Sfânta Lumină va fi adusă de la Ierusalim, în seara zilei de sâmbătă, şi va fi oferită, ca de obicei, la Aeroportul Otopeni, delegaţilor eparhiilor. Centrele eparhiale, prin protopopiate, o vor distribui apoi în timp util fiecărei parohii.
În toate localitățile se permite circulația persoanelor în afara locuinței/gospodăriei în perioada sâmbătă 1 mai, ora 20.00 – duminică 2 mai, ora 05.00, pentru deplasarea și participarea la slujbele religioase.
Conform Cancelariei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, slujba de Înviere va fi săvârșită în prezența credincioșilor, potrivit rânduielii liturgice.
Pentru a evita aglomerația, la unitățile de cult cu pangarul în interiorul bisericii, vor fi organizate din timp, în locuri special amenajate în afara lăcașului de cult, mai multe puncte de distribuire a Paștilor (pâine binecuvântată și stropită cu agheasmă și vin, pregătită și ambalată din vreme în pachete/punguțe de unică folosință închise, respectând regulile de igienă), a lumânărilor, a candelelor și a obiectelor de colportaj.
Credincioșii vor aștepta, în afara lăcașului de cult, pe locuri individuale special marcate, primirea de la clerici a Sfintei Lumini, la ora 00.00, păstrând distanța de 1,5 m între persoane.
După oferirea Sfintei Lumini, se vor citi Sfânta Evanghelie și Pastorala.
Pa finalul slujbei de afară, pentru săvârșirea Canonului Învierii şi a Sfintei Liturghii, clericii vor intra în lăcașul de cult împreună cu credincioșii, în limita spațiului disponibil, potrivit prevederilor sanitare în vigoare, sau vor continua slujba în afara lăcașului de cult, în cazul în care numărul credincioșilor este mare.
Pentru evitarea aglomerărilor, se recomandă credincioșilor să participe la sfintele slujbe săvârșite la unitățile de cult de care aparțin din punct de vedere teritorial (biserica parohială).
Printr-o simpla coincidenta Lumina Sfântă este adusă de la Ierusalim in ziua de 1 Mai , când românii sărbătoresc şi „Armindenul”. Recunoscută în tradiţia populară şi ca „ziua beţivilor” sau „ziua pelinului”, Armindenul reprezintă începutul verii. Această zi ar trebui sărbătorită la iarbă verde unde se mănâncă miel şi caş şi se bea vin roşu cu pelin.
În tradiţia populară românească, sărbătoarea de Armindeni, numită şi Pomul lui Mai semnifică începutul verii, fiind consacrată belşugului şi rodirii pământului.
Sărbătoarea de Armindeni are si o altă semnificatie religioasă. In acest sens, se presupune că denumirea de Armindeni (Armendina, Armindin, Arminder) derivă de la numele proorocului Ieremia, prăznuit de Biserica Ortodoxă în ziua de 1 mai.
Dar, sea mai importantă semnificatie a sărbătorii de Armindeni este aceea că ea aminteşte de prigonirea lui Iisus. Tradiţia spune că atunci când Irod omora copiii, punea câte o ramura verde la poarta familiei de unde ar fi continuat măcelul în ziua urmatoare. Însă, a doua zi, au apărut ramuri verzi la toate casele, iar Irod a fost derutat şi n-a mai ştiut unde să-l caute pe Iisus. Frumoasa poezie a lui George Coşbuc intitulată „Armingenii”, face referire tocmai la această semnificatie prigonire a lui Iisus Hristos:
Pe când umbla Hristos prin ţară
Lăţind cuvântul său frumos,
Ovreii toţi i-au scos ocară
Şi cărturari de-ai lor cercară
Prilegi să piardă pe Hristos.
Aşa, într-o noapte-ntunecată
Când vecinicul Mântuitor
Dormea-ntr-o casă încreştinată,
Găsitu-l-au ovreii-ndată
Şi sfat făcut-au de omor.
La miezul nopţii aveau să vie
La casa unde el dormea
Şi, casa pentru ca s-o ştie,
Au pus ca semn şi mărturie
În faţa casei o nuia.
Dar Dumnezeu, cel ce scoboară
Şi-n gândul cel mai nevădit,
Nu lasă p-al său fiu să moară,
Căci a răscumpărării oară
Şi vremea morţii n-a sosit.
Şi Dumnezeu orbit-a firea
Ovreilor împinşi la rău,
Încât să n-aibă nicăirea
Vrun chip de-a făptui pierirea
Născutului din Dumnezeu.
La miezul nopţii-n gloată mare
Ovreii pe furiş pornesc
Sunt muţi ovreii de mirare,
Că ei la casa fiecare
Ca semn câte-o nuia zăresc.
Dac-am pierdut şi astăzi prada,
Cu greu putea-vom s-o găsim.
Porneşte-apoi răcnind grămada,
Pierândă-n zgomot toată strada
Tăcutului Ierusalim.
Dar neputând să mai găsească
Pe Christ ca să-l omoare-n somn,
Pierdut-au noaptea duşmănească
Şi n-au putut să-ndeplinească
Pierirea veşnicului Domn.
Şi dintr-acea zi-nainte
Rămas-a obicei, şi spun,
Ca pentru aducerea-aminte
De noaptea mântuirii sfinte
Românii şi-azi armingeni pun.