Timp de gândire

Ne mai lăudăm mult cu otrava din cazane?

E frumos şi folclorul, nu am nimic de zis, mai ales dacă e păstrat în forma lui autentică, mai precis în faza de horit, ceea ce face prin zona noastră Lenuţa Purja şi mama ei, dar atunci când e transformat în lai-la-la, când oricine se apucă de cântat, devine aproape odios. Şi costumele populare sunt frumoase, în special cele vechi şi autentice, dar nu oricui îi stă bine să le poarte. Trebuie să ai ceva a la lelea Floarea Cosmi din Runcu Salvei, cea cu opincile, ca să îţi vină ca turnat un costum popular. Altfel eşti caraghios.

Au început concursurile gastronomice televizate şi iar au dat iama bistriţenii să se afirme. Nimic rău până aici. E dreptul fiecărui om să-şi găsească drumul spre ceea ce crede el că are nevoie. Unii trăiesc în anonimat toată viaţa şi au nevoie de atenţie ca de aer. Să apari la televizor poate fi un eveniment crucial pentru ei, se umple probabil un gol imens din sufletul lor. Vor afla că viaţa nu ţi se schimbă după ce te vede o lume întreagă pe micul ecran decât cel mult pe moment. Apoi vin alţii care se dau în stambă, iar oamenii te uită. Trebuie să faci ceva cu adevărat important ca să rămâni în memoria colectivă. Trei minute la tv nu înseamnă nimic. Cine îşi mai aduce aminte de câştigătorul de anul trecut de la Chefi la cuţite? Fără să caut pe Google, nu mai ştiu nici dacă era femeie sau bărbat. Mă rog, nu contează. Latinii au zis foarte bine: “Sic transit gloria mundi” adică: “Aşa trece gloria lumii!”. Cam cât ai zice peşte să fim în registrul discuţiilor despre gastronomie.

Anul trecut, două doamne din Bistriţa-Năsăud au avut un parcurs bun în acest concurs. Angela Cobuţ a adoptat reţeta show-ului, iar Nina Rus a mers pe latura populară. Nu mi s-au părut lipsite de autenticitate. Angie a uzat de regionalismele de pe Bârgău, dar cumva se potriveau vorbele în gura ei, iar Nina Rus s-a dus îmbrăcată în costum popular, s-a purtat ca o femeie de la ţară, şi-a păstrat năframa pe tot parcursul show-ului. Anul acesta, doi concurenţi au vrut să le imite întocmai. O tânără din Sălaj care lucrează la Prundu Bârgăului a excelat în vulgaritate, inclusiv în privinţa hainelor pe care le-a purtat. Chit că habar nu avea să gătească, a trecut mai departe fiindcă e nevoie în show de un element care să intrige, iar altcineva s-a dus îmbrăcat în ie, cu ţuica la purtător şi a încercat să copieze de la fiecare câte ceva: limbajul plin de regionalisme, vulgaritatea, ţuica, toate „fumate”. Evident că nu avea cum trece mai departe. Deja le-a văzut toată lumea anul trecut, iar oamenii vor mereu ceva nou.

Ceva mă intrigă – şi acesta este motivul pentru care abordez această temă – de ce considerăm noi, bistriţenii, că ţuica având foarte multe grade, care îţi arde gura şi stomacul, ar fi un punct forte al zonei noastre. Nu ştiu de unde şi până unde e obiceiul să dai pe gât ţuici, pahar după pahar, şi apoi să mănânci. Mai simţi gustul mâncării sau tot ce-ţi doreşti este să stingi cu ceva arsura din stomac? Dovadă că nici chefii nu au fost deloc încântaţi, nici mâncarea nu au apreciat-o poate tocmai din acest motiv că nu i-au mai simţit gustul.

Într-un interviu pe care mi l-a acordat în urmă cu ceva timp, medicul psihiatru Dan Ilieş îmi spunea: „Nu pot spune care sunt substanţele, dar când pui la fermentat tot ce cade printr-o grădină, indiferent dacă sunt fructele putrede sau nu, mai adaugi şi zahăr, iese o băutură care nu ştiu în ce măsură nu te atacă atât prin cantitate, cât prin calitatea ei. Omul bagă foarte mult zahăr fiindcă este sigur că acela, prin fermentare, produce mult alcool, iar din lăcomie să îi iasă mult, nu are măsură. De aceea şi orice fruct mai dulce are un randament de distilare mai mare. De exemplu, pruna are randament mai mare”. Medicul e convins că ceea ce se face la noi, prin cazane, nu e ţuică, ci „otravă”, iar oamenii care beau în exces ajung pacienţi consacraţi ai spitalului de psihiatrie. Cu toate acestea, noi continuăm să defilăm cu sticlele la noi şi să considerăm că cine nu dă pe gât pahar după pahar nu are cum să ne cunoască. Oribil.

Slavă Domnului că aseară, la Chefi la cuţite, am văzut în sfârşit altceva în afară de paharele cu ţuică puse pe masa chefilor. Anca Pintican, născută în zona noastră, a pregătit o mâncare vegetariană fără să încerce să facă spectacol cu care să-şi ascundă incompetenţa. Se vede că e plecată de 20 de ani din ţară. Şi-a pus amprenta asupra ei altă cultură, civilizaţia. În timp ce gătea, m-am gândit că e atât de frumoasă decenţa şi bunul gust, că nu poţi fi autentic decât dacă eşti tu însuţi, aşa nu enervezi, nu iriţi.

E plăcut pur şi simplu să priveşti un om care nu îşi ascunde originile, dar nici nu face paradă cu ele încercând să ascundă ceea ce nu este. Mi-a plăcut Anca Pintican şi pentru că a venit cu ceva nou, mâncarea vegetariană, în ton cu tendinţele lumii în care trăim şi care înţelege tot mai mult că suntem ceea ce mâncăm, iar ea a fost o prezenţă agreabilă, echilibrată, cu o siluetă de invidiat la cei peste 40 de ani care îi are. M-aş bucura să ajungă cât mai departe ca o dovadă că bunul simţ nu are cum să moară.

13 comentarii

  • interesant …
    daca psihiatrul se pricepe la proces sunt cel putin 2 motive pentru care vorbeste : a) a stat la cazan ; b) este consumator
    abordarea dvs. este falsa , parca seamana cu ce in care laudati laptele insa de aceasta data este negativa
    despre tuica insa cred ca ar trebui sa va documentati un pic mai mult…

  • e destept psihiatrul
    asa e cum spune…..
    la emisiune nu ma uit sorry…dara daca ati scris asa e de bine…si sunt sigur ca asa a a fost

  • Am fost odată și o dată într-o tabără. Am mâncat ceva stricat. Singurul din gașcă ajuns la spital a fost singurul din gașcă ce a refuzat un gât de țuică înainte de masă: eu.
    Țuica tare reduce colesterolul și ține sub control tensiunea arterială. Un pahar. Exact cât beau bătrânii noștri înainte de masă.
    Hai noroc și Doamne-ajută!

  • Nu cred ca ii vreo mare problema a vorbi cu accent de Bistrita, daca nu abuzezi de injuraturi… e mai dulce limbajul ardelenesc decat cel cocalaresc de Bucuresti sau din sudul celor batuti de soare-n cap. Palinca ii brand de Ardeal, are succes oriunde in lumea asta, daca-i curata, numa’ de pome, orice adaus se simte si o strica, asa cum si toata nebunia vegetariana poate fi sustinuta doar daca acele vegetale or fi fost cultivate prin ferma de permacultura de la Malin… daca-s din gradina de la Lidl, apoi, numa sa te tii, ca-s mai rele decat o bucata de ceafa dintr-un porc Mangalita ori Bazna, crescut in curte, hranit cu pepeni porcesti si lucerna, ingrosete cu tarate. No… da aste-s lucruri de demult, amu suntem multi si nu mai stim ce-i ala aliment, numa ce-i ala produs alimentar… ori intre cele doua ii diferenta di la cer la pamant!

  • Ca să vezi şi doctorii…dacă le zici că ai băut țuică de prune, e otravă!!! Dacă le duci lor o țuiculiță de prune, e medicament!!! Nu-i aşa?…
    Apoi, fie otravă, fie medicament, adevărul e că țuica noastră este un foarte bun ambasador… Este cunoscută în toate colțurile lumii şi un foarte bun ,,deschizător de uşi”… De multe ori nu rezolvi cu sute de euro, ce rezolvi cu o țuică de calitate… Pe bune!

  • Jinarsul de prune, o băutură autentică de pe meleagurile noastre, recunoscută la nivel internațional, e otravă? Atunci băuturile străine, făcute în fabrici, cu etichete frumoase pe sticla, sunt bune? Nu știu de ce, dar am impresia că orice este autentic in țărișoara noastră trebuie distrus pentru a face loc produselor străine și din păcate mass-media contribuie din plin.

    • Rareş, nu sti de ce? Penru că ne face o deosebită plăcere să ne tăiem singuri craca de sub picioare şi să-l sabotăm pe cel de lângă noi pentru că el a reuşit mai mult…(exemplu în această privință avem în articolul de mai sus)…dacă în sezonul trecut două bistrițence au reuşit să cucerească juriul prin autenticitate, în acest sezon alte două conjudețene au încercat să le…imite (să le copieze)…şi nu le-a ieşit deloc. Din păcate, noi românii, aici avem o problemă: nu ştim să fim autentici şi naturali, aşa cum ne-a lăsat Dumnezeu. Alergăm după necunoscut, ne complicăm inutil şi abandonăm repede. Unii, care au mai trecut de granițele țării şi au avut înțelepciunea de a învăța câte ceva de la alții, s-au întors în țară şi au făcut lucruri frumoase. Cinste lor!!!

  • Tuica curata de pere fara adaosuri bauta cu cumpatare-1 pahar pentru cei care pot rabda taria are efecte benefice pentru sanatatea omului.Doctorul Ilies are dreptate cand spune ca adaosurile de zahar sau alte substante dauneaza grav sanatatii omului.Sa nu uitam ca se face tuica si din cacat de la animale.Asta omoara rapid,consumata zilnic intr-o luna te omoara.De asemenea abuzul de tuica,chiar ea curata sau contaminata cu alte substante daca este consumata in cantitati mari -1-2 litri pe zi duce la ciroza si la cancer la esofag.Da …fara cumpatare devine otrava.

  • No, no doamna CRISTIANA SABAU . De ce sparieti consumatorii ? In cazul asta otrava poate fi mult diminuata. Adica; punem de un CRAMPALAS cu tucar si sacarica. HAI NOROC !

  • Locul dumneavoastră nu este in jurnalism,este undeva la țara intr-un grajd plin cu C..AT.Ar fi bine sa va vedeți vârful nasului și după sa nu mai scrieți numai prostii.

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.