În timp ce unii patroni de firme din Bistriţa-Năsăud îşi caută angajaţi în ţări precum Sri Lanka sau Vietman, alţii s-au gândit că cel mai bine ar fi să îi formeze pe viitorii lor angajaţi încă de pe băncile şcolii. Este şi cazul Narcisei Stoian care s-a întors din Canada şi a deschis, de curând, o cofetărie la Năsăud. După ce a dat în zadar anunţuri peste anunţuri căutând cofetar cu experienţă a decis că e momentul să facă pasdul următor.
„Întrucât e foarte greu să găsim cofetari pentru firma noastră, am decis să demarez un proiect. Vrem să creăm la şcoala din Salva o clasă de profesională cu profilul cofetar-patiser pe motiv că toată lumea caută specialişti în domeniu, nu există aşa ceva şi atunci am zis hai să încercăm. Suntem aproape de final, sper să şi primim aprobarea şi să transformăm şcoala gimnazială în şcoală profesională, de ce nu? Avem aproape toate aprobările de la nivel judeţean. Mai avem nevoie doar de schimbarea numelui şcolii din gimnaziale în şcoală profesională, ceea ce durează un pic mai mult, dar nu este imposibil. Trebuie să mişcăm puţin lucrurile şi să ajutăm la chestia asta pentru că altfel batem pasul pe loc. Eu cred că vor fi tineri interesaţi fiindcă termină şcoala astăzi şi nu ştiu încotro să o apuce. Sunt ramurile cunoscute: real, filologic sau pedagogic, dar haideţi să ne reînfiinţăm meseriile care nu sunt altceva decât brăţări de aur pe care ar trebui să le purtăm cu mândrie. Munca ar trebui să ne înalţe, nu să ne înjosească”, a spus Narcisa Stoian, manager la SC Mon Jardin Patisserie SRL.
Întrebată dacă i-ar plăcea să predea elevilor, ea a răspuns: „Dacă mi s-ar propune să predau, aş fi foarte încântată. Dacă vor veni tineri cărora să le prezint afacerea mea, o voi face cu foarte mare drag. Cu siguranţă că un om pasionat se îndrăgosteşte imediat de arta culinară. Trebuie să existe voinţă”.
Narcisa Stoian (38 de ani) din Salva este absolventă a Colegiului Naţional „George Coşbuc” Năsăud şi a Universităţii Bioterra. A lucrat o vreme la Prefectura Bistriţa-Năsăud, apoi la Direcţia Agricolă, iar în 2007 a plecat în Canada, ţară în care se afla soţul ei. S-a întors acasă după opt ani şi a deschis o cofetărie după modelul uneia celebre „Ladurée” Vancouver, însă „Mon Jardin Patisserie” vinde, paradoxal, prăjituri tradiţionale româneşti care trezesc amintiri, precum madeleinele lui Marcel Proust. Întreaga poveste a sălăuancei o puteţi citi AICI.
Foarte multă dreptate aveți. Meseria este brățară de aur și munca nu este înjositoare. Decât un ,, domn prost,, mai bine un muncitor excelent. Așa ar tb sa ne învățăm copiii. Mult succes în continuare.