I-am vizitat astăzi pe cercetaşi şi m-am bucurat din tot sufletul că am întâlnit copii modeşti, dar în acelaşi timp dezinvolţi, cu extrem de mult bun simţ, dar în acelaşi timp curajoşi. Se vede cu ochiul liber că le face bine prezenţa grupului şi ideea de comunitate. Chiar dacă unii par mai timizi, e de ajuns să te îndrepţi spre ei cu un microfon, că se prezintă singuri, îţi spun de unde sunt, în ce clasă, cu ce se ocupă.
Astăzi, m-am întâlnit cu cei mai inventivi 24 de cercetaşi din Bistriţa-Năsăud şi Suceava care vor merge în Austria, în tabără gratuită, fiindcă au luat în serios provocările, s-au pus pe treabă, au desenat, au imaginat o lume ideală. M-a fascinat fetiţa care mi-a spus că i-ar plăcea străzi în formă de fluturi, cea care vedea Palatul de Justiţie drept un labirint în care să ne tot învârtim până ne piere cheful să ne mai judecăm cu unităţile noastre de măsură atât de limitate. Foarte drăguţi copiii şi extrem de bine le face apartenenţa la un grup în care sunt învăţaţi să respecte ca să fie respectaţi, să nu vorbească în timp ce vorbeşte altcineva, să nu ia mai mult decât are nevoie şi să dea atunci când are ceva în plus sau când cineva are mai multă nevoie de acel „ceva”.
Un lucru m-a întristat că nu au propriile lor uniforme, deşi ştiu că tare mult şi le-ar dori. I-am văzut cu câtă admiraţie se uitau la cele ale adulţilor! Sidor Costinaşi, coordonatorul Centrului Local Bistriţa al Organizaţiei Naţionale Cercetaşii României, mi-a spus că, anul acesta, va depune la Primăria Bistriţa o cerere de finanţare nerambursabilă ca să le facă tuturor cercetaşilor uniforme. Sper că va primi banii, la fel cum îmi doresc ca Primăria Bistriţa să ajute mai mult organizaţiile care se ocupă de copii, bătrâni, săraci şi bolnavi.
Cercetaşii, de exemplu, au nevoie de bani să le deconteze copiilor din tot judeţul transportul până în zonele unde organizează acţiuni, că altfel aceştia nu vin, să le cumpere mâncare şi diverse alte lucruri de care au mare nevoie în activităţile lor. Numai în felul acesta poţi motiva o familie cu venituri modeste din colţul judeţului să-şi lase copilul să vină până la Bistriţa. Pe banii ei nu îşi va permite luxul.
Cercetaşii au primit întotdeauna bani de la Primărie, ştiu, dar una e să primeşti 10.000 de lei şi alta e să primeşti 50.000 de lei. Oamenii aceştia au dovedit că sunt în stare să facă multe lucruri şi să-şi păstreze consecvenţa. Ar trebui ajutaţi cu mână largă, la fel cum ar trebui sprijinită Ana Dragu care face lucruri miraculoase pentru copiii autişti şi mulţi alţii care luptă cu un sistem haotic în care e greu să supravieţuieşti de unul singur.
Să nu creadă cineva că m-a rugat Sidor Costinaşi sau Ana Dragu să scriu acest text. Nici pe departe! Şi unii, şi alţii sunt mulţumiţi că pot conta pe sprijinul municipalităţii. E pur şi simplu părerea mea că banii publici alocaţi pentru finanţări nerambursabile ar trebui, în aceste vremuri grele, să fie direcţionaţi îndeosebi spre copii, bătrâni, bolnavi şi săraci faţă de care cu toţii avem o maximă responsabilitate.
Cristiana Sabău
Adaugă comentariu