Lecţia integrităţii. Studiu de caz „Dosarul poliţiştilor”

Zilele trecute am participat la prima ediţie a Summitului de integritate pentru prosperitate. Unul dintre speakeri amintea de vorbele lui Mahatma Gandhi care spunea că sunt şapte lucruri (sau păcate, dacă vreţi) care vor distruge omenirea: bunăstarea fără muncă, plăcerea fără conştiinţă, cunoaşterea fără caracter, religia fără sacrificii, politica fără principii, ştiinţa fără umanitate şi afacerile fără etică. Întrucât chiar atunci era în toi scandalul din Poliţia bistriţeană, am stat şi m-am gândit câte dintre aceste “păcate” de fapt le regăsim în „Dosarul poliţiştilor” acuzaţi de corupţie.

E clar că cei trei – Mureşan, Hasnaş şi Cloşcă –  se bucurau de bunăstare care nici pe departe nu era pe măsura condiţiei lor sociale, a pregătirii lor profesionale. Timp Online v-a prezentat casele, maşinile, averile lor mult prea mari pentru nişte oameni slujbaşi la stat. Şi, fiindcă tot am amintit de summit, să vă mai spun că acolo am aflat că o ţară din Africa, Kenya, este una dintre cele mai corupte şi mai sărace din lume. Un candidat la Preşedinţie a câştigat alegerile promiţându-le oamenilor că va stârpi corupţia. De îndată ce s-a instalat în Cotroceniul lor, l-a numit în fruntea DNA-ului kenyan pe preşedintele Transparency International din ţara respectivă, un om corect, integru care s-a apucat serios de treabă şi a dus la bun sfârşit dosare îngropate timp de decenii. Când s-a dus cu anchetele gata la preşedinte, a văzut pe mâna acestuia un ultim model de Rollex şi atunci a ştiut că toată munca lui e în zadar. Şi aşa a şi fost. Probabil că aşa au gândit poliţiştii de bună credinţă văzându-l pe şeful lor venind la serviciu într-un X3 alb, de fiţe. Au ştiut că totul e în zadar, iar unii au cedat de teamă să nu-şi piardă locurile de muncă. Alţii însă nu s-au lăsat intimidaţi, au răbdat persecuţii, au fost probabil plasaţi în poziţii din care nu puteau câştiga decât mai puţin decât meritau. Au răbdat şi nu degeaba. Integritatea nu te duce niciodată pe drumul pierzaniei, am aflat la summit. Avem, iată, încă o dovadă! Oamenii aceştia care au stat drepţi în faţa şefului lor şi au spus „nu” sunt puţini, dar ne uităm cu toată admiraţia spre ei.

Aceiaşi trei poliţişti se lefăiau în plăceri uitând de conştiinţă. Am văzut şi pentru ce şi ne-am oripilat: mâncat şi băut pe gratis în cârciumi, butoaie de bere, comerţ cu peşti, etc. Eu cred însă că mai exista o plăcere căruia i-au fost robi: aceea de a se simţi de neatins, puternici, bărbaţi adevăraţi, oameni fără de care nu se poate mişca nimic pe lumea aceasta fiindcă, “fără nicio ezitare”, ei rezolvau tot. Plăcerea de a te simţi puternic mi se pare un demon mai periculos decât aceea de a te simţi sătul sau euforic de la alcool. De ce spun asta? Fiindcă un om căruia îi place să se simtă puternic se înconjoară doar de cei care îi întreţin starea, linguşitori, adesea lichele, oameni fără caracter care îi spun toate minciunile pe care vrea să le audă. Îi crede numai pe ei, deşi sunt plini de interese, iar el ştie în sinea lui asta, şi nu îşi mai ascultă nici măcar vocea interioară, cea care îi spune fiecărui om că nu e bine.

Nu voi lua la rând acum toate cele şapte păcate fiindcă ideea e clară şi sunt sigură că aţi înţeles-o. Integritatea este o stare pentru care o avem undeva în adâncul nostru pentru că ştim ce e bine şi ce e rău fără să ne fi învăţat cineva vreodată. Nu întotdeauna acţionăm în consecinţă din cauza sistemului: de valori, a educaţiei pe care am primit-o, a religiei în care ne-am născut, a societăţii, a relaţiilor, a politicii, a sărăciei sau a prea multor bani, etc. Putem închide însă cercul imperfecţiunii alegând să nu dăm şpagă, să nu primim, să nu fim deasupra legii, să nu vrem cu tot dinadinsul să fim puternici şi, vorba lui Dacian Palladi, speakerul care a vorbit despre acest subiect, să ne mulţumim cu mai puţină bogăţie fiindcă, până la urmă, despre asta este vorba. Ca oameni, cu toţii ne dorim să trăim mai bine, să deţinem poziţii în societate, să avem case frumoase, maşini bune, familii perfecte, să fim iubiţi şi respectaţi. Nu întotdeauna se întâmplă să le avem pe toate şi trebuie să facem efortul de a înţelege că nici nu e bine să avem o “poziţie dominantă”. Cum nici în politică nu e constructiv ca puterea să fie în mâinile unui singur partid.

Dacă ne pricepem la toate, în fapt nu ştim să facem nimic, dacă le avem pe toate ne plafonăm şi nu ne mai dorim nimic, iar viaţa poate deveni anostă. Dacă ne mai lipseşte una-alta, ne ambiţionăm, ne punem motoarele în mişcare, simţim că trăim. Cei mai fericiţi oameni nu sunt cei mai bogaţi material, ci spiritual, aşa cum sunt convinsă că ştiţi.

Din păcate, trăim într-o lume în care parcă nimeni nu mai are răbdare să parcurgă toate etapele „la vremea lor”. Toţi copiii care termină şcoala vor să fie angajaţi în secunda doi, să lucreze puţin, în birou, cu maşină de serviciu, tabletă şi smartphone de la firmă, să fie plătiţi cu salarii mari şi să aibă bonusuri de vacanţă. Pe de altă parte, toţi cei numiţi în funcţii vor să-i servească pe cei care i-au pus acolo fiindcă altfel şi-ar pierde poziţiile, puterea, influenţa, banii.

În schimb, toţi cei care încearcă să-şi facă datoria cinstit se confruntă cu un sistem clientelar, aproape mafiot, în care, care te izolează dacă nut e conformezi. Numai că vestea bună este că nici un sistem de tipul acesta nu este veşnic. Dovadă sfârşitul mult prea rapid al unor cariere ce puteau fi promiţătoare în cazul celor trei poliţişti dacă ei alegeau să fie integri şi să spună “nu” comenzilor politice, “nu” corupţiei, “nu” încălcării legii, dacă s-ar fi mulţumit să meargă la serviciu pe jos ca să observe oraşul, să stea într-un apartament decent şi să trăiască pe măsura pregătirii şi condiţiei lor sociale.

Dacă mai mulţi poliţişti din IPJ Bistriţa-Năsăud alegeau să spună în loc de “da, să trăiţi!”, “nu, domnule comisar şef, fiindcă nu e corect şi nu e bine”, aceşti trei oameni care au luat-o razna nu puteau să ne surprindă timp de o săptămână zi de zi cu nelegiuirile lor din dosarul DNA. Bravo celor care s-au opus, bravo celor care au ales integritatea. Nu-i vom nominaliza aici fiindcă îi ştiţi deja fiindcă apar cu nume şi prenume în dosare. Cu o floare nu se face primăvară, dar cu oameni ca ei se poate schimba câte ceva în lumea noastră, aşa imperfectă cum e. Fiţi integri chiar dacă trebuie să plătiţi un preţ fiindcă acesta nu e nici onoarea, nici libertatea!

Cristiana Sabău