Învăţământul, pe minus inclusiv în privinţa gradelor. UJSLI a chemat parlamentarii în frigider

Dezbaterea a fost programată iniţial în ajun de Moş Nicolae, zi în care parlamentarii au împărţit cadouri prin şcoli, spre indignarea unor lideri sindicali care, vinerea trecută, cică ar fi strâns şi părinţi, şi profesori, şi lideri din şcoli care s-au uitat unii la alţii neavând cui să-şi spună păsurile. De data aceasta,  a fost exact invers: sala goală, masa rezervată autorităţilor plină.

Au dat curs invitaţiei UJSLI Bistriţa-Năsăud deputatul PNL Stelian Dolha, deputatul PSD Daniel Suciu şi senatorii liberali Ioan Deneş şi Dorin Dobra. Ioan Oltean (PDL) ar fi declinat invitaţia sugerându-le sindicaliştilor să-şi rezolve mai întâi problemele cu puterea, iar senatorul Cristian Florian s-a scuzat motivând că nu e în ţară.

Într-o sală aproape îngheţată, Emil Mocian, liderul UJSLI Bistriţa-Năsăud, a vorbit aproape o oră despre lucruri cunoscute de decenii fără să-i pese că nimeni nu-l mai putea asculta din cauza frigului. La rândul lui, Ioan Duicu, a prezentat cifre peste cifre, tabele peste tabele, din toate reieşind că angajaţii din învăţământ o duc mai greu decât restul lumii, învăţământul fiind pe minus la toate capitolele. Totuşi, nimeni nu a punctat faptul că avem destule legi, iar aplicarea lor nu ţine de parlamentari, ci de Executiv. Aşa se face că s-a ajuns la discuţii sterile despre investiţiile în şcoli, despre cine ar trebui să le coordoneze, unii fiind de părere că Ministerul Educaţiei ar trebui să se ocupe de asta, în timp ce alţii că e foarte bine că problema a fost pasată Ministerului Dezvoltării Regionale întrucât Inspectoratele Şcolare Judeţene trebuie să coordoneze activitatea didactică şi nu şantiere.

Inspectorul şcolar general Camelia Tabără, prezentă la discuţii, a fost singura care a dat răspunsuri pertinente la probleme ridicate, Emil Mocian şi restul din conducerea UJSLI neavând niciun argument să o contrazică. Una peste alta, UJSLI a mai bifat o aşa-zisă acţiune din care nimeni nu a înţeles altceva decât că în învăţământ e greu şi e rău, lucru ştiut deja. La fel de cunoscut e şi faptul că profesorii sunt cu toţii de acord cu greva, în teorie, dar niciodată nu sunt capabili să o ducă până la capăt, aşa încât se pare că, în realitate, toată lumea e mulţumită din moment ce nu are de gând să protesteze serios niciodată. În ce priveşte oamenii politici, le vom vedea feţele îngrijorate de soarta învăţământului abia la anul când vom avea două runde de alegeri.

Cristiana Sabău