Minoritatea vorbeşte, majoritatea decide

Pentru că sunt ziarist, eu nu vorbesc în adunări publice, ascult, notez, îmi fac o idee şi abia apoi reacţionez, în scris, aşa cum se cuvine să facă un om care are alt canal de exprimare decât ceilalţi. Am petrecut aseară două ore împreună cu cei care au dezbătut problema priorităţilor oraşului din care, în opinia mea, cel puţin o oră şi jumătate au fost irosite.

Am auzit, spre exemplu, ideea că trebuie să existe un sfat al înţelepţilor care să aibă drept de veto la tot ce decide Consiliul Local. Chiar dacă aparent e bună, nu are nimic de-a face cu organizarea statală de azi şi e păcat de Dumnezeu să pierdem ore încercând să inventăm o utopie. În afară de un tânăr care a venit cu o soluţie pentru păstrarea în stare bună a infrastructurii rutiere, destul de interesantă în opinia mea, nu au fost decât reclamaţii la adresa administraţiei de azi şi plângeri personale – adesea ilustrate cu situaţii de viaţă – , că una nu e bună, că alta nu e aşa cum ar trebui. Toate încercările unora de a duce discuţiile spre un punct comun şi spre o singură idee s-au soldat cu un eşec. După cele două ore, puteam spune exact ce îl doare pe fiecare dintre cei care au vorbit, ce necazuri are, dar nu am rămas cu nicio idee colectivă de pe urma acestei dezbateri.

Ca urmare, simt nevoia să reamintesc tuturor că un oraş cum e Bistriţa se conduce de către un primar şi un consiliu local. Şi unul, şi altul este ales prin vot de către cetăţeni. Care este realitatea anului 2017? Că primarul a fost ales pentru a treia oară în funcţie de majoritatea care s-a deranjat să meargă la vot şi care a girat astfel proiectul Wonderland cu pârtia de schi şi aquapark, centrul intermodal, linia verde şi toate celelalte lucruri mai mult sau mai puţin bizare din programul său electoral. Aceeaşi majoritate a dat votul PSD, partid din care face parte primarul, pentru aceleaşi proiecte prezentate pe larg în campania electorală, ceea ce înseamnă că au fost agreate şi cineva îşi doreşte ca ele să fie făcute.

Ce mai ştiu este că PNL (partid care a fost prezent aseară la dezbatere cu câţiva dintre aspiranţii la funcţii interne), nu a reuşit să convingă prea multă lume că ideile lui sunt bune. E motivul pentru care, în Consiliul Local Bistriţa, liberalii au cinci reprezentanţi şi PNL e incapabil să facă o majoritate care să conteze. Votanţii de dreapta au avut de ales între vreo opt candidaţi şi nu a ieşit niciunul, aşa cum era de aşteptat. Toţi au fost atât de egoişti încât s-au înscris în cursă fie să dobândească notorietate pentru parlamentare, fie să adune cât mai multe voturi pentru partid, încât niciunul nu a reuşit să convingă că vrea cu adevărat să conducă oraşul. Probabil că aşa cum ştii când eşti îndrăgostit că celălalt te înşală, tot aşa ştii, când mergi la vot, care vrea cu adevărat să fie primar şi care a intrat în cursă doar pentru că nu s-a găsit altul sau pentru că îşi voia fotografia pe un afiş.

A trecut aproape un an de la alegerile locale şi PNL parcă e mai adormit ca oricând. Nu a fost cazul să intervin eu în discuţiile de aseară, dar i-aş fi întrebat pe Ioan Turc şi Cornel Ilieşi, ambii prezenţi în sală, ce mari minuni au făcut ei ca viceprimari în partide aflate la putere fiindcă, sincer, nu-mi aduc aminte de nimic notabil. Şi pe vremea lui Vasile Moldovan, primar PDL, drumurile erau praf şi pulbere, şi atunci au fost luate credite bancare pentru asfaltarea unor străzi care nu fuseseră racordate la reţele de apă şi canalizare şi astăzi sunt sparte pentru a „n”-a oară. Deci despre ce vorbim?

L-aş mai fi întrebat şi pe ex-senatorul Dobra de ce în alegerile din 2012 a defilat cu nişte proiecte megalomanice pentru Bistriţa din care nu a concretizat nimic. Printre ele se număra un mall pentru tineri şi alte ciudăţenii care nu aveau nimic de-a face cu funcţia pentru care el candida.

Poate că, dacă primeam nişte răspunsuri, puteam pleca acasă cu ideea că mai sunt trei ani în care PNL sau orice alt partid poate veni cu o ofertă concretă, cu un buget paralel, cu o idee clară pe care să o livreze opiniei publice ca să vedem cum ar împărţi banii publici această formaţiune şi cum i-ar cheltui ea mai bine decât PSD aflat acum la putere. Dar, aşa cum vă spuneam, a trecut aproape un an de la alegerile locale şi tot ceea ce face PNL este să-şi strecoare oameni pe la mitinguri antiguvernamentale şi pe la dezbateri publice. Partidul nu are la această oră niciun lider, niciun candidat credibil la funcţia de primar al Bistriţei, niciun program de guvernare locală alternativ, nu are nimic. Din toate considerentele enumerate mai sus, „dacă mâine ar fi alegeri…”, nu cred că PNL ar avea vreun rezultat mai bun decât cel de anul trecut. Eu aş putea pune pariu că ar fi şi mai slab în ciuda iernii cu zăpadă în care pârtia a fost închisă, în ciuda podului Berăriei suspendat. În realitate, actualul PNL local nu poate aduna mai mult de 50 de oameni într-o sală în care fiecare vorbeşte pe limba lui pentru că niciodată acest partid nu a reuşit să vorbească aceeaşi limbă. Mai are trei ani la dispoziţie, dar ceva mă face să cred că iar se vor găsi vreo 10 care să se întreacă între ei pentru a fi desemnaţi candidaţi de primari şi va câştiga din nou al 11-lea.

În timp ce această minoritate tot vorbeşte, majoritatea va decide în conformitate cu votul pe care l-a primit, ceea ce mi se pare firesc. Chiar nu contează ce înseamnă această majoritate în cifre. Cei care nu s-au prezentat la vot e ca şi cum au girat, cu absenţa lor, votul minorităţii. Aşadar, cei 60% dintre bistriţeni care au stat acasă în ziua scrutinului l-au, votat, de fapt, pe actualul primar şi au pus ştampila, teoretic, pe PSD. Dacă ar fi avut altă opţiune, treceau pe la secţia de votare. Aceasta este realitatea. Restul sunt simple interpretări ale ei. În democraţie, majoritatea decide şi o face prin vot.