Muzeul care ar putea face şi mai atractiv parcul balnear Băile Figa şi oraşul Beclean

Becleanul, care a devenit în ultimii ani, datorită Băilor Figa, o atracţie turistică, ar putea să-şi crească acest potenţial dacă aici va fi amenajat un muzeu al sării şi un sat celtic. Ideea a fost lansată sâmbătă, cu ocazia semicentenarului, de arheologul Radu Zăgreanu de la Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud şi susţinută de secretarul de stat Alexandru Pugna din Ministerul Culturii.

Radu Zăgreanu a prezentat un film despre vestigiile descoperite în zona Băilor Figa şi a lansat ideea amenajării unui muzeu al sării în oraş, adăugând că Asociaţia Celtic Transilvania din care face parte are în plan şi amenajarea unui sat celtic. Deocamdată, toate sunt însă la stadiul de proiect fiind destul de greu de pus în practică.

În schimb, Alexandru Pugna, care are în subordine muzeele din ţară, a dat asigurări că înfiinţarea unui muzeu al sării este posibilă, el având o discuţie în acest sens cu dr. Valerii Kavruk, directorul Muzeului Național al Carpaților Răsăriteni, care a explorat în 2005 situl arheologic Băile Figa.

Istoricul cercetărilor din situl arheologic Băile Figa, prezentate de Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni 

În anul 1977, geologul bistrițean Ioan Chintăuan a descoperit în partea superioară a albiei pârâului o așa-zisă “troacă“ de lemn. În prima publicație, descoperitorul acestei “troace“ a comparat-o cu obiectul similar descoperit la Valea Florilor lângă Turda și atribuit secolelor II î. Hr. sec. I d. Hr.

În anul 2005, Ioan Chintăuan a scos “troaca“ din fundul Pârâului Sărat, constatându-se cu acel prilej gradul foarte bun de conservare a acesteia. “Troaca“ era scobită într-un trunchi de copac masiv (L= 322 cm , l= 42 cm) și avea fundul aplatizat din exterior prin cioplire. Pe partea mediană a fundului “troacei“ era un rând de orificii în care erau introduse “cepuri“ lucrate din lemn, la rândul lor perforate central-longitudinal. Într-un cep a fost descoperită o “sfoară“ de cânepă împletită din două fire.

În vara 2005, pentru prima dată, situl a fost examinat de arheologi profesioniști, dr. Valerii Kavruk (Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni, Sfântu Gheorghe) și prof. Anthony F. Harding (Universitatea Exeter, Marea Britanie). Cu acest prilej, toată depresiunea a fost examinată în vederea stabilirii caracterului, întinderii, gradului de conservare precum și a încadrării cronologice a vestigiilor arheologice. Prin grija arheologului britanic Prof. A.F. Harding, în laboratorul din Gröningen a fost efectuată analiza C 14 asupra unor fragmente ale troacei din Băile Figa, fiind stabilită vârsta acesteia la cca. 3000 de ani, adică în jurul anului 1000 î. Hr.

În vara anului 2006, A.F. Harding și V. Kavruk au identificat în albia Pârâului Sărat de la Băile Figa cel puțin încă trei piese oarecum similare cu “troaca“ descoperită de Ioan Chintăuan. Dincolo de urmele unor construcții, amenajări și instalații de lemn, în albia cursului principal al Pârâului Sărat au fost descoperite câteva “ciocane de minerit“ și un fragment de topor, lucrate din piatră. Totodată, în albia Pârâului Sărat au fost recoltate o serie de mostre de la urmele unor construcții de lemn.

În anii 2007 – 2009, au fost efectuate săpături arheologice sistematice coordonate de dr. Valerii Kavruk (Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni) și dr. Anthony F. Harding (Universitatea din Exeter, Marea Britanie). Membrii în colectivul de cerectare au fost: Dan Buzea, Adela Mateș, Radu Zăgreanu (Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni), George Marinescu (Complexul Muzeal Județean Bistrița-Năsăud), Dan Ștefan, Magdalena Ștefan, Cătălin Constantin (Universitatea Busurești) și Tomasz Wazny (Universitatea Cornel, SUA).

Importanța descoperirilor

Situl arheologic de la Băile Figa, în lumina constatărilor de până acum, pare a fi în prezent cel mai relevant din Transilvania și unul dintre cele mai importante din întreaga România în ceea ce privește cercetarea exploatării preistorice a sării.

În urma cercetărilor efectuate în perioada 2005-2009 s-a costatat că situl reprezintă un ansamblu de vestigii ale exploatării sării începând din perioada preistorică, până în zilele noastre. Datarea a cca. 40 de mostre de lemn prin metoda C14, efectuată în laboratoarele prestigioase din Gröningen, Heidelberg și Oxford, precum și cercetarea dendrocronologică asupra a cca. 80 de trunchiuri de copaci efectuată la Universitatea Cornell (SUA), au scos în evidență următoarele secvențe arheologice: finalul bronzului timpuriu (cca. 2200 BC.); epoca bronzului mijlociu (cca. 1800 BC.); prima epocă a fierului (cca. 400-250 BC.); perioadă romană târzie și postromană; secolul XIX.

Evident în viitor vor fi selectate și analizate și alte mostre de lemn în vederea precizării încadrării cronologice a vestigiilor arheologice de la Băile Figa. Pe parcursul săpăturilor au fost descoperite și fragmente ceramice izolate, de fatură neo-eneolitică (mil. V-IV BC.) ceea ce sugerează că exploatarea sării în acest loc a început chiar din această perioadă.

Dincolo de valoarea științifică a sitului de la Băile Figa, acesta are un potențial turistic deosebit, cu atât mai mult cu cât, în vecinătatea lui e amenajată o stațiune balneară.