Ioan Gaftone: Românii și România

”Ceremoniile organizate cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la intrarea României în Primul Război au constituit elemente cu potenţial mare de consolidare a consensului şi solidarităţii şi de generare a unui climat sănătos, educativ, constructiv. Am constatat că după 100 de ani de stat unitar avem o abordare fragmentară, reducţionistă, simplistă şi mai ales în afara contextului.

În primul rând nici după un secol nu s-a înţeles că intrarea României în Primul Război nu este tot una cu intrarea românilor în aceasta conflagraţie. În 1914 românii din Transilvania şi Banat erau parte a Austro-Ungariei cei din Bucovina constituiau un Ducat autonom în subordinea Vienei iar cei din Basarabia făceau parte din Imperiul Ţarist. Aceştia, la mobilizarea armatelor au constituit unităţi şi mari unităţi cu preponderenţă etnică românească. Aceşti români au intrat în luptă din primele momente ale conflictului şi pe toate fronturile, sârb, rusesesc, italian.

România a intrat în lupta după doi ani de neutralitate, timp în care românii mobilizaţi din Ardeal, Banat, Bucovina şi Basarabia au murit pe toate fronturile. Teritoriile provinciilor au fost din prima zi de război transformate în teatre de război unde rechiziţiile, cartiruirile pentru armată şi muncile la care erau şupuşi cei rămaşi acasă erau împovărătoare. Viaţa spirituală a fost tulburată în aceste provincii. Este pilduitor să evidenţiez că Mitropolitul Vladimir de Repta al Cernăutiului a fost deportat la Praga pentru a nu influenţa moralul etnicilor români.

În Bucovina românii au fost mobilizaţi în 20 de regimente din care 4 erau încadrate numai cu etnici români. Basarabia a avut parte de o soartă şi mai dură în acest război. Românii basarabeni au fost mobilizaţi în regimente, divizii şi chiar corpuride armată preponderent româneşti. Ofiţerii români în armata ţaristă încadrau funcţiile de comandă la toate nivelurile. Consilierul ţarului pe linie de cavalerie era un general de etnie română. Divizia de la Chişinău îşi câştigase titlul de Divizie de Fier în războiul ruso-japonez şi era formată doar din români.

În Transilvania, politica de deznaţionalizare a dualismului austro/ ungar a produs efecte şi în construcţia militară şi în consecinţă 90% din ofiţeri aparţineau austriecilor şi ungurilor, in timp ce 50% din soldaţi aparţineau naţionalităţilor supuse. Românii din Transilvania, mobilizaţi în armata austro-ungară reprezentau 53% din totalul combatanţilor transilvăneni în vreme ce ungurii însumau doar 26% iar germanii 9 % în timp ce în armata ţaristă structurile militare de etnie românească erau comandate de români în austro-ungaria erau doar 3 generali, 15 colonei şi 12 locotenenţi -colonei.

În Transilvania au fost mobilizaţi 651. 000 de combatanţi în 12 regimente. Bunicii, străbunicii şi stră- străbunicii cetatenilor din judeţul nostru au fost mobilizaţi în Regimentul 63 din Bistriţa şi Regimentul 32 din Dej. De-a lungul celor patru ani de război dintre transilvănenii combatanţi au fost declaraţi 82 588 de morţi şi dispăruţi, 63 304 răniţi şi invalizi iar de pe urma pierderilor de pe front au ramas 79. 226 de orfani şi 38. 630 de văduve.

Partea din judeţul nostru care aparţinea administrativ din judeţul Solnoc-Dabaca de atunci a înregistrat 3107 morţi şi 2472 de dispăruţi. Aproape toate localităţile din judeţ au cinstit memoria lor prin monumente şi plăci pe care le sunt săpate numele .

Administraţia Prezidenţială şi Guvernul au ratat ocazia de a valorifica acest potenţial emoţional şi de a-l transforma într-o lecţie de educaţie şi de solidaritate.
Administraţia Prezidenţială vorbeşte despre 800.000 de victime iar Guvernul de 300.000 de victime.

Ce o fi însemnând victima pentru ei e mai greu de presupus. ÎNŢELEG SĂ NU ŞTII CÂŢI CETĂŢENI SUNT CU DREPT DE VOT, CÂŢI SUNT ÎN DIASPORA, CÂŢI CHEMI LA REFERENDUM DAR LA 100 DE ANI DE LA PRIMUL RĂZBOI SĂ NU ŞTII CÂŢI MORŢI, RĂNIŢI ŞI DISPĂRUŢI AU FOST ,ESTE DE-A DREPTUL NĂUCITOR.

Să citeşti în pieţele publice nume de eroi care nu au stră-stranepotii de faţă, în loc să rostească ei, cu emoţie şi lacrimi în ochi numele străbunilor este dovada lipsei de respect faţă de sacrificiul lor şi faţă de urmaşii lor. Numele care trebuiau citite s-au repartizat pe litere la judeţe. Nouă ne-a venit o parte din litera C. Nu era mai simplu să fie luate de pe plăcile de marmură din fiecare comună din judeţ. Oare Emil Rebreanu, sinteza dramei transilvănenilor, o fi fost citit pe undeva. Mă simt jignit, marginalizat, batjocorit de nişte guvernanţi care nu înţeleg lucruri elementare. Cu un astfel de protocol i-am mai omorât o dată pe strămoşii noştri.

Evenimentul a avut aşadar numai semnificaţie naţională iar în plan local nu a reuşit să treacă pragul, nu a produs impact emoţional. Impactul şi consecinţele asupra mediului local puteau fi date doar de rostirea numelor de pe crucile noastre, a strămoşilor noştri şi nu a numelor care încep cu o literă Era un prilej de a consolida linia de coeziune şi de solidaritate între generaţii şi a întregului edificiu naţional într-un moment de cumpănă similar celui de început de secol XX.

Domnilor, cred că nu realizaţi că staţi pe locurile celor care au făurit România Mare şi nici nu aveţi habar cum s-a înfăptuit acest ideal. Era şi un prilej de a cere scuze celor care au valorificat diplomatic războiul făurind ROMÂNIA MARE şi pe care tot noi românii i-am trimis să moară la Sighet, Gherla, Aiud, Râmnicu Sărat, Canalul Dunare- M. Neagră. Aşa că să ne asigurăm că nu vor fi condamnaţi în viitor militarii care au acţionat în Afganistan.

Era şi este un prilej pentru cei care răspund de securitate naţională să se asigure dacă nu cumva repetăm greşelile de construcţie militară ale Primului Război. Era un prilej de a lua exemplul diplomaţiei de la 1918, de a transforma acţiunile armatei chiar nefavorabile, în beneficii naţionale strategice. După 100 de ani de stat naţional, guvernanţii noştri nu ştiu că România şi românii în Primul Război nu înseamnă acelaşi lucru. Eticheta de tehnocraţi pentru actualii miniştri este mult prea mult. Romulus Zaroni faţă de voi era tare. România are nevoie de un guvern de români, de buni români şi e suficient”

Col. rez. Ioan Gaftone