”Situația secției de limba germană de la Colegiul Național ”Liviu Rebreanu” nemulțumește pe toată lumea: elevi, profesori, proprietar, adică Biserica Evanghelică, și pe reprezentanții Forumului German”, a declarat într-o conferință de presă președintele PNL Bistrița-Năsăud, Ioan Turc:
”Primăria Bistrița s-a angajat, în contrapartidă la darea în folosință cu titlu gratuit pentru 99 de ani a clădirii monumentale de către Biserica Evanghelică, să reabiliteze capital corpul A. Rezultatul este zero. Conducerea primăriei a pierdut din neglijență finanțarea europeană și alți bani nu au mai venit. Nu există o politică de resurse umane care să încurajeze intrarea în sistem a profesorilor vorbitori de limba germană, fapt care pune în pericol continuitatea acestei forme de învățământ. Sunt tot mai puțini profesori și alții nu sunt încurajați să vină. Pot fi acordate stimulente, bonificații, iar celebrii profesori pensionari pot fi invitați să revină la catedră.
Examenul de limba germană este corectat în Germania, iar promovabilitatea este de 100%, în condițiile în care 98% dintre elevi sunt români. Elevii de la secția germană sunt purtați pentru desfășurarea orelor ba pe la mansardă, ba prin subsol. Când a venit doamna ministru Andronescu la Bistrița, reprezentanții comunității germane au fost ignorați. Este o rușine pentru oraș. Ministerul, Primăria și conducerea școlii își dau mâna pentru marginalizarea învățământului în limba germană, atât de folositor bistrițenilor”.
Ioan Turc a vorbit și despre ”o problemă de natură socială căreia nu i se acordă atenția cuvenită”: ”Este vorba despre situația Centrului de resurse și referință în autism ”Micul Prinț”. Această asociație, acreditată și licențiată ca furnizor de servicii sociale, oferă servicii de informare, conștientizare, consiliere, educare și incluziune socială pentru sute de oameni: copii, beneficiari direcți, inclusiv cei instituționalizați, dar și familiile acestora. Terapiile de care beneficiază copiii sunt complexe și presupun frecvență zilnică și continuitate.
Centrul se susține prin efortul părinților, prin donații și sponsorizări. Când li se solicită ajutorul, șefii social-democrați din Primăria Bistrița spun că nu sunt bani. Domnilor șefi din Primărie, chiar nu vă e jenă? Aveți milioane de tocat pe pârtie, dar nu puteți susține o asociație care se zbate să facă minuni pentru oameni? Este valabil și pentru CJ. Un copil care nu beneficiază de terapie de specialitate atât cât e nevoie va deveni un asistat social pe viață, pentru că nu va putea să facă nimic pentru a-și câștiga pâinea”.
Un proverb spune: „Îi dai un deget şi-ţi ia toată mâna.” Asa se intampla si cu fostul GIMNAZIUL SASESC, unde functioneaza in prezent „Colegiu National Liviu Rebreanu” .
Gimnaziul sasesc a fost înfiinţat pe langa Biserica Evanghelică, iar clădirea actuala, construita in 1911 a trecut în proprietatea statului pe perioada comunista, apoi dupa revolutie a fost retrocedată către comunitatea germană, care a concesionat-o primariei orasului, gratuit pentru 99 de ani, cu conditia pastrarii sectiei germane si a reabilitarii periodice a cladirii.
Dupa ce s-au vazut cu sacii in caruta, administratia orasului face orice ca nimic sa mai aminteasca de originea germana a colegiului. Desi era suficicienta inscriptia de pe frontispiciul CNLR, in fata cladirii a fost mutat fara nici o noima si bustul lui Liviu Rebreanu, pentru a sterge orice legatura cu comunitatea germana. Mai degraba in fata cladirii ar trebui sa stea alaturi de bustul fostului director Georg Fischer, cel care a contribuit la construirea cladirii si bustul regretatului profesor de biologie Livius Gubesch, cel care impreuna cu generatii de elevi a pus bazele Parcului Dendrologic al CNLR. In schimb, cu toate ca prin contractul de comodat, primaria are obligatia de a efectua lucrari de întreținere a cladirii, să nu îi schimbe destinația și să fie menținută secția germană, cladirea nu a mai fost reabilitata din perioada comunista, desi in 2011, a implinit un secol de existenta, si arata deplorabil.
cand era vorba de o scoala in limba maghiara nu era atat de „important ” domnilor ?