La ferma de la Malin vor fi construite căsuţe de cob pentru retragere şi meditaţie

Într-o postare pe contul său de Facebook, Philippe Coupé (foto principal) îşi anunţă prietenii că este mai mult paralizat şi că reuşeşte să doarmă doar patru ore într-o noapte. Cu toate acestea, el doreşte să continue proiectul început în 1999 la Malin când a descoperit ferma în care locuieşte. “În 1999, eram în căutarea unui teren pentru un centru turistic ecvestru, iar Mihai Pop m-a dus la Malin avertizându-mă că este foarte izolat, nu există nici un current, drumul de acces arată groaznic, dar este genul care mi-ar place sigur. Când am văzut clădirile cu pădurea din spate, niciun vecin, pârâul, păşunea, livada, mi-am zis: acum ori niciodată! Mi-am adus aminte de comunele hippie din San Francisco, aşa cum sunt descrise în Vreau să-l văd pe Dumnezeu în faţă de Michel Lancelot, dar şi de evadarea mea în California, de călătoria mea în Alpi, la 20 de ani cu tatăl meu. Atunci am vrut să-l conving să cumpărăm un cătun izolat unde mi-ar fi plăcut să mă retrag în tăcere, cu cărţile mele. La Malin, aveam în faţa mea decorul de visele mele”, scrie belgianul stabilit în Bistriţa-Năsăud.

Motivat de „ameninţările la adresa planetei” şi de faptul că “nimeni nu ştie cum să oprească graba nebună, liberalismul orb”, el s-a gândit să facă o comunitate, de tip ecovillage sau monahal, locul perfect în care vrea să trăiască înainte de a muri. “L-am citit pentru a treisprezecea oară pe Bill Mollison, fondatorul de permaculturii, care scrie: pentru mine, nu văd nici o altă soluţie (politică, economică), la problemele omului decât formarea de mici comunităţi responsabile implicate în permacultură care să utilizeze tehnologii adecvate. Societatea este în mizerie, obezitate în partea de vest, foamete în lumea a treia. Benzina se împuţinează, dar cu toate acestea se fac autostrăzi. Împotriva acestei nebunii universale, singura şansă este să-ţi aduni câţiva prieteni şi să începi să construieşti o alternativă”.

Aşa că Philippe Coupé asta a făcut. Pe cele opt hectare de la Malin are grădină de legume, sute de speci de copaci,  arbuşti, păşune, apă în toate formele sale (de la izvoare, la pâraie şi iaz), un lut bogat şi bun pentru terenuri de construcţie şi sănătate. Nu are vecini, dar nici izolat total nu este. Dealul dintre est este bun pentru albine, singurul dezavantaj fiind, în opinia lui, acela că are  casa construită într-un loc cu multă umbră.

“Independenţa alimentară şi energetică nu e suficientă, aşa că am dezvoltat pentru obţinerea de venituri turismul verde care constă în mers pe jos, cu măgarii noştri, cazarea la ţărani şi cursuri prin care promovăm permacultura. Am deschis centrul de la Malin publicului prin panouri didactice şi un spaţiu expoziţional permanent pentru a arăta ce este şi de ce promovăm permacultura. Am încercat să imităm Centrul Terre vivante din apropiere de Mens (Alpi) în trei aspecte: habitat ecologic, gradină biologică, stilul de viaţă ecologic. Am mai organizat cursuri de ecologie pentru şcoli (les classes vertes en Belgique et en France), tabere de vară de o săptămână, descoperirea naturii şi excursie cu bivoac (noapte în natură) cu măgarii, timp de două zile”, mai notează Philippe Coupé.  

Începând cu 2014, dorinţa sa este ca, în fiecare an, să fie realizată la Malin o eco-construcţie de tip “cottage”, cu pământ şi paie (cob cottage) sau din lemn pentru a face cât mai multe locuri de retragere cu câte două camere, fie în apropierea unei surse de apă, fie lângă copaci sau chiar subterane. Concomitent vor avea loc iniţieri în medicină alternativă: qigong, shiatsu and masaj, nutriţie, plante medicinale, yoga, meditaţie, tabere musicale, muzică participativă.

Anul acesta, el şi-a propus să reia cursul internaţional de permacultură pe care l-a organizat în 2010, 2011 şi 2012. Pascal Depienne va veni la Malin în anul 2014 cu scopul de a lucra pe termen lung cu o echipă.

“Chiar dacă nu ne aduce niciun venit, vom organiza, de asemenea, week-end-uri la ţară, întâlniri de week-end cu un program divers, de două ori pe lună din martie până în noiembrie. Am încercat deja formula în 2011. Vinerea a fost zi de comunicare, sâmbăta de relaxare (qigong, yoga, bazate pe prezenţa unui instructor), grădină, mâncăruri preparate împreună, seara vizionări de filme, audiţii dev muzică, foc de tabără, iar duminica tot de relaxare – de mers pe jos după plante medicinale. Nu în ultimul rând vrem să facem câte un workshop de primăvară şi de toamnă pentru plantat copaci şi să vindem produse din gradină, ciuperci, fructe, produse de pepinieră”, a mai scris el Philippe Coupé.

Anita Lengyel,  iniţiatoarea proiectului Satul de lut din Pomi, judeţul Satu Mare, este cea care ne-a explicat ce sunt căsuţele de cob. „Căsuţele din cob înseamnă în primul rând sănătate, dar şi lipsa stresului pentru facturi de curent, de gaz. (…) Cobul este un amestec din lut nisip, lut, paie şi apă, se frământă cu picioarele şi se pune pe ziduri de 60 de cm. Zidurile sunt late fiindcă stochează foarte bine căldura. Căsuţele sunt foarte personalizate, iar când le faci apare o legătură între construcţie şi meşterul care o modelează. E o operă de artă construcţia. Când zici lut, lumea se gândeşte la sărăcie, dar poţi face finisaje într-o casă de lut exact ca într-o casă din cărămidă, din lemn. Finisajele fac diferenţa, iar dacă vrei să ai o casă luxoasă le cumperi industrial, dacă nu ţi le prepari tu acasă cu ce ai tu pe teren. O astfel de căsuţă poate costa 5000 de euro şi poate ajunge la 50.000 de euro. Depinde de suprafaţă şi finisaje. Cele mai scumpe sunt fundaţia şi acoperişul”, a spus Anita Lengyel.

De asemenea, el a adăugat că există acum posibilitatea de a primi douăzeci de persoane la Malin care se pot caza în camere cu băi şi grup sanitar, dotate cu terasă mare acoperită, cort, platformă, grădină de legume, dar mai sunt şi duşuri în aer liber, un cuptor de pâine. Fermei îi lipsesc panouri solare fotovoltaice, internetul, o sală polivalentă pentru cursuri, workshopuri, loc de întâlnire, arte marţiale, qigong, ateliere de lucru şi mai sunt de rezolvat probleme la sistemul de alimentare cu apă , care în mod regulat, se defectează.

„Cred că managementul fermei ar necesita prezenţa a trei angajaţi full – time : un administrator responsabil pentru toate sarcinile de întreţinere  – a măgarilor, grădinii de legume, pomi şi arbuşti, garduri vii, lemn pentru iarnă, ​​garduri, cabană, picturi, sanitare, un post pentru relaţii publice responsabile pentru: site-ul web şi blog-ul, răspuns  la scrisori, contactat cu şcolile, diferite asociaţii, subvenţiile UE, presă, organizarea de activităţi, prezenţa la târguri , conferinţe, etc şi un recepţioner responsabil pentru întreţinere, cazare, mese, recepţie, contabilitate, cumpărături”, mai scrie el.