Invazia impostorilor

E destul de mare vânzoleala legată de manualele lipsă de pe băncile elevilor de clasa I şi a II-a. Cred că s-a spus deja ce era de spus mai puţin faptul că oftalmologii îşi freacă mâinile de bucurie. Dacă îi dai unui copil în mână un aparat cu ecran mic la care să se uite nu ştiu câte ore pe zi sub pretextul că învaţă, sigur nu-l prinde clasa a V-a fără ochelari. Ca să nu mai zic de poarta pe care o deschizi unui om în formare – internetul – o poartă în spatele căreia îl aşteaptă tone de mizerie. Poate că, la şcoală, sub ochii dascălului sau acasă, sub cei ai părinţilor, nu va „naviga” nestingherit, dar ce faceţi, deştepţilor, cu turma de copii de pe casa scării de la noi care stă cu orele la un anumit etaj şi „fură” net ca să joace diverse în reţea? Aveţi vreo soluţie pentru ei, miraculoasă?

Ne-am trezit, noi, românii, mai deştepţi decât toată lumea. Chiar zilele trecute am auzit ştirea potivit căreia cofondatorul Appel, Steve Jobs, cunoscut pentru pasiunea sa pentru produsele pe care le-a creat, nu-şi lăsa propriii copii să folosească iPad-urile şi le limita acestora accesul la Internet. Supranumit ”evanghelistul erei digitale”, Steve Jobs povestea şi în biografia sa, semnată de Walter Isaccson, că la masă, în familie, nimeni nu folosea gadget-uri. În fiecare seară, Steve insista să fie luată cina la masa impunătoare din bucătăria lor şi să se discute despre cărţi, istorie şi o mulţime de lucruri.

Aţi crăpat uşa tehnologiei pentru copii de 6 ani, va veni vremea când o vor trânti de pereţi. Aşa se întâmplă cu orice uşă crăpată, din păcate. Tehnologia are farmecul ei, ne uşurează mult viaţa de zi cu zi, însă orice monedă are faţă şi revers.

Mergem mai departe în învăţământul românesc şi dăm peste monstrul intitulat “intrat la facultate fără diplomă de bacalaureat”. M-am îngrozit când am aflat ce poţi ajunge dacă nu ai Bac. De exemplu, grefier! Tu nu ai fost în stare să demonstrezi că înţelegi un text – altfel îţi luai examenul de bacalaureat – dar în mâinile tale stă destinul unui om. Aşa cum se ştie, procesul verbal al unei şedinţe de judecată e întocmit de grefier. Judecătorul doar îl avizează. Din experienţa mea de om care a cam dat declaraţii în instanţă, vă pot spune că am fost singura care am atras atenţia, dintre toţi cei din sală, că nu am spus aşa cum a scris grefierul. Restul, oameni simpli care nu înţelegeau mare lucru şi nu erau conştienţi că “vorba volent, scripta manet”, se trezeau că semnează un text înţeles pe dos de grefier şi care – ce să vezi? – îi scotea din nevinovaţi cum credeau ei că sunt vinovaţi în toată regula. Nu voi merge mai departe cu demonstraţia fiindcă e lipsită de orice sens. E clar că direcţia nu e bună deloc. Sunt curioasă dacă mai marii educaţiei, cei care au decis aşa ceva, s-ar lăsa operaţi de un doctor fără şcoală sau ar urca într-un avion pilotat de cineva care habar nu are la ce sunt bune butoanele. Dacă un grefier fără bacalaureat nu ne omoară de la prima şedinţă de judecată, asta nu înseamnă că sfârşim bine lăsându-ne pe mâna unuia care nu a fost capabil să priceapă ce aude şi cu atât mai puţin să redea cu fidelitate sensul mărturiilor cuiva, haotice, de altfel, în faţa unei instanţe. Veţi spune că îi dictează judecătorul. Da, ştiu! Dar mai ştiu şi că nu am nicio încredere că un om fără Bac e capabil să scrie după dictare.

Mergem şi mai departe şi ajungem la alte consecinţe ale promovării în funcţii importante a celor care nu au studii de specialitate. Uitaţi-vă la oraşul Bistriţa şi spuneţi dacă vi se pare că el poartă amprenta unui arhitect. Vă spun eu că nu şi asta pentru că nu are aşa ceva. Doamna Monica Pop, cea care ocupă fără sens acest scaun, e o ingineră. Domnia sa nu a avut în veci aspiraţii artistice, nu s-a chinuit să intre la Facultatea de Arhitectură – ştim cu toţii cât de greu se intra, nu ca la Politehnică – , nu a pasionat-o arta urbană. Ca absolventă a unei facultăţi de construcţii, ea ar trebui să primească de la un arhitect planul pe care să îl urmeze. Mi-e foarte greu să înţeleg de ce a acceptat să îmbrace o haină care nu i se potriveşte, nu e croită pentru ea: ca să autorizeze drept anexă gospodărească o ditamai vilă? Ca să facă harcea parcea tot oraşul autorizând construcţii hidoase? O fi mai bine plătit postul de arhitect şef al oraşului, mai vizibil şi mai important, dar cum poţi ca om să-l accepţi când tu ştii că nu ai urmat o şcoală de specialitate? Dacă aş fi într-o poziţie decizională, iar un om ar accepta să ocupe un astfel de post fără să fie competent în domeniu, l-aş da afară instant. Cine ştie de ce altele mai e capabil?

Ce v-am înşiruit mai sus sunt efecte mai mult sau mai puţin directe şi dureroase ale promovării oamenilor fără şcoală sau fără studii adecvate. Poate credem că nu ne afectează direct fiindcă, în mod normal, nu ne întâlnim zi de zi cu grefierul sau cu arhitectul şef, însă invazia impostorilor va fi tot mai mare. Sunteţi pregătiţi să-i faceţi faţă?

Cristiana Sabău