În prima probă a concursului pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct din școli a fost evaluată mai degrabă ”viteza de citire și de completare a răspunsurilor decât competențele”, notează consultantul educațional Anca Tîrcă pe Facebook.
Despre cum a fost această probă, ea a scris: ”subiecte formulate în enunțuri lungi, care au necesitat ceva timp pentru citire, înțelegere și identificarea răspunsului corect; timp considerabil consumat cu hașurarea căsuțelor corespunzătoare răspunsurilor (căsuțe foarte mari!); blocarea platformei în mai multe centre de concurs, potrivit relatărilor candidaților”.
”A fost un examen stresant, candidați chemați la ora 9 pentru a aștepta până la 10 când au venit subiectele. Nu au primit ciorne, în contextul în care au avut de calculat și diverse procente. Le-a luat timp apoi să treacă răspunsul de pe spatele foii pe pagina respectivă de concurs. Am văzut și eu subiectele și consider că observațiile candidaților sunt justificate”, a scris Anca Tîrcă.
În opinia ei, ”o asemenea probă nu evaluează competențe manageriale relevante pentru funcția de director”.
”Dacă le ceri candidaților să demonstreze anumite competențe într-un timp limitat, ai obligația să te asiguri că lungimea și complexitatea itemilor, precum și timpul necesar completării răspunsurilor, sunt corect dimensionate. Altfel, riști să evaluezi mai degrabă viteza de citire și de completare a răspunsurilor decât competențele pe care pretinzi că le măsori. Un examen ar trebui să fie un moment așteptat cu încredere, în care ai ocazia să demonstrezi ceea ce știi, ceea ce ai învățat și competențele pe care le-ai dobândit. Nu spun că trebuie să fie ușor sau lipsit de emoții, dar nici să devină o experiență umilitoare, așa cum a fost percepută de mulți candidați proba de astăzi. Și când te gândești că au avut la dispoziție 4 ani pentru a organiza acest concurs!”, a notat ea.
În ce privește următoarea probă cu itemi care dacă se va desfășura la fel, există riscul ca mai puțin de jumătate dintre candidații inițiali să rămână în concurs.
”Dacă adăugăm și candidații care nu vor promova interviul, ne putem trezi cu un număr foarte mic de directori selectați prin concurs, în raport cu nevoile sistemului. Și toate acestea într-un context în care funcția de director nu mai este una râvnită în sistemul de educație. Chiar nu vede nimeni imaginea de ansamblu („the big picture”)? Nu mai face nimeni analize de context înainte de a proiecta și derula un concurs de o asemenea importanță? Scopul concursului ar trebui să fie selecția unor manageri școlari competenți, nu eliminarea succesivă a candidaților prin probe a căror relevanță pentru exercitarea funcției rămâne discutabilă”, a mai notat Anca Tîrcă.
La nivel național rata de promovare a fost de 69,05%, iar media notelor 6,45.
În Bistrița-Năsăud, dintre cei 125 de candidați înscriși, unul s-a retras, iar 87 au promovat. Au fost eliminați după prima probă un număr de 37 de candidați.
Neștiința și infatuarea, două calități specifice celor cățărati pe pile și decizii de partid.
macar acum stiu si ei cum se simt elevii! …
Adevărul este că dacă priviți testul (eliminatoriu) , majoritatea nu îl veți trece. Este totuși ceva în neregulă, a picat de exemplu directoarea de la Lazăr cel mai bun liceu din București, cu experiență vastă și rezultate manageriale absolut vizibile.
Caty, majoritatea dintre noi NU vor sa fie directori de scoli!!!
Aici nu se mai pune problema de zi proasta, emoție, durere de burtică… bla bla bla…
Un director trebuie să fie mai bun decât restul
nu e nici o eroare.
succesul Lazăr nu se datorează neapărat școlii.
ci implicării părinților și statului lor socioeconomic.
de fapt, din contră, confirmă teoria posturilor în care competenţele interpersonale -comunicare bat competențele profesionale reale.
cu cât părinții provin din rețele influente, cu atât unei persoane are are o inteligență emoțională peste medie ( nu e transferată neapărat managerial înadministrare chibzuită, creare de valoare adăugată pornind de la resurse limitate) cu atât e mai ușor sâ reuşească, mai ales unde banii curg.
Manager bun în opinia mea e dascălul care într-un sat, oraş defavorizat, cu rată mare de sărăcie reuşește să promoveze elevi dornici să învețe spre topul piramidei sociale prin calitatea educației şi colectivului locale.
Unde sunt bani care curg nelimitat “prestigiu”” meditații “”sponsori” acolo actul managerial e mult mai simplu, cineva are o idee și apoi abundența permite în secunda a doua, aplicarea ei.
Felicitări celor care au propus subiectele Reacțiile celor nemulțumiți spun totul despre rezultatele colective ale elevilor la testele PISA.
Copiii par ar fi mai puțin problema, elefantul din încăpere ar fi rezumat, (in)competențele unora din cei care conduc instituțiile respective.
Poate nu le au..
Dacă ei au capacitate personală redusă de a înțelege, procesa informația..a o aplica practic ..ce se așteaptă? Să spunem că a fost o zi.proastă, se poate întâmpla oricui..dar să spui că cineva a vrut să te umilească..pe necunoștința ta..înțeleg şi-au pierdut fața…dar lasă pe cineva care a reușit să aibă posibilitatea de a decide. Nu vine pe linie de partid și popularitate.
Cei mai populari profi cei de erau cei de religie, muzică, sport și limbi străine.
Nu este chiar așa. Au promovat 70%, înseamnă că se poate. Unde l-ați „privit” ? Vreau să-l fac și eu.
,, Halatul , cât e halatul ? “ $$$ pentru un post de director.