Drumarii îşi mai schimbă şefii, dar năravul ba!

La prima oră a dimineţii, în provincialul judeţ Bistriţa-Năsăud, dacă vrei să afli cum se circulă pe drumurile naţionale şi judeţene, eşti pasat de la dispcer la secretară, de la secretară la inginerul şef şi viceversa pentru ca, în final, să afli nimic. Nu degeaba v-am spus ieri că, la noi, societatea funcţionează în continuare pe principii comuniste, că lumea vine la serviciu ca la fabrică, îşi începe ziua cu multe cafele şi bârfe la ţigară, că nu-i place ce face şi că tot ce aşteaptă de la o zi de muncă este să vină ora 15.30 ca să se alinieze la uşă şi să o taie spre casă. Nu vezi un funcţionar de la stat care să-şi facă treaba cu pasiune, cu dorinţa de a fi în slujba cetăţeanului care îi plăteşte salariul.

Cei de la drumuri cel puţin se poartă de zici că au moştenit şoselele astea de la mamele lor şi noi îi deranjăm circulând pe ele. Asta în condiţiile în care anul are patru anotimpuri şi ei au de lucru cu adevărat în unul singur, iarna. Mă scuzaţi că subliniez cuvinte, dar sunt extrem de plină de nervi după două zile de iarnă. Dimineaţa fac un tur al instituţiilor care au dispecerate ca să trag nişte cuvinte cu cleştele din gurile unor oameni sictiriţi şi veşnic deranjaţi ca să încropesc o ştire. Niciun dispecer nu ştie nimic sau nu vrea să spună nimic.

În primul, nimeni din aceste instituţii pe care eu le deranjez dimineaţa nu se prezintă la telefon. Am mai scris despre ţopismul acesta marca Bistriţa-Năsăud şi trebuie să revin fiindcă nu ne-am vindecat de boală. Eu spun „sunt X de la publicaţia Y. Aş vrea să ştiu….”. În mod normal, ar trebui să mi se răspundă „sunt  X, cu funcţia …. de la instituţia….”. Nici vorbă de aşa ceva. Nimeni nu spune cine e la capătul firului. E absolut îngrozitor şi penibil să tot întrebi „Dar dumneavoastră cine sunteţi?” şi să ţi se răspundă „Nu contează”. Pentru mine contează, fiindcă eu trebuie să ştiu cine mi-a dat informaţia, iar dacă ea nu e corectă să ştiu cine e vinovatul.

La noi, cuprinşi de teama inoculată în cap de familie, şcoală, comunism şi alte sisteme securiste perpetuate în decenii, toţi se tem să spună cine sunt. Nu ar recunoaşte nici arşi cu fierul roşu că e zăpadă pe drum dacă vă puteţi imagina. De ce vă temeţi, fraţilor, aţi aruncat-o voi din cer? Aţi inventat voi iarna? Vă temeţi ca nu cumva să scrie cineva despre voi de rău?

Dar nu vă e ruşine să ascundeţi de noi, cei care vă plătim salariile, informaţii preţioase care pot duce uneori la salvarea vieţii? De exemplu, eu, şoferul Cristiana Sabău, poate vreau să plec undeva, în judeţ, să mă plimb. Nu ar fi corect să ştiu că la Leşu e zăpadă pe drum ca să nu cad cu maşina în râu? Poate decid să nu mai merg, nu credeţi?  De ce ţineţi ascunse aceste informaţii de publicul larg? De ce ne obligaţi să facem eforturi uriaşe să le scoatem din gurile voastre încleştate dând zeci de telefoane? Aţi auzit de internet? Dar de Facebook? Vă dor mâinile să scrieţi cinci rânduri de info trafic în fiecare dimineaţă la ora 7 ca să ştie tot omul care îşi începe ziua pe unde se circulă şi cum?

E absolut îngrozitor cum funcţionează statul acesta al nostru. Efectiv stă. Se cumpără tot soiul de laptopuri decorative care zac pe birourile şefilor şi pe care aceştia habar nu au să le folosească. Doar stau în faţa lor ca să dea bine în poze când mai vine câte un aplaudac să scrie despre marile lor realizări. Dispeceri sunt nişte moşi care nu ştiu decât să dea cu telefonul în furcă. Nu au nici cele mai elementare informaţii despre comunicare. Cred că, dacă ei ascund bine tot ce ştiu, nu se va auzi la şefii mai mari. Ce dacă unii cad cu maşinile în râuri? Ce dacă alţii ajung la spital fiindcă au luat-o pe drumul înzăpezit? Drumarilor să le fie bine, să doarmă ei un somn bun noaptea când sunt la dispecerat, să bea cafele dimineaţa şi să se mai plângă că nu le dă statul destul pentru cât stau, să încaseze bani mulţi pe contracte de deszăpeziri (vezi cazul LDP), iar apoi şoferii să-şi rupă gâtul, mama lor de proşti care plătesc taxe, impozite, rovignete şi alte mizilicuri de milioane în fiecare an şi poate chiar lună.

Cer prefectului Ani Bob să intervină de urgenţă la Secţia Bistriţa a Direcţiei Regionale de Drumuri şi Poduri Cluj condusă de Alexandru Slavita şi să dispună ca instituţia să transmită în fiecare zi la ora 7.00 pe mailurile tuturor instituţiilor de presă informaţii despre starea drumurilor naţionale din judeţ şi felul în care s-a intervenit. Să revină apoi cu alte in formaţii identice la prânz şi apoi seara. Îi cer preşedintelui Consiliului Judeţean Emil Radu Moldovan să dispună măsuri similiare în ce priveşte LDP şi celelalte firme care se ocupă de deszăpezirea drumurilor judeţene. Nu am pretenţia să fiu sunată, nici să mi se dea SMS dacă astfel prejudiciem bugetele CJ sau ale statului. Dacă nu au fost în stare să-şi facă o pagină web pe care să posteze toate aceste informaţii fără să îi coste nimic, atunci să ni le dea pe mail. Secretarele care stau toată ziua pe mess şi pe facebook, să facă bine să-şi înceapă ziua informând publicul larg cum se circulă. Sunt obsolut convinsă că nu le va pica lacul de pe unghii.

Şi le mai cer tuturor celor care conduc acest judeţ să le transmită printr-o circulară tuturor slujbaşilor de la stat prin care să le ceară ca atunci când ridică un receptor să-şi spună numele, funcţia, instituţia şi apoi să vorbească. Dacă nu este persoana potrivită să dea informaţii, să deschidă gura şi să spună. Nu obişnuiesc nici eu şi nici alţi colegi să tragem cu mitraliera prin receptoare. Dacă nu pot face nici măcar acest lucru, atunci să demisioneze şi să ne lase în pace pentru totdeauna pentru că efectiv ne-am săturat de toate fosilele care nu mai înţeleg lumea în care trăim şi care tem ca nu cumva primul secretar să-i ia „în ochi răi”.

Cristiana Sabău