Construită între 1924 si 1932 pentru a optimiza exploatarea lemnului din bazinul Vaserului, mocăniţa a înlocuit în bună parte plutăritul care se practica pe firul apei. Cu un ecartament îngust, de 76 cm, calea ferată, cu tot cu micile ramificaţii, are o lungime totală de cca 60 km. Ineditul acestei căi ferate este tocmai faptul că acest obicei al transportului pe cale ferată al lemnului se păstrează şi în zilele noastre. Traseul turistic iniţial avea o lungime de 31,2 km cu staţia finală cantonul Făina, durata călătoriei fiind de cca. 6 ore dus-întors, la care se adăuga pauza de la destinaţie.
În iulie 2008 ploile torenţiale şi o viitura de pe Vaser au provocat mari daune căii ferate: poduri distruse, sectoare de linie rămase suspendate, terasamentul înlăturat de ape. În prezent calea ferată de pe Valea Vişeului nu este practicabilă în totalitate, traseul turistic fiind unul mai scurt, de doar 21,6 km, până la staţia Paltinu (aproximativ patru ore dus-întors la care se adugă pauza de la destinaţie, care, în funcţie de condiţiile meteo variază între una şi două ore).
Valea Vaserului, care măsoară 50 km din Vişeu de Sus până la staţia terminală Comanu, nu se poate compara cu nicio altă vale din Carpaţi. Ea cuprinde o zonă împădurită enormă, care până la taberele muncitorilor nu este locuită şi singura cale de acces o reprezintă calea ferată forestieră. Ca şi zonă ce face parte din Parcul NaturalMunţii Maramureşului, Valea Vaserului se află sub protecţie europeană, utilizarea ei forestieră este însă permisă; obligaţiile ecologice asigură faptul că pădurea va fi conservată la capacitatea ei actuală.
Pornind din Vişeu de Sus spre pădure, există aprox. 8 km de drum neasfaltat, presărat cu case. În Delta-Novăţ, acolo unde şina formează un triunghi pentru bifurcaţie, calea ferată se ramifică la dreapta pe o distanţă de aproape 7 km spre Valea Novăţ, iar la stânga, de-a lungul râului Vaser, continuă magistrala spre Comanu. Prin Cozia, Botizu, Făina şi până la Comanu, calea ferată trece printr-o zona spectaculoasă din punct de vedere al peisajului: regiuni înguste ale defileului, poleite cu stânci, văi şopotitoare, coloritul vesel al pădurii diversificate, trei (!) tuneluri scurte înainte de Botizu. În Făina, mai sus de gară se poate vizita o capelă construită de coloniştii austrieci, închinată Prinţesei Elisabeta („Sissi“).
Aprox. 5 km după Făina, la Măcârlău, calea ferată străbate rămăşiţele unui dig, altădată solid, care avea în trecut o funcţie importantă în procesul plutăritului.
Călătoria pe Valea Vaserului, fie o excursie de o zi cu trenul sau o drumeţie mai lungă cu cortul, este până astăzi o aventură. În mijlocul pădurii întunecate, sau pe pajiştile invadate de soare, în gările singuratice sau în tabăra energică şi zgomotoasă a muncitorilor din pădure, se deschide o lume fascinantă, o altfel de lume.
Sursa foto CFF Vişeu
Adaugă comentariu