Războiul în fotografii
Războiul este un fenomen social. Natura umana are şi o componentă violentă. De aceea, războiul pentru omenire este ca un bumerang. Oricât de departe l-ar împinge raţiunea oamenilor şi a statelor el revine în viaţa societăţii şi a oamenilor. Idealul păcii kantiene rămâne doar ideal şi atât. Comemorarea Primului Război nu este o aflare în treabă a europenilor, ci un semnal de alarmă. Situaţiile şi condiţiile mediului de securitate european şi internaţional seamănă izbitor de tare cu cele de la începutul secolului trecut. Nordul Africii este învăluit în flăcările războiului. Violenţa armată a cuprins vecinătatea estică a UE. Conflictelor îngheţate li s-a alăturat în mod activ cel din Ucraina. Praful de puşcă se simte în aer. Iniţiativa comemorării Primului Război are rolul de a sensibiliza opinia publica cu privire la realitatea şi intensitatea unui risc şi a unei ameninţări la adresa păcii şi securităţii.
Iniţiativa Bistriţei de a se alătura unei acţiuni europene este o dovadă a adecvării agendei locale la cea europeană. Comunicările reprezentanţilor oraşelor înfrăţite au scos în evidenţă avantajele construcţiei europene. Duşmanii de acum o sută de ani stăteau la aceeaşi masă şi scoteau în evidenţă ororile războiului trecut şi avantajele păcii de azi. Cauzele acestui război nu sunt identificate cu precizie nici astăzi, cum nici liniştea prezentului şi mai ales a viitorului nu poate fi lăsată doar pe seama unor tratate. Dincolo de tratate, trebuie să troneze raţiunea materializată într-o opinie sănătoasă a popoarelor. Opinia publică trebuie să fie intolerantă cu orice act ce poate declanşa violenţa şi tulbura pacea. Tratatele şi parteneriatele strategice nu sunt serviciu de urgenţă 112 prin care cetăţenii unor state vor fi chemaţi să moară pentru interesele altor state. Pacea şi securitatea nu sunt stări ireversibile, ci din contră sunt stări ce pot fi uşor dezechilibrate şi convertite în stări de violenţă.
Războiul are întotdeauna viitor. Războiul viitorului îl putem discuta ca fizionomie, tehnologie, efecte dar nu putem exclude viitorul războiului. Cine a căzut pradă afirmaţiilor că violenţa a fost limitată doar la actele de terorism poate vedea că în spatele relaţiilor diplomatice de azi în Europa este un fundal cu sute de tancuri scoase la vedere. Cine a căzut pradă siguranţei oferite de tratate poate vedea azi cum unele statele europene nu au nici o inhibiţie în a le ignora.
Expoziţia de fotografii din Primul Război este binevenită şi trage un semnal de alarmă, dar nu trebuie ignorat faptul că fotografia era atunci ce este televiziunea sau facebook-ul de azi. Era un vector de imagine a statelor şi trebuia să inducă în conştiinţa celor de acasă încrederea în victorie şi menţinerea unei stări morale favorabile angajamentului afectiv şi efectiv la efortul de război. Pozele evidenţiază uniforme strălucitoare, curate, priviri optimiste chiar surâzătoare în locuri în care nu era cazul (infirmeria unităţii). Pozele nu duc la concluzia că imperiul se va prăbuşi în curând. Dincolo de imagini sunt nişte minţi şi nişte suflete chinuite. Drama psihologică a românilor bistriţeni care luau parte la un război împotriva interesului naţional este slab pusă în evidenţă. Dramatic este să participi la un război, dar mai greu de suportat este să participi la unul împotriva conaţionalilor. Războiul celor din Regat a fost o dramă, dar a românilor încorporaţi în armata ţaristă şi în cea austro-ungară au fost tragedii.
Nu trebuie să ratăm ocazia acestei comemorări şi să spunem răspicat că la război ai decidenţii politici pe care îi alegi în stare de pace şi armata pe care o pregăteşti şi înzestrezi înaintea războiului. Totodată trebuie menţionat faptul că Primul Război pentru noi a fost ocazia de a da curs tuturor inadecvărilor politice şi de comandament militar. Aceste greşeli trebuie cunoscute, asumate şi făcut în aşa fel încât să nu se mai repete. Nu putem trage o altă concluzie decât că o societate fără repere valorice şi în descompunere morală este drumul cel mai scurt spre violenţă.
Ioan Gaftone, consilier judeţean
Foaie verde lapte acru,
Trec catanele pe strec,
Imbracate-n pielea goala
Si cu mainile in jeb.
Cam asa ii treaba cu razbelu din capul domnului Gaftone!
Iniţiativa Bistriţei de Comemorare a Primului Război Mondial este OK. Toate bune si frumoase. Discutabila ramane asocierea cu Zilele Bistritei 2014, exact in anul in care orasul implineste trei sferturi de mileniu de la prima atestare documentara. Orice incercare de a explica importanta comemorarii a 100 de ani de la declansarea primului razboi mondial este un fel de a bate apa in piua mai ales ca Romania a intrat in razboi abia in 1916. Este o incercare nereusita de a justifica inca una din ineptiile primarului Cretu. Un nebun aruncă piatra și zece înțelepți se chinuiesc s-o scoată . Ce are sula cu prefectura? In mintea primarului Cretu e ca si cum declansarea unui razboi e un lucru atat de bun incat merita sa-i fie dedicata sarbatoarea zilelor orasului. Toate aceste tampenii si legaturi fortate sunt facute pentru ca acest primar, a refuzat cu incapatanare ca zilele orasului ’2014 sa fie programate astfel incat sa marcheze implinirea a 750 de ani de la prima atestare documentara a Bistritei.