Lucruri mai puţin cunoscute despre Ciobănescul Românesc Carpatin. De ce ar trebui să fie simbolul Bistriţei

(FOTO) Arată ca un lup, dar e blând. De curtea pe care o păzeşte el nu se poate apropia nimeni, dar odată scos din ea, orice copil îl poate mângâia. E căutat în toată lumea pentru temperametul lui şi pentru că e foarte sănătos. Ciobănescul Românesc Carpatin, recunoscut încă de anul trecut pe plan internaţional, îşi are originea în zona noastră şi ar merita să devină – cum altfel? – decât simbolul Bistriţei, spun crescătorii.

Duminică, peste 40 de câini din această rasă au defilat în ring la expoziţia de club organizată la Viişoara, în Complexul Heidenfeld. Arbitrul internaţional Cristian Vântu i-a studiat pe fiecare în parte.

„Pentru mine important e temperamentul, forma capului, nu voi accepta niciodată un Carpatin care are caracteristici molosoide care aduce cu Caucazianul. Carpatinul trebuie să fie un câine uşor, nu greu. Nu prea putem spune noi asta în Comunitatea Europeană, însă, ciobanii români nu ţin un câine care nu braconează. Ei braconează cu câinii ăştia. Când mă întreabă colegii străini cum trebuie să fie câinii ăştia le spun că uşori ca să poată prinde căprioara. Ciobanii nu ţin un câine care nu ştie să prindă un iepure măcar. Asta se întâmplă la stână, vrem sau nu vrem să recunoaştem. Chiar dacă orgoliul naţional cere câini de talie mare, cum e Mioriticul, deşi eu cred că ce avem azi nu mai seamănă cu Mioriticul de acum 20-30 de ani, iar Ciobănescul de Bucovina e de asemenea corcit cu o grămadă de rase să îl facă mare, pe Carpatin în schimb am reuşit să îl păstrăm cât de cât aproape de forma lui originală. Pe plan internaţional e apreciat nu pentru frumuseţe, ci pentru temperament şi tocmai de aceea trebuie să îl păstrăm aşa. E un câine echilibrat, previzibil, nu e ca un Caucazian extrem de agresiv, nu ai ce dresa la el pentru că se transmite genetic instinctul de protejarea spaţiului. E un câine de pază de teritoriu, nu de pază personală. Nu trebuie să faci nimic. Îl laşi şi ştie el ce are de făcut şi pentru asta e apreciat şi pentru temperament”, a spus Vântu.

Crescătorii de Carpatini din Bistriţa-Năsăud s-au chinuit timp de două decenii să omogenizeze şeptelul, o populaţie de câini omogenă, existent în zona noastră şi în ţară, iar anul trecut, Federaţia Chinologică Internaţională a aprobat omologarea definitivă a Ciobănescului Românesc Carpatin.

„Omologarea rasei este un vis împlinit. Selecţia profesionistă a început acum două decenii, însă aceşti câini existau dinainte, încă de pe vremea dacilor. Am găsit nişte schelete de câini dispuse în gropi ritualice. Un schelet avea o săgeată. Poate câinele a participat la o luptă, a fost rănit şi a murit. Scheletul câinelui respectiv măsurat se apropie foarte mult de osatura Ciobănescului Carpatin. E un câine de tip lupoid care se diferenţiază de alte rase româneşti cum este Ciobănescul de Bucovina care e un câine mai masiv. Mai avem Mioriticul, câinele acela lăţos, şi mai avem o rasă, Corbul. Dintre toate acestea, definitiv sunt omologate Carpatinul şi Mioriticul, iar la celelalte se lucrează la omologarea lor. Bistriţa este locul de naştere al Ciobănescului Carpatin actual. Nu există, la ora actuală, niciun Carpatin care să nu aibă origini în Bistriţa. În opinia mea, Carpatinul ar putea fi simbolul Bistriţei, dacă oficialităţile ar şti ce s-a făcut aici. Gândiţi-vă că a fost un proiect de standard pentru Ciobănescu Românesc Carpatin încă din 1934, în revista Carpaţii de la Cluj. Aproape 80 de ani ne-a trebuit să omologăm rasa şi reuşita se datorează membrilor Capratin Club România, crescătorilor şi proprietarilor de câini. Clubul are aproape 90 de membri activi, cu câini”, a declarat Andrei Deac de la Carpatin Club România.

CLICK PENTRU MAI MULTE FOTOGRAFII

Potrivit acestuia, în prezent sunt mii de câini din această rasă, iar în fiecare an se înscriu în cartea de origine în medie câte 200 de noi exemplare cu acte.

„Ciobănescul Românesc este un câine de lucru. În curtea şi la stână face pază, iar odată scos de acolo, are toate trăsăturile unui câine blând pe care poate pune mâna orice copil. E un câine de caracter, este un câine natural, rustic, sănătos. Nu sunt probleme de sănătate. E un câine uşor de întreţinut. Mănâncă mai puţin ca alte rase şi, cel mai important, mănâncă orice. Nu trebuie spălat. El doarme afară şi chiar dacă stă acolo, nu are nevoie să fie spălat. Câinii care fac pază la oi au un comportament foarte interesant. Dacă un străin merge la stână, câinele îl latră, îl miroase, iar la comanda ciobanului pleacă la oi. Când oile merg, câinii aceştia se duc în jurul oilor şi se poziţionează din 100 în 100 de metri, în zona dintre pădure şi oi, singuri, nu i-a învăţat nimeni. Sunt câini inteligenţi. Ei nu vin să latre întruna sau să stea tolăniţi în stână. Ei toată noaptea îşi fac treaba”, a mai spus Andrei Deac.

Potrivit acestuia, un pui din părinţi campioni costă de la 300 de euro în sus la noi în ţară, iar în străinătate ajunge la 1500 de euro. „Acum câinele este mai cunoscut şi în străinătate. Am fost şi la Milano de mai multe ori şi avem câini daţi în străinătate care sunt promovaţi. Rasa e foarte căutată de străini fiindcă e sănătoasă, iar străinii doresc asta. Am dat şi în America, în Franţa, în Germania, în Norvegia. Mai rămâne să dăm în Australia şi prin Africa şi răspândim rasa în toată lumea”, a spus el care l-a purtat, duminică, în ring pe Opal de Transilvania (foto), un câine multiplu medaliat şi premiat care este folosit pentru reproducţie şi mărirea rasei.