Actualitate

”Intelectuali îmbisericiți”

Volumul „Intelectuali îmbisericiți”, apărut sub semnătura prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta la Editura Fundației Anastasia din București, este o carte nouă și originală. Este nouă pentru că un astfel de titlu cu biografii care să acopere mai multe perioade istorice și politice nu s-a mai scris.

Este originală pentru că intelectualii, în general, se prezintă singuri sau sunt analizați prin prisma operei lor creative (mai mult sau mai puțin) și niciodată nu sunt caracterizați prin statutul lor – cel mai important, de altfel – de a fi sau a nu fi îmbisericiți.

Cuvântul „intelectual” vine din limba greacă si înseamnă „a înțelege”, un om „care înțelege”. Știm cu toții că intelectualii cad mai mult decât alții sub ispita unui propriu concept religios de tipul „eu am credința mea”, „eu cred în inima mea”, „eu cred, dar nu mă duc la Biserică”, „eu am Dumnezeul meu”, „eu cred în Dumnezeu, dar nu cred în popi” etc.

Statistic, cei mai mulți atei provin din rândul intelectualilor. Secolul XIX a fost analizat din punctul acesta de vedere de către Daniel Vernet. Aproape toți savanții mari ai sec. XIX au pornit în profesie și în viața socială ca atei și s-au convertit până la moarte în procent de peste 70%. Și aceasta într-o societate în care viața seculară era o normă în curs de generalizare.

În lumea ortodoxă, a funcționat aserțiunea lui Serghei Bulgakov, de altfel menționată în această frumoasă carte: „Biserica Ortodoxă nu atât convinge, cât seduce”. Firul roșu al cărții reușește, cu talent, să exprime acest adevăr: o minunată convertire, urmată de o minunată îmbisericire. Când o țară sau o comunitate oarecare are mulți intelectuali cu credință mare, ea este puternică; când are mulți intelectuali care se îndreaptă duminica dimineață spre ritmul liturgic al vieții și trec pragul Bisericii, este încă mult mai puternică.

Intelectualismul este o „religie” a celui ce se bizuie pe cunoașterea rațională și devine tot mai mândru de statutul și nivelul (treapta) lui. Cu cât intelectualul este mai performant și mai sigur pe cunoașterea și achizițiile lui intelectuale, cu atât îl paște un risc mai mare de a se îndepărta de „cele smerite”. Cu cât intelectualul își pleacă mai mult genunchiul sub epitrahilul unui mare duhovnic, chiar fără școală fiind, pentru a zdrobi capul șarpelui prin taina spovedaniei, cu atât îi cresc șansele de a „cunoaște cu inima” mai mult decât cu rațiunea.

Cartea are valoarea unor mărturisiri care convertesc. Căci de 2000 de ani, creștinismul înaintează în lume sfințind lumea prin mărturisiri. Ele sunt puternice pentru că pronunță adevărul trăit de persoana creștină, iar ceva mai puternic decât adevărul nu există.

Intelectualul este, în general, stăpânit de știința, profesia și vocația lui. Biografiile prezentate în carte demonstrează că „vocația seculară” a intelectualilor îmbisericiți se supune cuminte calității de practicant și „om care merge la Biserică”, indiferent de regimul politic în care trăiește. Scurtele „biografii îmbisericite” sunt consecințe semnificative, convingătoare. Ele arată cum poți fi un intelectual practicant, fie pe calea „soft”, mergând la Biserică și fiindu-ți recunoscute meritele științifice chiar de un regim ateu (Florin Constantiniu), fie pe calea prigoanei într-un sat uitat de lume și cerând voie milițianului să participi duminica la Sfânta Liturghie (Alice Voinescu).
Recomandăm această carte cu toată căldura; ea are menirea și efectul de a-ți da sau reda un tonus duhovnicesc, o certitudine că drumul care duce la Biserică este, de fapt, Calea, Adevărul și Viața.

Prof. dr. Pavel Chirilă

10 comentarii

  • Secolele XX şi XXI în care unii dintre noi , din fericire am apucat să trăim, nu e echivalentul secolului XIX. Faptul că unii aleg să trăiască în trecut, are limitările aferente.
    Să vii să argumentezi cu statistici din secolul XIX ca să justifici acţiuni în secolul XXI e totuşi o probă de incompetenţă majoră.
    Nu e nici o mirare că maladiile secolului XIX proliferează încă acolo unde intelectualii locali din varie motive gândesc ca şi în Sec XIX.

    Rata mortalităţii infantile, focarele de maladie de rujeolă, primul loc la nivelul accidentelor de muncă, rata avorturilor ..sunt indicatori în corelaţie directă cu viziunea ‘intelectualilor’ şi a celor care conduc destinele instituţiilor medicale.

    Într-un sistem în care rezultatul unui act medical e dezastruos şi e justificat de către cei care ar trebui să primii în linia de protecţie medicală ca şi ‘act de voinţă a unui Dumnezeu’ uneori milos, dar cel mai adesea necruţător…(modalitatea de a justifica incompetenţa intelectuală) vom avea în continuare aceleaşi ‘performanţe’.

    În schimb, în sisteme medicale eliberate de dictatura ideologilor şi ideologiei religioase, avem parte de ‘minuni medicale’.

    https://www.thestar.com/news/insight/2017/02/19/this-queens-student-froze-to-death-on-a-kingston-pier-heres-how-he-came-back-to-life.html

    Corespondenţii instituţionali similari a dlui Buta din statele eliberate de dictatura ideologiei religioase, au lucrat şi lucrează pe proiecte majore.

    Genomul uman, atlasul proteic http://www.proteinatlas.org/, brain mapping etc.

    Şi nu totul din calitatea actului medical poate fi pus pe seama banilor.

    Din fericire Internetul a produs o revoluţie majoră în majoritatea societăţilor moderne, un efect de egalizare.
    Dictatura controlului informaţiei s-a terminat.

    Autoritatea unui medic, nu mai vine direct, automat cu halatul, oamenii au opţiunea de a consulta mai mulţi, pentru a avea o mai bună evaluare şi sanşe de supravieţuire. Instituţiile imită practicile cele mai bune.

    Accesarea informaţiilor nu mai este rezervată unor *iniţiaţi* locali,izolaţi care consideră ‘adevărurile’ trecutului . În plus uneori îşi arogă injust, acel drept de veto în privinţa ‘validităţii’ noilor argumente apărute pe piaţa ideilor şi cunoştinţelor.

    Şi în general avem din fericire, intelectuali în adevăratul sens a tradiţiei academice iniţiate de Newton care ameliorează cunoştinţele umane asupra lumii actuale prin metode de cunoaştere a căror validitate e totuşi ceea mai bună explicaţie la un moment în timp.Ameliorarea acelor cunoştinţe e incrementală, desigur. Însă putem afirma că suntem siguri că ce ştim la acest moment e ceva mai mult şi mai sofisticat decât ce ştiam ieri.

    • Stati linistiti si spitalul din Bistrita are proiecte europene Asa ca puteti citi cartea fara resentimente.

    • Cred că ar trebui clarificat în proiecte europeene au fost prinse toate spitalele judeţene, nu e un merit a administratorilor locali.
      De altfel se pare că s-ar fi putut atrage mai multe fonduri, dacă managerii nu ar fi fost incompetenţi.
      http://romanialibera.ro/exclusiv-rl/investigatii/de-ce-refuzam-banii-ue-pentru-spitale-225476.html
      Merit ar fi fost dacă unitatea spitalicească ar fi excelat în domeniu.
      Scandalul cu dezinfectanţii apă-chioară diluată.., faptul că mai marii ţării se operează prin străinătate, în chestiuni banale ba în Turcia, ba în Austria sau Germania spune tot..

      A mai fost şi ortopedul acela Gheorghe Brunei, care experimenta cu aliaj de tanc sau oase de câine schilodând copii. Parcă chiar în judeţ Bistriţa -Năsăud, s-au dus o familie banală cu o febră şi a ieşit moartă. Bebeluşii morţi din maternităţi..etc

      Când aduni caz cu caz, judeţ cu judeţ…penibil să constaţi că atâtea morţi erau evitabile

      *Staţi liniştiţi*…

  • La fel de bine s-ar putea scrie volumul * Intelectuali îmbâcsiţi * compilând datele publice privind

    – numărul mic de premii şi apariţii în publicaţii internaţionale de prestigiu ale intelectualilor români contemporani cu domiciliul şi activitate în România. Exceptând desigur cei cu activitate în exterior.
    -numărul mic de reviste editate şi publicate în România, numărul şi mai mic de cititori comparat la media europeeană etc.
    -plagiarismul , drumul bătut spre intelectualitate
    -influenţa(nulă spre zero uneori) a intelectualilor români în literatura de specialitate pe domenii de activitate(aşa numitul indice Hirsch h-index)
    -absenţa unui nume românesc de pe liste gen FP Top100 Global Thinkers

    Unul dintre motive e ancorarea în mentalitatea interbelică, atunci unii intelectuali români au reuşit pe plan mondial şi sunt consideraţi modele de referinţă în condiţiile în care totuşi la nivel internaţional un Eliade de exemplu e citat din motive ce ţin de istorie a disciplinii şi nu neapărat a actualităţii teoriilor sale.

    • AR TREBUI SA CITITI VOLUMUL SI APOI SA COMENTATI. iN CARTE ESTE VORBA DE ENESCU ,BRANCUSI, iON BARBU,CONSTANTI PAVEL,,ION VIANU ETC.

    • Ca să lămurim, nimeni nu contestă unicitatea şi autenticitatea intelectualilor români clasici interbelici, reprezintă curente moderne, în acea perioadă şi ceea ce uită mulţi , operele lor sunt deseori marcate de curentele artistice a ţărilor în care au trăit…era o intelectualitate deschisă spre exterior şi nu una care se refugia automat în ideile ‘ortodoxiei’

      De altfel paradoxal, acei intelectuali care sunt deveniţi un gen de zei locali adulaţi, nu au scris sau creat, majoritatea operelor lor în România, cum ar părea normal pentru o societate care produce valori autentice, ci în ţările în care s-au stabilit.

      Emil Cioran a scris mult în franceză, şi a murit în Paris. Brâncuşi la fel. Enescu a murit în Paris. Ion Barbu, conform unor surse a avut în tinereţe simpatii legionare şi a fost dependent de cocaină. Se pare că a scris „Riga Crypto şi lapona Enigel“ în Germania, într-o seară de octombrie 1923, într-o perioadă în care era intoxicat cu cocaină şi eter.Tot lui i se atribuie fraza* ca matematician, socot că ştiinţa este aliata ordinii legionare* Tot acel om a scris un imn lui Hitler. Ion Vianu scrie în Elveţia.

      Pe scurt, nu mulţumesc, nu am timpul să-mi pierd vremea cu bibliografii romanţoase, scrise de personaje de talie locală şi regională.

      Personal, prefer nume mai contemporane care au ceva de spus iar printre cărţile pe care le citesc , le-am citit şi le am în biblioteca personală, vă recomand câţiva autori care scriu pentru publicul general pe înţelesul tuturor.

      Steven Pinker, Daniel Kahneman, Thomas Friedman, C.Hitchens, Nial Ferguson,Dan Ariely, Nassim Taleb, Brian Greene, Richard Feynman, R. Dawkins, Chrystia Freeland, M. Yunus, Jared Diamond, Bertrand Russell , A.Bandura, Malcom Gladwell . Schwarz…Nassim Taleb ..etc

      Lista poate continua.
      Cât despre ultima carte citită şi scrisă de un doctor adevărat , mi-a plăcut Surviving Extremes, Kenneth Kamler.
      Are legătură cu medicina şi vulgarizarea ei.
      Din start pentru mine, un scriitor care scrie o carte şi dezvoltă o teorie limitată locală, aplicabilă şi valabilă doar într-un context închis geografic, merită citit doar pentru a înţelege metehnele societăţii respective particulare.

    • Iar dintre vulgarizatorii actuali ai ştiinţei pe le ecranele TV pe lângă clasici ca şi Carl Sagan e mai educativ şi interesant să urmăreşti apariţiile unor persoane Michio Kaku sau Neil Degrasse Tyson. E mai multă valoare adăugată pe un pixel de la o emisiune de-a lor, decât toţi terabiţii cuprinşi în arhiva de la Trinitas.

  • Foarte corecta atitudinea poetului Adrian Popescu. Cartea „Intelectuali îmbisericiți”, de Mircea Gelu Buta, se refera exclusiv la intelectualul ortodox, ca si cum altfel de îmbisericire nu ar fi valabila in fata lui Dumnezeu . La fel de îmbisericiți pot fi si intelectualii catolici, greco-catolici si chiar protestanti. Chiar si la intrebarea există intelectuali adevărați în afara Bisericii, raspunsul este DA.

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.

GA vertical

Carliont

KissFM

KISS FM

Titlu Articole Recente

Articole recente

Titlu Comentarii recente

Comentarii recente

CleverADS