un profesor dedicat meseriei lui care mai sta in invatamant doar de dragul idei ca si-a dorit din copilarie sa fie profesor pt ca a indragit pe tovarasa invatatoare sau pe domnu’ diriginte de mate’ …care i-a dat o directie in viata. Sau poti sa intalnesti un profesor care sta in invatamant doar pt ca asa are si el un loc de munca. Nu mai vorbim ca toti au o gramada de raportari, de situati , de dari de seama pe care trebuie sa le scrie, de cursuri (majoritatea degeaba) de facut pt a avea punctaj… si pe cand ajung la elev sunt saturati de presiunea pusa pe ei aiuria pe cale ierarhica incepand din varf. Si in loc sa fie slefuitori de destine sunt scribi in sistem pe salarii de mizerie. In cine sa-si puna nadejdea copii?
Doamna Cristiana,
Fiecare dintre noi putem construi destine sau darama destine. Viata si moartea stau in puterea cuvintelor! Avand in vedere modul in care ati reactionat fata de acesti copii, sa stiti ca in esenta nu va deosebiti in mare masura de cei ce au vandalizat picturile copiilor!
Daaaa, aşa este. E o binecuvântare că vă avem pe dumneavoastră pe acest pământ. Altfel, ce ne-am face fără un anonim în plus iubitor de artă şi un promotor al educaţiei? Vă întreb, nu dau cu parul, dumneavoastră ce fel de comportament susţineţi: asumat sau pitit în spatele unui pseudonim?
Nu accept că o ziaristă care se crede „desptepta” să mă facă nesimțit , specimen și nici altfel.Aceasta „doamnă” se înșeală împotriva acestei școli și a elevilor.Ba chiar aceasta a vorbit urât elevilor care nu doreau să de-a interviuri.
Sper că o să își retragă cuvintele și să fie ultima dată când articole de genul acesta se publică.
anonim …laso asa ca macane
semneaza-te si apai mai vb
articol foarte bun si sunt sigur ca asa a fost
cine se scuza se acuza zice o vb veche
asa ca mucles
Aţi consumat atât de multă energie pentru o fiinţă atât de odioasă ca mine. Puteaţi face lucruri măreţe între timp.
Eu nu cred nimic. Doar constat că o elevă nu mai vrea să fie jurnalist după ce a citit ce am scris eu mai sus. Înseamnă că tot i-a folosit la ceva şi e mai bine orientată acum din punct de vedere profesional.
A fost necesar un articol in care sa expuneti un lucru atat de evident, doar pentru ca persoana dumneavoastra s-a simtit ofensata in mod direct de comportamentul unor elevi, ulterior tema ajungand sa fie generalizata de comentatorii de rand, care si ei din lipsa ocupatiei simt nevoia sa isi expuna frustrarea, sentimentul de frica ca pierd controlul asupra generatiilor viitoare sau simpla frustrare pentru cuvintele folosite de dumneavoastra in realizarea articolului, care sincer in opinia mea ati tratat prea dur (“creaturi”) un simplu om care nu se stie comporta intr-o societate.
Noi, oamenii care din princina varstei ajungem sa fim atenti doar la generatiile urmatoare si deciziile pe care acestia aleg sa le faca incat uitam rolul si contributia nostra in viitorul lor, deciziile, voturile, prin care s-a oferit putere unor oameni care nu au facut nimic, decat sa scada nivelul de trai al tarii noastre.
Proiectia, un simplu procedeu prin care proiectam vina asupra altor persoane, in cazul acesta alta generatie pentru greselile noastre.
Aveti dreptate e o greseala sa asculti generatia mai tanara cand aceasta doreste sa explice ceva, argument fondat pe faptul ca experienta face diferenta dintre un om care are dreptate si unul care se inseala.
Astept cu nerabdare urmatorul articol in care vor fi expuse niste constari si fapte extraordinare precum cele din trecut prin care din nou asa zise “creaturi” erau surprinse intr-un loc public cum isi satisfaceau un viciu, dar statutul lor de elevi ai un liceu de prestigiu ii diferentia de oamenii normali, iar asta a cauzat o catastrofa despre care a fost necesar sa fie scris ca lumea sa stie, sa cunoasca adevarul, exista oameni la fel ca si ceilalti care isi satisfac nevoile personale.
Îmi pare nespus de rău că nu v-ați simțit bine, chiar mai mult, indignată în jurul acestui liceu care are niște copii minunați și niște cadre didactice deosebite. Fiind un liceu vocațional, mai ales unul de arte unde înveți sa te exprimi prin diferite forme și moduri, acest fapt poate sa îți aducă beneficii pe plan afectiv, personal chiar și profesional . Relațiile dintre profesori și elev sunt strânse,indiferent că acei profesori predau specialitate sau cultura generala și materiile de bază care formează copilul în acești 4 ani de neuitat. Ar fi ciudat ca elevii peste ani să se maturizeze și să își aducă aminte că cineva le-a pus o etichetă și acea etichetă de „sălbatici și specimene, nesimțiți” să îi urmărească. Nu cred ca e normal ceea ce ați relatat, cred ca e puțin exagerat și asta nu este doar opinia mea.
Știați că Liceul de Arte are olimpici la diferite materii, cum ar fi engleză sau italiană? Știați că în fiecare an acești elevi merg la olimpiade pe specialitate și aduc premii în liceu? Știți cât de mult lucrează acești elevi și nu numai elevii, profesorii câtă munca psihica depun zilnic ca să-i formeze și ca să le deschidă uși spre a merge mai departe pe drumul propriu?
În fiecare an elevii acestui liceu își pun amprenta pe unele lucrări decorative care sunt expuse în oraș sau incinte ale orașului la diferite evenimente.
În acest liceu ești învățat sa gândești „out of the box”, pe lângă ceea ce te învață la alte licee de „prestigiu” și alea pline de „nesimțiți” care sunt învățați sa gândească „inside the box”. Vorba unui profesor de la liceele de prestigiu din județ „dacă vrei exprimare libera, du-te la arte copile nu la ora mea”.
Îmi pare rău că acești elevi sunt sinceri și refuza interviuri, sau râd spontan din cauza vârstei. Mai știți ce este copilăria și râsul spontan? Mai aveți suflet de copil sau l-ați abandonat?
Sunt o altă voce nesimțită. Codrul e frate cu românul, noi suntem copii lui, da suntem din codru, suntem din pădure.
Acest articol da dovada de multa maturitate, mai ales cand va puneți la minte unor liceeni.
Sincer e foarte ciudat sa va schimbați parerea dintr-o data, înainte scriind un alt articol in care ati avut o alta parere.
Oare daca mergeați in alta scoala, cum era? Gândiți va ca poate va alegeati si cu o înjuratura in direct.
In opinia mea si a mai multor colegi, mai degrabă specimene, ati tratat totul in mod gresit.
Cu drag, o eleva nesimțita fara viitor.
Cand ma refer la mintea unor liceni, nu spun in sensul rau, doar ca noi suntem rebeli, e o vârsta la care predomina asta, mai ales de multa ori inmaturitatea.
Noi ce așteptări sa avem de la Dvs?
Stați linistita căci si pe noi ne deranjeaza o gramada de lucruri, dar mergem mai departe.
Trec in fiecare zi pe pasajul de langa Liceul de Arte, ma minunez de fiecare data cand trec pe acolo si elevii sunt in pauza.
Va invit pe toti cei care aveti vreun dubiu vis-a-vis de cele relatate de d-na Cristiana Sabau sa faceti acest lucru. Limbaj de mahala, atitudine de golani, tigari aruncate pe jos – asta inseamna sa fi artist? Nici nu vreau sa ma gandesc ce si-ar auzi un trecator daca ar indrazni sa le faca vreo observatie.
A fost pusa o intrebare foarte pertinenta – daca esti adolescent iti este permis orice?
boss…esti specific roman…buni la criticat…0 la rezolvari…totusi e drept ca Lupse e un falos…