România mea e un loc înconjurat de dealuri despre care eram convinsă încă din primii ani de viaţă că ascund comori. Nu am săpat niciodată acolo unde bunica îmi spunea că a fost un conac boieresc semeţ. Mi-au fost de ajuns comorile din cărţi. Nici acum nu am ajuns să le descopăr pe toate. Aveam să aflu nu foarte târziu că aşa va fi toată viaţa, ca şi priveliştea din copilărie, cu urcuşuri şi coborâşuri, cu dealuri şi văi şi că voi urca puţini munţi, iar când voi ajunge sus, voi sta puţin fiind aerul rarefiat.
România mea a prins contur în spatele unui deal înalt pe care se mai vede şi azi „observatorul” de unde se trăgea cu puşca în timpul răzoiului deasupra casei străbunicilor mei. Aveam să aflu de la bunica mea că au mâncat pământ stând ascunşi în pivniţă când gloanţele zburau deasupra casei, că au fost toată viaţa slugi la unguri, evrei sau la saşi, visând la ziua în care vor fi liberi să lucreze pământul pentru ei şi ai lor. Pe atunci mi se părea că aud nişte poveşti pe care aş fi putut, la fel de bine, să le citesc în cărţi. Mai târziu am înţeles că nu era nicio ficţiune, ci cruda realitate.
Uitaţi-vă la documentarele despre istoria României, priviţi oamenii sărmani încălcaţi cu opinci, iobagii cu căciulile în mână care puneau mâna pe furci şi topoare doar când nu mai puteau îndura şi veţi înţelege că suntem un neam care a suferit multe, care s-a revoltat rar. Cei mulţi s-au lăsat asupriţi de puţini. Aşa a fost dintotdeauna.
Cum e România mea de azi? Chiar dacă nu e un palat, e „acasă” în continuare, cu aceleaşi dealuri poate mai puţin înalte, cu acelaşi cer pe care se adună norii la întrunirea văilor, cu acelaşi gust al merelor coapte din grădină. E România în care nu mai purtăm războaie cu alţi asupritori, ci cu noi înşine, convişi că nimeni nu mai merită nimic şi că orice ar dobândi nu i se cuvine.
Chiar şi aşa, România mea rămâne o grădină a raiului în care se fac cele mai gustoase poame, o ţară binecuvântată de Dumnezeu cu locuri frumoase şi cu mulţi oameni buni, în care bisericile sunt pline duminica, cea mai bună dovadă că acest neam nu şi-a pierdut credinţa.
De ziua ţării noastre, să ne aducem aminte de cea mai frumoasă urare făcută ei de însuşi Mihai Eminescu:
„Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc”.
La mulţi ani, prieteni, dragi români!
Cristiana Sabău
Ar merita sa cititi cu atentie studiile referitoare la relatia cu Romania pe care o au tinerii de sub treizeci ani . Ar mai fi util pentru un onest jurnalist sa citeasca literatura istorica scrisa de profesorul Lucian Boia . . .. In cerul gurii ar trebui mai degraba sa simtiti gustul Invierii decit pe cel DULCE al Romaniei lui Radu Moldovan . Alexandru Pugna, Dorin Dobra , Ani Bob , Ioan Pintea, . . . cu care degustati impreuna .IImi pare rau ca nu am puterea sa cred in demagogia pe care o practicati . Efectul „Catavencu” va cuprinde si va face sentimentala daca nu ipocrita . Ludwig Witgenstein ne invata in al sau” Tractatus ” , e adevarat ca doar pe unii dintre noi, pe acei romini care aven o bruma de cultura scolara , ca despre ceea ce nu se poate vorbi se cuvine TACEREA . Urarea dumneavoastra e falsa . Ingrijorarea ar putea fi mai degraba o forma de patriotism ! Rugati-va pentru sufletul dumneavoastra . Ponct .
Sigur că urarea dumneavoastră, din ţara lui Botiş şi a lui Liviu Rusu, e adevărată. Şi nu sunteţi ipocrit sau ipocrită. Doar ţara aceea v-a convenit. Fiecare are însă dreptul la ţara lui.
La multi ani Romania !!!! tara mea scumpa , draga si frumoasa .
LA MULTI ANI ROMANIA!
Doamna Cristiana, trebuie sa remarc un lucru! Nu ati postat benerele niciunui candidat. Va felicit ca ati rezistat tentatiei!
Felicitări Cristiana! Mă bucur că mai există jurnalişti care iubesc şi respectă locurile şi oamenii fără de care ei nu ar fi putut să fie în lume. Da, asta e Dulcea Noastră Românie!
Mulţumesc, domnule profesor.
Un 1 decembrie trist si plin de un festivism fals. Vazand oamenii sin jurul meu, si mai ales pe cei de la tv, nu prea am de ce sa ma simt mandru ca sunt roman. Dimpotriva ma incearca din ce in ce mai des sentimente de jena.
Fiecare e liber să plece unde crede că e ţara lui. Dacă ne permiteţi, noi vom rămâne aici şi ne vom bucura de ziua noastră.
Poate ne dati si noua un motiv de mandrie ca suntem romani. Dincolo de aspectele geografice, pt. fa faptul ca acest taram este o gradina a raiului nu ni se datoreaza, se datoreaza lui D-zeu. Noi nu am facut nimic sa avem „dealuri fumoase” si munti si paduri si dunare si marea neagra. Noi doar le distrugem prin exploatare fara cap si prin nepasare. Cu alte cuvinte, O TARA FAINA, PACAT CA E LOCUITA!
Dacă nu aveţi niciun motiv personal să fiţi mându că sunteţi român, nu vi-l poate da nimeni.
La multi ani!…fiecare dintre noi ar trebui sa faca un singur lucru pentru tara lui…pentru ca pic cu pic se aduna….trebuie sa fim mandri ca suntem ROMANI… nu doar clasa politica face parte din Romania ci noi toti…fiecare dintre noi….daca nu suntem mandri ca suntem ROMANI inseamna ca nu suntem mandrii de noi….asa ca m-ai ganditiva cand blamati ROMANIA…
La multi ani Romania, La multi ani ziarului! La multi ani tuturor care citesc si comenteaza avem o tara frumoasa, oameni frumosi, e un orasel frumusel, sanatosi sa fim si sa trecem de 21.12. in rest sa ciocnim un paharel si sa mai uitam de frecusurile zilnice, poate mai reflectati inainte de a ataca si azi in sfanta zi nationala!
prietene tu te temi de 21. 12 ???? nu-mi vine sa cred. fi calm. te vad om serios si corect.
„Toată Unirea s-a redus la un gest pur teatral, pe care ciocoii din Vechiul Regat l-au primit cu zâmbet şi au zis că suntem naivi că n-au avut nevoie decât de a deschide aşa casei în care noi am intrat de voie. Când doi indivizi se asociază, când două societăţi fuzionează, se face un contract, un pact.”
.
Traian Vuia, pe 11 aprilie 1922
la multi ani romanilor liberi , referitor la articol–– au fost toată viaţa slugi la unguri, evrei sau la saşi, visând la ziua în care vor fi liberi să lucreze pământul pentru ei –– acum e la fel doar ca slugile sunt… hotii de parlamentari, guvernanti si salariiile bugetarillor ce sunt mai mari decat a celor ce le fac salariile
Mare greseala se face prin ingrasarea functionarimii. S-au dat iarasi liber la prime, sporuri, angajari de neamuri. Asta in timp ce mediul privat crapa, si salariile scad, nu cresc. Cancerul asta al functionarimii roade iarasi Romania dupa 2 ani de relativa stagnare. Ce s-a realizat cu greu in 2-3 ani, s-a intors cu obida in 4-5 luni de USL. Ironic, pt. ca si copii USL-istilor si bugetarilor vor trai tot in aceasta tara pe care chiar ei o sufoca si isi bat joc de ea.
si anul asta a fost doar inceputul , sa vedeti de la anu.
asa e…. suntem slugile lor, ma minunez ca 80…90% din veniturile mele merg pe……facturi lunare!…. facturi purtatoare de teveau…. astia lupta pe toate fronturile pentru a ajunge la putere sa faca ce vor cu banii nostrii si ….in paralel sa satisfaca clienetela lor…..cu slaarii bugetare (deja stefan sangeorzan si-a adus fiul la consiliul judetean asa cum a facut rusu cu ginere-su….)
Nu aveti competenta morala si intelectuala sa ramineti la subiect doamna Cristiana Sabau. Eu nu vorbeam despre Domnii Botis , Liviu Rusu sau Ion Oltean in leafa carora ati fost alta data si nici despre profitocratia USL-ista cit incercam sa va atrag atentia asupra demagogiei pe care o practicati fara credibilitate . Pe Eminescu – prost asimilat – il pui la ‘ bataie” daca ai caderea morala daca nu taci ! E trist sa ajungi la concluzia ca sinteti jurnalist . Monipularea de acest fel nu scapa nepedepsita in instantele morale ale unei natiuni . E fals si trist . o zi nationala impreuna cu dumneavoastra poate deveni un cosmar national. Va si deveni , nu am nici o indoiala , in 2013 . Ma intreb in ce „tabara” veti juca atunci . ( !?! ) Cu amaraciune , nu pot decit sa cred si sa sper ca mai exista oameni care nu va crediteaza . Va astept la 1 Decembrie 2013 . Pina atunci vedeti bibliografia !
Bine că aveţi dumneavoastră toate competenţele şi că nu sunteţi demagog. Pentru unii e trist că sunt jurnalist, ştiu. Poate că şi pentru dumneavoastră.
În ce mă priveşte nu pot decât să vă sugerez să vă petreceţi Ziua Naţională cu cine vă face plăcere. Nu-mi amintesc să vă fi invitat să v-o petreceţi cu mine şi nici să vă fi strecurat în poştă sau sub uşă ceea ce scriu.
Să citiţi acest ziar e alegerea dumneavoastră, iar dacă faceţi alegeri care vă întrisează, sunteţi singurul vinovat.
Dixit et salvavi animam meam !
„Dacă faci alegeri care te întristează, eşti singurul vinovat!” Fain.
Un adevar dur rostit de domnul Arsenie… sunt convins ca v-ati salvat astfel inima!
La urma urmei, mai devreme sau mai tarziu, si domnia si prostia se platesc…