Legi sau jocuri politice?

Mai întâi de toate cred că ar trebui să ne amintim că fişa postului unui parlamentar nu este aceea să aducă bani în judeţ, nici să manevreze o comunitate, ci să facă legi bune, să contribuie la îmbunătăţirea legislaţiei. El nu trebuie să dea oamenilor peşte, ci undiţe să poată pescui singuri. Dar pentru a face legi bune trebuie să le cunoşti pe cele rele, trebuie să ai minime cunoştinţe de drept şi să fii preocupat de tot ceea ce înseamnă viaţa de zi cu zi. Dacă ai fost un veşnic angajat la stat, nu vei şti probabil niciodată, cu adevărat, cum e să te lupţi cu statul ca privat. Dacă nu ai dat niciodată salarii, doar ai primit, va fi cu totul străină de tine senzaţia pe care o are omul de afaceri când ştie că se apropie ziua de 15 şi oamenii vor veni la uşa lui să-şi ceară leafa fără să ştie sau să le pese că la aceeaşi uşă au mai bătut şi partidele politice care au cerut bani pentru campanie „că altfel…”. şi au golit astfel conturile.

Dacă nu ai fost niciodată bolnav, nu vei şti cu ce se confruntă cei spitalizaţi, în ce condiţii sunt internaţi în spitale. Dacă nu au bani, li se spune că nu sunt locuri. Şi pe bună dreptate! Aşa şi e, iar medicii, plătiţi în bătaie de joc (nici măcar la nivelul unui parlamentar, deşi au mult mai multă şcoală şi fac lucruri indiscutabil mai bune) nu au încotro şi iau plicurile chiar dacă nu le place deloc senzaţia umilitoare. Uneori sunt obligaţi să găsească surse suplimentare de venit ca să se poată instrui în continuare, să urmeze cursuri, să citească, să participe la congrese absolut obligatorii în meseria lor. După ce a făcut şase ani de facultate grea şi mulţi alţii de rezidenţiat, cum poate trăi un medic de spital cu 1500 de lei salariu? Îmi poate răspunde un singur candidat la parlamentare la această întrebare? E limpede că nu poate pentru că efectiv suma este derizorie pentru un intelectual dornic să nu stagneze în meseria lui, ci să se perfecţioneze. Tocmai de aceea, medicii noştri pleacă acolo unde sunt plătiţi cu 10.000 de euro, iar parlamentarii noştri şi însuşi preşedintele se duc pe la Viena să îi caute când se confruntă cu o gravă problemă de sănătate. Fiindcă, da, un salariu decent pentru un medic specialist este de 10.000 de euro, la fel cum un salariu decent pentru un profesor ar trebui să fie de cel puţin 3000 de euro. Pentru că pe ultimii îi plătim aşa cum îi plătim, şcoala românească a ajuns de râsul lumii. E de ajuns să ne uităm la examenul de Bacalaureat şi să înţelegem că atât timp cât plătim dascălii în bătaie de joc, îşi vor face meseria la fel. Cine ar putea să îi acuze pe cei care, cu 800 de lei salariu, abia îşi plătesc întreţinerea la bloc, darămite să îşi mai cumpere cărţi şi să facă ore multimedia?

Nici de medici, nici de profesori, nu ne putem lipsi. În schimb, de parlamentari, da. Numai dacă ne uităm puţin la istoria ultimilor 20 de ani, vom observa că niciodată clasa politică nu şi-a tăiat privilegiile. Foloseşte cu onor maşini ale statului, benzină plătită de stat, adică de noi toţi, sedii pe care tot noi le plătim, zboruri gratuite cu avioane şi călătorii cu trenul tot fără bani. Doar slujesc poporul, nu? Această „slujbă” este însă extrem de bine retribuită. Întrebarea este pentru ce. Ce legi bune au făcut parlamentarii noştri în ultimii 20 de ani ca să funcţioneze societatea noastră sănătos? Nu-mi amintesc niciuna, vă rog să mă iertaţi. Puţin îmi pasă că X se duce la Bucureşti şi nu lipseşte de la nicio şedinţă, că stă în bancă şi se preface că ascultă, puţin îmi pasă că votează moţiuni, că boicotează alegerea nu ştiu cărui judecător la Curtea Constituţională sau că trece nominalizarea cu o şmecherie. Pe mine mă interesează ce legi bune şi sănătoase au făcut parlamentarii noştri din 1990 încoace. Nici măcar Constituţia nu e o lege bună din moment ce trebuie răstălmăcită în fel şi chip de domnul Augustin Zegrean şi de octogenarii din juru-i. Şi atunci mă întreb şi vă întreb: la ce bun Parlamentul? Ca să-i vedem seară pe seară pe guralivii din partide la televizoare urlând ca apucaţii unii la alţii? Ca să ne uităm în campanii electorale cum zboară prin judeţ maşinile Parlamentului distribuind minciuni?

Voi avea stimă pentru parlamentari şi voi crede o iotă din ce spun ei în momentul în care acceptă să se ducă la Bucureşti să slujească patria fără să primească niciun ban. Ţara e în criză, nu sunt bani, nu ar fi cazul oare ca şi parlamentarii să slujească ţara fără nicio pretenţie financiară? Eu aş zice că da. Mai vrea cineva să candideze?

Cristiana Sabău