Clima se schimbă de la un an la altul, trăim într-o societate tot mai poluată, expusă riscurilor de catastrofe naturale şi ne întrebăm mereu care o fi cauza, deşi ştim cu toţii răspunsul: pădurile tăiate în delir. Ca să aflăm cât de mult se taie numai din Bistriţa-Năsăud, am discutat despre acest subiect cu Daniel Pop (foto), şeful Inspecţiei Silvice şi de Vânătoare (ISV) Bistriţa-Năsăud. De la domnia sa am aflat cifre care pur şi simplu ne-au îngrozit.
„În 2012, în raza judeţului Bistriţa-Năsăud a fost exploatată o cantitate de 591.000 de metri cubi de masă lemnoasă din care 20.000 de metri cubi din pădurea publică a statului, 531.000 de metri cubi din pădurea proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, 30.003 metri cubi din pădurile proprietate privată şi 10.000 de metri cubi din vegetaţia aflată în afara fondului forestier”, a declarat Daniel Pop.
Cum într-un vagon intră peste 40 de metri cubi de lemn, noi am împărţit întreaga cantitate de lemn exploatat anul trecut cu 45 (o valoare medie pentru un vagon) şi am obţinut, în final, 13.133 de vagoane. Atât s-a tăiat legal, respectiv cu aprobări şi cu acte. Dacă împărţin la 12, câte luni are un an, ne ies 1094 de vagoane de lemne tăiate lunar din Bistriţa-Năsăud. Mai aflaţi ceva: pentru cei 591.000 de metri cubi de lemne s-au încasat 12 milioane de euro, potrivit informaţiilor deţinute de ISV Bistriţa-Năsăud.
„Pentru aceste cantităţi, s-a emis autorizaţie de exploatare şi s-a tăiat conform posibilităţii stabilite prin amenajamentele silvice. Cifra pare impresionantă, dar, dacă s-a respectat regimul silvic şi prevederile amenajamentelor silvice nu cred că este o problemă. Era o problemă dacă nu s-ar fi respectat”, a spus Pop.
Cel mai mult a tăiat Ocolul Silvic Valea Ilvei care administrează pădurile a trei comune de pe Ilve. De aici s-au tăiat 111.000 de metri cubi (2466 de vagoane de tren). Ocolul Silvic Telciu a tăiat şi vândut peste 66.000 de metri cubi (1466 de vagoane), iar Ocolul Silvic Someş-Ţibleş 54.000 de metri cubi (1200 de vagoane). Ocolul Silvic Tihuţa Colibiţa vine şi el tare din urmă cu peste 41.000 de metri cubi (911 vagoane), urmat de Ocolul Silvic Bistriţa Bârgăului cu 32.000 de metri cubi (711 vagoane). Exemplele pot continua cu toate ocoalele silvice ale primăriilor care au vântul lemnul cu bani grei. Dacă vă imaginaţi că i-a mustrat conştiinţa pe pădurari şi pe edili şi s-au apucat de plantat pe măsura exploatării, vă înşelaţi amarnic. Ocolul Silvic Valea Ilvei şi-a produs să planteze 74 de hectare cu puieţi, dar, ce să vezi, nu a reuşit. A plantat doar 68. Bine că a reuşit să taie.
Nu prelucrăm lemnul, îl vindem sub formă de buşteni
Cum majoritatea pădurilor pleacă din judeţ sub formă de buşteni, l-am întrebat pe şeful ISV Bistriţa-Năsăud dacă nu i se pare că e totuşi o cantitate mare de lemn pe care-l pierdem în fiecare an fără alte foloase pentru comunitate (cum ar fi locuri de muncă pentru oameni) decât pentru o categorie restrânsă de afacerişti care trimite, de regulă, tot lemnul la export. Iată ce ne-a răspuns: „Probabil că trebuie regândite normele tehnice silvice, regândit modul de întocmire a amenajamentelor silvice, într-un cuvânt regândită concepţia despre silvicultura românească, dar atât timp cât tăierile se fac controlat după normele silvice în vigoare şi respectă amenajamentele silvice întocmite pentru fiecare unitate de producţie trebuie să le luăm ca atare. Probabil că ar fi oportună reanalizarea conceptului despre exploatarea pădurii, regândite normele tehnice, modul de întocmire a amenajamentelor silvice. E o discuţie tehnică şi depăşeşte competenţele noastre instituţionale. Noi trebuie să urmărim respectarea normelor tehnice în vigoare şi a amenajamentelor silvice în vigoare. Nu putem gândi altfel”, a declarat Daniel Pop.
Am mers însă mai departe şi am vrut să aflăm cât lemn s-a tăiat ilegal. „Ilegal a fost cantitatea de 9.463 de metri care ar încăpea în 210 vagoane de tren la aceeaşi încărcătură de 45 de metri cubi/vagon. Reprezintă un procent mic raportat la tăierile legale, nu de îngrijorat, dar tăieri ilegale au fost de când e lumea probabil şi noi tocmai de-asta muncim pentru a le diminua şi a le stopa. Pentru stopat e nevoie să mai treacă mulţi ani până se va forma şi conştiinţa poporului român, dar nu trebuie să ne facem griji degeaba fiindcă ele sunt în limitele bunului simţ. În alţi ani erau mult mai mari aceste tăieri”, a spus Daniel Pop.
Tăiem mult, plantăm puţin
L-am întrebat pe Daniel Pop dacă firmele care taie pădurea şi se îmbogăţesc pe seama lemnului vândut au plantat ceva în locul lor. „Nu este obligaţia firmelor să planteze, ci a proprietarului şi a administratorului. Vorbim despre prevederi legale. Moral, toate aceste firme ar putea susţine plantările. Unii dintre ei participă la voluntariat, dar nu au obligaţie legală de a face plantările”, a spus Daniel Pop.
Anul trecut s-au făcut lucrări de împăduriri pe 311 hectare şi lucrări de completare pe 66,3 hectare. Au fost plantaţi peste 2 milioane de puieţi. Tot anul trecut, a fost înfiinţată o suprafaţă de 69 de hectare de perimetre de ameliorare a terenurilor degradate în zona de câmpie, la Budeşti.
L-am întrebat pe Daniel Pop de câţi ani are nevoie un copăcel ca să crească şi să poate fi tăiat. „Vârsta de exploatare a arborelui depinde de specie, de condiţiile staţionare şi de natura lucrării care se efectuează, a tăierii. În cazul răriturilor, tăierile pot începe de la vârsta de 40 de ani a copacului şi se continuă până la 60-70 de ani, iar în cazul tăierilor de promovare a regenerărilor naturale se ajunge la 120 de ani”, a declarat el. Aşadar, un copac are nevoie de cel puţin patru decenii ca să mai umple vagoanele afaceriştilor posesori de conturi cu multe zerouri, maşini de teren, vile şi susţinători politici.
Una peste alta, lucrurile stau cam în felul următor. Cel mai mult au explotat primăriile care, de altfel, deţin cea mai mare suprafaţă de pădure, respectiv peste 152.800 de hectare din totalul de 192.000 de hectare de fond forestier cât are judeţul. Din multe informaţii care ajung la noi, ocoalele silvice ale primăriilor organizează licitaţii cu câştigători ştiuţi înainte să se deschidă plicurile. Sunt aceiaşi care finanţează partide politice şi politicieni şi care au grijă să se umple de bani fără să fie obligate să planteze măcar cât taie. E cazul ca legea să fie schimbată, iar parlamentarii noştri, implicaţi până peste cap în noul Cod Silvic, să vină cu amendamente şi să oprească distrugerea pădurilor României în care se intră cu utilaje grele şi se fac şanţuri de o jumătate de metru. După ce ajung la şosea, buştenii sunt clădiţi în maşini de mare tonaj care distrug infrastructura României (şi aşa şubredă) sub greutatea lor. Totul pentru o mână de miliardari de carton. Noi, ceilalţi, nu avem niciun folos.
Cristiana Sabău
Felicitari Doamna Cristiana ! Inca un articol scris cu inima si documentat.
Este trist ca doar o firma din judet a investit in capacitati de prelucrare si valorificare superioara a lemnului .Ceilalti prefera sa nu se complice cu productia ..angajati etc .Sunt om batran si ma doare inima cand vad zeci sau poate sute de camioane zilnic la Sebes vandute pe maruntis .Este limpede ca i profitabil pentru unii sa vanda busteni dar profitu i infim fata de ce ar insemna transformarea bustenilor in produse finite.Mai trist este ca fara o lege care sa i indemne pe cei ce defriseaza sa si planteze intr o zi vom avea toti de suferit si cei care merg cu caruta si ce care merg cu Cayenne ….
.
Nu stiu cand si in Romania o sa se trezeasca politicieni si sa faca ceva, ca sa opreasca dezastrul asta, insa ei se gandesc cum sa faca sa se taie mai mult. Rusine, rusine clasei politice. Ar trebui sa se implementeze legi, prin care dupa ce se taie ceva sa fie obligati cei care tau sa planteze macar ce au taiat din nou. Sau sa intre in vigoare o exploatare rationala dupa modelul din Spania, unde nu este permis sa tai o padure intreaga, se tau doar copacii care incurca sa creasca puietii sau cei mai batranii, fara a lasa o zona impadurita, despadurita.
As spune ca acest lucru este o alta fata a unui scenariu malefic in care repet, nu cred. Exportam lemnul brut pentru ca alti oameni din afara granitelor acestei tari sa-l prelucreze. Nu-i nimic rau in asta daca noi nu stim sa o facem, culegem capsuni pt.ca acolo suntem competenti. Cand o sa ne vina mintea la cap o sa prelucram si lemn daca o sa ma fie. Un scenariu al groazei insa se poate trasa pt.urmatoarele decenii si o fac deja cu multa acuratete personalitati din domeniile stiintei. In fapt este vorba despre un lucru foarte simplu : CE LASAM MOSTENIRE GENERATIILOR VIITOARE. Desigur ca nu ma refer la case, vile si masini. Din pacate acestea sunt lucrurile care ne mobilizeaza cel mai puternic in Romania de astazi. Este vorba ca am putea sa lasam copiilor si nepotilor nostrii o planeta ravasita de schimbari climatice, ( local : zapezi mari iarna, secete prelungite vara, furtuni puternice, inundatii), un peisaj dezolant, arid, fara surse de apa proaspata, un mediu poluat incapabil sa sustina viata decenta a miliardelor de oameni. Intrebare : CATI DIN POLITICIENII DE AZI ISI RISCA „CARIERA POLITICA” AVENTURANDU-SE IN APARAREA ACESTOR VALORI SI CATI ALEGATORI I-AR SUSTINE ?
Din aceasta cauza sa desfintat CPL-ul.